Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • CARTEA A TREIA A REGILOR
    • CAPITOLUL 8
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL 8 
Sfinţirea templului lui Solomon. 

1. Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai fiilor lui Israel, ca aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion
2. Şi s-au adunat la regele Solomon toţi Israeliţii în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a şaptea lună
3. Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat preoţii chivotul 
4. Şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii şi leviţii
5. Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din pricina mulţimii lor
6. Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor
7. Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui
8. Pârghiile însă se împinseseră aşa, încât capetele lor se vedeau din locaşul sfânt, din faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau; şi acolo se află ele până în ziua de azi
9. În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului
10. Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului
11. Şi n-au putut preoţii stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului
12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus binevoieşte locuiască în norul cel întunecos
13. Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu petreci în veci". 
14. Apoi s-a întors regele cu faţa spre mulţime şi a binecuvântat toată adunarea Israeliţilor, căci toată adunarea Israeliţilor sta de faţă
15. şi a zis: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa
16. El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în nici una din seminţiile lui Israel, unde fie zidită casa în care petreacă numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el şi am ales pe David ca fie peste poporul Meu, Israel
17. Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel
18. Însă Domnul a zis câtre David, tatăl meu: ţi-ai pus în gând zideşti casă numelui Meu; este bine ţi-ai  pus aceasta la inimă
19. Însă nu tu v ai zidi templul, ci fiul tău care va ieţi din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu
20. Şi a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat în locul tatălui meu. David, şi am şezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel
21. Şi am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din pământul Egiptului". 
22. Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis
23. "Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta
24. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta
25. Şi asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlineşti ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: "Nu-ţi va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaş, care şadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!" 
26. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, se adeverească cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu
27. Oare adevărat fie Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău
28. Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă astăzi
29. Să-ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta
30. asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, asculţi şi miluieşti
31. Când cineva va greşi împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca jure şi pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta
32. Atunci Tu asculţi din cer şi faci judecată robilor Tăi, osândeşti pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, şi scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui
33. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru a păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu
34. Atunci Tu asculţi din cer, ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor
35. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru ei au păcătuit înaintea Ta, şi Îţi vor aduce rugăciuni în locul acesta şi vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai smerit
36. Atunci Tu asculţi din cer şi ierţi păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care meargă, şi trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire
37. De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă şi boală molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, duşmanul de îl va strâmtora în porţile cetăţii lui, de va fi orice necaz sau orice boală
38. Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta
39. Tu asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi miluieşti; faci şi dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor
40. Pentru ca se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri
41. Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat
42. Căci se va auzi de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea puternică şi de braţul Tău cel întins, şi el va veni şi se va ruga la templul acesta
43. Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi faci tot ceea ce străinul Îţi va cere ţie, pentru ca ştie toate popoarele pământului de numele Tău, se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi ştie numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit
44. Când poporul Tău va porni cu război împotriva duşmanului său, pe drumul pe care-l  vei trimite, şi se v ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău
45. Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi faci ceea ce le este cu dreptate
46. Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care nu păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanilor lor, şi cei care i-au robit îi vor duce în pământul duşmanului, departe sau aproape
47. Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: "Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem", 
48. Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul duşmanilor care i-au robit, şi se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinţilor lor, spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău
49. Atunci asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate
50. ierţi poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta şi toate nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta şi trezeşti mila către ei în cei ce i-au robit, pentru ca fie miloşi cu ei
51. Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier
52. Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine
53. Tu ţi r-ai ales spre moştenire dintre toata popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne!" 
54. Când Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer
55. Şi stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliţilor, zicând
56. "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise
57. fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinţii noştri şi nu ne lase, părăsindu-ne
58. Plecând spre El inima noastră, umblăm pe toate căile Lui şi păzim poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri
59. Şi fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea, pentru ca facă dreptate robului şi poporului Său Israel, din zi în zi
60. Pentru ca cunoască toate popoarele Domnul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El
61. fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca petreceţi după rânduielile Lui şi păziţi poruncile Lui, ca acum!" 
62. Şi regele împreună cu toţi Israeliţii au adus jertfă Domnului
63. Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Aşa a sfinţit regele şi toţi fiii lui Israel templul Domnului
64. Tot în acea zi regele a mai sfinţit şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului, săvârşind acolo arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare, pentru jertfelnicul de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare
65. Şi a sărbătorit Solomon şi sărbătoarea (Corturilor) în acelaşi timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea Hamatului şi până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile
66. în ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi au binecuvântat toţi pe rege şi s-au întors la corturile lor, bucurându-se şi veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său David şi poporului Său Israel




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License