|
CAPITOLUL 11
Credinţa şi roadele ei, dovedite cu pilda drepţilor din
Vechiul Testament.
1. Iar credinţa este încredinţarea celor
nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor
mărturie.
3. Prin credinţă înţelegem că s-au
întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic
cele ce se văd.
4. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai
bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că
este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin
credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
5. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe
pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru
că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l
strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui
Dumnezeu.
6. Fără credinţă, dar, nu este cu
putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine
se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi
că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
7. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare
de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu
evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a
osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a
făcut moştenitor.
8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a
ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre
moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în
pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin,
locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună
moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al
cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a
primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta
cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce
făgăduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca
şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca
stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe
ţărmul mării".
13. Toţi aceştia au murit întru
credinţă, fără să primească
făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le
cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini
şi călători.
14. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc
că ei îşi caută lor patrie.
15. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea
din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.
16. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea
cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca
să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor
cetate.
17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a
adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele
aducea jertfă pe fiul său unul născut!
18. Către el grăise Dumnezeu: "Că în
Isaac ţi se va chema ţie urmaş".
19. Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic
să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca
un fel de pildă (a învierii) Lui.
20. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat
Isaac pe Iacov şi pe Esau.
21. Prin credinţă Iacov, când a fost să
moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a
închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul
vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat
porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a
fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut
prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut
mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine să pătimească cu
poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea
trecătoare a păcatului,
26. Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai
mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la
răsplătire.
27. Prin credinţă, a părăsit Egiptul,
fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas
neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi
stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei
întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea
Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o
treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au
căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă
primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei
neascultători.
32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va
ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de
David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit
împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit
făgăduinţele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scăpat de
ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au
făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe
fugă;
35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor
înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea,
ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba
chiar lanţuri şi închisoare;
37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la
cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi
cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră,
lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au
rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri,
şi în crăpăturile pământului.
39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi
fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai
bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
|