CAPITOLUL 19
Nelegiuirea din Ghibeea.
1. În zilele acelea, când nu era
rege în Israel, trăia un levit pe coasta Muntelui Efraim. Acesta şi-a luat o
concubină din Betleemul Iudei.
2. Şi s-a certat cu el
şi s-a dus de la el înapoi la casa tatălui ei în Betleemul Iudei
şi a stat acolo patru luni.
3. Atunci bărbatul ei
s-a sculat şi s-a dus după ea, ca să se împace cu ea şi
s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa şi o pereche de
asini. Şi l-a dus ea în casa tatălui său.
4. Socrul său,
tatăl acestei tinere femei, văzându-l, l-a întâmpinat cu bucurie
şi l-a oprit şi el a rămas la el trei zile. Au mâncat şi au băut şi
au rămas acolo.
5. A patra zi s-au sculat
ei de vreme şi s-au gătit să plece. Iar tatăl tinerei
femei a zis către ginerele său: "Întăreşte-ţi
inima cu o bucăţică de pâine şi apoi vei
pleca".
6. Şi au rămas
şi au mâncat şi au băut amândoi împreună. Apoi tatăl
tinerei femei a zis către omul acela: "Rămâi încă şi
noaptea asta, ca să se veselească inima ta".
7. Omul acela însă s-a
sculat să plece, dar socrul său l-a rugat şi el a mai
rămas o noapte acolo.
8. A cincea zi s-a sculat
el de dimineaţă ca să plece. şi tatăl acelei tinere
femei iar i-a zis: "Întăreşte-ţi inima ta cu pâine
şi zăboveşte până când va fi soarele spre
asfinţit". Şi au mâncat ei amândoi şi au băut.
9. Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el
şi concubina sa şi sluga sa. Iar socrul său, tatăl
tinerei femei, a zis: "Iată s-a plecat ziua spre seară,
rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârşi curând, rămâi
aici; să se veselească inima ta! Mâine vă veţi scula de
dimineaţă şi veţi pleca în calea voastră şi te
vei duce la casa ta".
10. Dar omul nu s-a învoit
să rămână, ci s-a sculat şi a plecat şi a venit
până la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau doi asini
încărcaţi şi concubina lui.
11. Dar când s-au apropiat
ei de Iebus, ziua se apropia de seară. Atunci a zis sluga către
stăpânul său: "Să ne abatem în cetatea aceasta a
Iebuseilor şi să rămânem în ea".
12. Stăpânul lui
însă i-a zis: "Nu, să nu intrăm în cetatea unor oameni de
alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci să mergem până la
Ghibeea".
13. Apoi a zis iar
către sluga sa: "Să mergem până la unul din aceste locuri
şi să rămânem în Ghibeea sau Rama".
14. Şi au mers ei
şi au ajuns aproape de Ghibeea şi, când au ajuns la Ghibeea lui
Veniamin, a asfinţit soarele.
15. şi s-au
abătut într-acolo, ca să meargă să rămână în
Ghibeea. Şi au venit şi au rămas în uliţa
cetăţii, căci nimeni nu i-a chemat În casă ca să-i
găzduiască.
16. Iată însă
că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara; acesta era de neam
din Muntele Efraim şi trăia în
Ghibeea. Iar locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
17. Şi
ridicându-şi ochii săi, văzu un trecător pe uliţa
cetăţii; şi a zis bătrânul: "Încotro mergi şi
de unde vii?"
18. A zis acela: "Noi
mergem de la Betleemul Iudei la muntele lui Efraim, de unde sunt eu; am fost
la Betleemul Iudei şi acum mă duc la casa Domnului; dar nimeni nu
mă cheamă în casă;
19. Noi avem şi paie
şi nutreţ pentru asinii noştri; de asemenea pâine şi vin
pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru sluga aceasta a robilor
tăi; n-avem nevoie de nimic".
20. Atunci bătrânul a
zis: "Fiţi liniştiţi; toate lipsurile rămân asupra
mea, numai să nu rămâi în uliţă!"
21. Apoi l-a dus în casa sa
şi a dat nutreţ asinilor lui, iar ei şi-au spălat
picioarele şi au mâncat şi au băut.
22. Dar după ce s-a
veselit inima lor, iată locuitorii cetăţii, oameni
desfrânaţi, au înconjurat casa, bătând în uşă şi
zicând bătrânului, stăpânul casei: "Scoate pe omul care a
intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem".
23. Atunci stăpânul
casei a ieşit la ei şi le-a zis: "Nu, fraţii mei, să
nu faceţi rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să nu
faceţi această ticăloşie!
24. Iată, eu am o
fiică fecioară şi el are o concubină; vi le voi scoate,
ca să le cunoaşteţi pe ele şi să faceţi cu ele
ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceţi această
nebunie!"
25. Dar ei n-au voit să-l
asculte. Atunci omul a luat
pe concubina sa şi a scos-o în uliţă. Iar ei au cunoscut-o pe
ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până
dimineaţa, şi la ivirea zorilor au părăsit-o.
26. Şi în
revărsatul zorilor a venit femeia şi a căzut înaintea
uşii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei şi a
zăcut acolo până s-a făcut ziuă.
27. Stăpânul ei
însă s-a sculat dimineaţa, a deschis uşa casei şi a
ieşit, ca să plece în drumul său; şi iată concubina
sa zăcea la uşa casei, şi mâinile ei erau pe prag.
28. Atunci el i-a zis:
"Scoală să mergem!" Dar n-a primit nici un răspuns,
pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin şi s-a ridicat
şi a plecat la casa sa.
29. Iar dacă a ajuns
la casa sa, a luat un cuţit şi, apucând pe concubina sa, a
tăiat-o bucăţică eu bucăţică în
douăsprezece părţi şi le-a trimis în toate hotarele lui
Israel.
30. Tot cel ce vedea
acestea zicea: "N-a mai fost, nici nu s-a mai văzut ceva asemenea
din zilele ieşirii fiilor lui Israel din ţara Egiptului, până
în ziua aceasta". Iar oamenilor trimişi din partea sa le
dăduse poruncă, zicându-le: "Aşa să spuneţi la
tot Israelul: A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta? Luaţi seama la
aceasta, sfătuiţi-vă şi hotărâţi!"
|