CAPITOLUL 16
Mana.
1. Plecând apoi din Elim, a venit
toată obştea fiilor lui Israel în pustia Sin, câre este între Elim
şi între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după
ieşirea din Egipt.
2. În pustia aceasta
toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron.
3. Şi au zis
către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuţi de Domnul în
pământul Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu
carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în
pustia aceasta, ca toată obştea aceasta să moară de
foame".
4. Domnul însă a zis
către Moise:
"Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul
şi să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l
încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. Iar în ziua a şasea
să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile,
pentru o zi".
6. Atunci au zis Moise şi Aaron către toată
adunarea fiilor lui Israel: "Diseară veţi cunoaşte
că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.
7. Şi
dimineaţă veţi vedea slava Domnului, că El a auzit
cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de
cârtiţi împotriva noastră?"
8. Şi a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da
diseară carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine
să vă săturaţi, din aceea veri afla că a auzit Domnul
cârtirea ce aţi ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră
nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu".
9. Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată
adunarea fiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea lui Dumnezeu,
că a auzit cârtirea voastră!"
10. Iar când vorbea Aaron
către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre
pustie şi iată slava Domnului s-a arătat în nor.
11. Şi a grăit
Domnul cu Moise şi a zis:
12. "Am auzit cârtirea
fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veţi mânca, iar
dimineaţă vă veţi sătura de pâine şi veţi
cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
13. Iar, dacă s-a
făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit
tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua dimprejurul
taberei,
14. Iată, se afla pe
faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi
albicios, ca grindina pe pământ.
15. Şi văzând
fiii lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că
nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care
v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi.
16. Iată ce a poruncit
Domnul: Adunaţi fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte
un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câţi
are în cort, atâtea omere să adune!"
17. Şi au făcut
aşa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alţii mai
puţin;
18. Dar măsurând cu
omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase
puţin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine,
atât a adunat.
19. Zis-a iarăşi Moise către ei: "Nimeni să nu lase
din aceasta pe a doua zi".
20. Dar ei n-au ascultat pe
Moise, ci unii au lăsat din aceasta
pe a doua zi; dar a făcut viermi şi s-a stricat. Şi s-a mâniat pe ei Moise.
21. Fiecare aduna mană
dimineaţa cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci,
dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
22. Iar în ziua a
şasea adunară de două ori mai multă: câte două omere
de fiecare. Şi au venit toate căpeteniile adunării să-l
înştiinţeze pe Moise.
23. Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în
cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceţi, ce trebuie fiert,
fierbeţi astăzi, şi ce va rămâne, păstraţi pe a
doua zi!"
24. Şi au lăsat
din acestea până dimineaţa, după cum le poruncise Moise, şi nu s-au stricat nici n-au
făcut viermi.
25. Apoi a zis Moise: "Mâncaţi aceasta astăzi, că
astăzi este odihna în cinstea Domnului şi nu veţi găsi de
aceasta astăzi pe câmp.
26. Şase zile să
adunaţi, iar ziua a şaptea este zi de odihnă şi nu
veţi afla din ea în această zi".
27. Dar unii din popor au
ieşit să adune şi în ziua a şaptea şi n-au
găsit.
28. Atunci Domnul a zis
către Moise:
"Până când nu veţi voi să ascultaţi de poruncile Mele şi de învăţăturile Mele?
29. Vedeţi că
Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă şi de aceea vă dă
El în ziua a şasea şi pâine pentru două zile;
rămâneţi fiecare în casele voastre şi nimeni să nu
iasă de la locul său în ziua a şaptea".
30. Şi s-a
odihnit poporul în ziua a şaptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele
mană şi aceasta era albă, ca sămânţa de coriandru,
iar la gust ca turta cu miere.
32. După aceea Moise a zis: "Iată ce porunceşte
Domnul: Umpleţi cu mană un omer, ca să se păstreze în
viitor urmaşilor voştri, ca să vadă pâinea cu care v-am
hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din ţara
Egiptului".
33. Iar către Aaron a
zis Moise: "Ia un vas de aur şi
toarnă în el un omer plin cu mană şi pune-l înaintea Domnului,
ca să se păstreze în viitor pentru urmaşii
voştri!"
34. Şi l-a pus Aaron
înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum
poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au
mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în tară
locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au
mâncat mană.
36. Iar omerul este a zecea
parte dintr-o efă.
|