CAPITOLUL 21
Seminţia lui Veniamin iarăşi se înmulţeşte.
1. Şi s-au jurat
Israeliţii în Miţpa,
zicând: "Nimeni din noi să nu-şi dea fetele sale de sorii
după fiii lui Veniamin".
2. Apoi a venit poporul la
Betel şi a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, şi a
ridicat glasul său şi a plâns cu jale mare,
3. Zicând: "Doamne,
Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta în Israel, că
iată acum lipseşte din Israel o seminţie?"
4. Iar a doua zi s-a sculat
poporul de dimineaţă şi a făcut acolo jertfelnic şi
a adus arderi de tot şi jertfe de izbăvire.
5. Apoi au zis fiii lui
Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ţinut înaintea
Domnului dintre toate seminţiile lui Israel?" Căci blestem
mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea
Domnului în Miţpa
şi se zisese că aceia să fie daţi morţii.
6. Şi s-au
înduioşat fiii lui Israel faţă de Veniamin, fratele lor,
zicând: "Acum s-a tăiat o seminţie din Israel.
7. Ce vom face pentru a
găsi femei celor care au rămas, deoarece ne-am jurat înaintea
Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre?
8. Atunci s-a văzut
că din Iabeş-Galaad nu venise nimeni înaintea Domnului la adunarea
din tabără.
9. Şi s-a cercetat
poporul şi iată nu era acolo nici unul din locuitorii
Iabeşului din Galaad.
10. Atunci a trimis acolo
obştea douăsprezece mii de oameni, bărbaţi voinici
şi le-a dat poruncă, zicând: "Mergeţi şi loviţi pe locuitorii
din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi copiii.
11. Şi iată ce
să mai faceţi: pe orice bărbat şi orice femeie care a
cunoscut bărbat, să-i daţi pieirii, iar fetele
lăsaţi-le cu viaţă". Şi aşa au făcut.
12. Şi au găsit
ei printre locuitorii din Iabeşul Galaadului patru sute de fete care nu
cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la
Şilo, care e în pământul Canaan.
13. Atunci toată
obştea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin care erau
la stânca lui Rimon şi să le vestească pace.
14. Şi s-au întors
fiii lui Veniamin la Israeliţi şi Israeliţii le-au dat
soţii din femeile rămase în viaţă din Iabeşul
Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
15. Poporul însă jelea
după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime
seminţiile lui Israel.
16. Au zis drept aceea
bătrânii obştii: "Ce să facem cu cei rămaşi
fără femei, căci au fost stârpite femeile în
Veniamin?"
17. Apoi au zis:
"Pământul de moştenire să rămână în întregime
fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminţia lui din
Israel.
18. Dar noi nu le putem da femei
din fetele noastre, căci fiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat
să fie cel ce va da femei lui Veniamin!"
19. Şi au mai zis:
"Iată, în fiecare an se face sărbătoarea Domnului în
Şilo, care este aşezat la miazănoapte de Betel şi la
răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem şi la
miazăzi de Lebona".
20. Drept aceea au poruncit
fiilor lui Veniamin şi au zis: "Mergeţi şi pândiţi din vii
21. Şi
băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo
să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi
să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi
mergeţi în pământul lui Veniamin.
22. Iar când vor veni
părinţii lor sau fraţii lor cu plângere la noi, noi le vom
zice: "Iertaţi-i pentru noi, căci noi n-am luat în război
femei pentru fiecare dintre ei şi nici voi nu le-aţi dat; acum
şi voi sunteţi de vină".
23. Şi fiii lui
Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei
după numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei
le-au răpit şi s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au
zidit cetăţi şi au început să trăiască în
ele.
24. În acelaşi timp
Israeliţii s-au împărţit de acolo şi s-a dus fiecare în
seminţia sa şi la moştenirea lui.
25. În zilele acelea nu era
rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este cu
dreptate.
|
|