|
CAPITOLUL 2
Râvna pentru predicarea Evangheliei.
1. Căci
ştiţi voi înşivă, fraţilor, că venirea
noastră la voi n-a fost zadarnică.
2. Ci, după ce am suferit şi am fost, precum
ştiţi, ocărâţi în Filipi, am îndrăznit întru
Dumnezeul nostru să grăim în faţa voastră, cu multă
luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru că îndemnul nostru nu venea din
rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din
înşelăciune,
4. Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de
Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu
căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne
încearcă inimile.
5. Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte
de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de
lăcomie. Dumnezeu îmi este martor.
6. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la
voi, nici de la alţii, deşi puteam să fim cu greutate, ca
apostoli ai lui Hristos.
7. Noi însă am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa
precum o doică îngrijeşte pe fiii săi;
8. Astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să
vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi sufletele
noastre pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala
şi de truda noastră; lucrând zi şi noapte, ca să nu fim
povară nici unuia din voi, aşa v-am propovăduit Evanghelia lui
Dumnezeu.
10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea,
cât de sfânt şi cât de drept şi fără de prihană
ne-am purtat între voi credincioşii;
11. Ca un părinte pe copiii săi, precum
ştiţi, aşa v-am rugat şi v-am mângâiat.
12. Şi v-am rugat cu stăruinţă să
umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă
cheamă la împărăţia şi la slava Sa.
13. De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu
neîncetat, că luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi,
nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este
într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează
întru voi cei ce credeţi.
14. Căci voi, fraţilor, v-aţi făcut
următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos
Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi de la cei de
un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei,
15. Care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe
proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi
lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca
să se mântuiască, spre a se împlini pururea măsura
păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fraţilor, fiind despărţiţi
de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât
mai mult, cu mare dor, să vedem faţa voastră.
18. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu
Pavel - o dată şi încă altă dată, - dar ne-a
împiedicat satana.
19. Căci care este nădejdea noastră, sau
bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului
nostru Iisus, întru a Lui venire?
20. Căci voi sunteţi slava şi bucuria
noastră.
|