|
CAPITOLUL 4
Biserica este trupul lui Hristos
1. De aceea,
vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu
vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare,
îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi unitatea
Duhului, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi
aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste
toate şi prin toate şi întru toţi.
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după
măsura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime,
a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă
decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale
pământului?
10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus
de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii
prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi
învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul
slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea
credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea
bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei
deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri,
purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al
învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin
vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să
creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine
încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi
săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării
măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru
dragoste.
17. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în
Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile,
în deşertăciunea minţii lor,
18. Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi
fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care
este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
19. Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat
pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele
necurăţiei.
20. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe
Hristos,
21. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi
aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este
adevărul întru Iisus;
22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea
voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin
poftele amăgitoare,
23. Şi să vă înnoiţi în duhul
minţii voastre,
24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel
nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia
adevărului.
25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi
adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem
mădulare.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi;
soarele să nu apună peste mânia voastră.
27. Nici nu daţi loc diavolului.
28. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos
să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca
să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
29. Din gura voastră să nu iasă nici un
cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă,
ca să dea har celor ce ascultă.
30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui
Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscumpărării.
31. Orice amărăciune şi supărare şi
mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi,
împreună cu orice răutate.
32. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând
unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.
|