CAPITOLUL 13
Râvna lui Neemia pentru îndreptarea obiceiurilor.
l. În acea zi s-a citit din
cartea lui Moise
în auzul poporului şi s-a găsit scris în ea că Amonitul
şi Moabitul nu pot fi primiţi
niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2. Pentru că ei n-au
întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine şi apă şi pentru
că au tocmit împotriva lor pe Valaam, ca să-i blesteme, dar
Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.
3. Şi auzind
această lege, a despărţit Israel tot ce era străin.
4. Dar înainte de aceasta,
preotul Eliaşib, mai-marele peste cămările templului
Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobie,
5. Rânduise pentru acesta o
odaie mare, unde mai înainte se puneau prinoasele, tămâia, vasele
sfinte, zeciuiala de pâine, de vin şi de untdelemn, ce era
hotărâtă pentru leviţi, cântăreţi, portari, şi
ceea ce se cuvenea preoţilor.
6. Eu nu eram la Ierusalim
când s-au făcut toate acestea, pentru că mă întorsesem la
rege, în anul al treizeci şi doilea al domniei lui Artaxerxe, regele
Babilonului.
7. Şi la
sfârşitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni
la Ierusalim, şi am aflat de răul ce a făcut Eliaşib,
dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.
8. Şi mi-a părut
foarte rău de acestea şi am aruncat afară din cămară
toate lucrurile care erau ale lui Tobie, dând poruncă să fie
sfinţite cămările.
9. Şi am pus din nou
lucrurile templului lui Dumnezeu, prinoasele şi tămâia.
10. Am mai înţeles de
asemenea că părţile ce se cuveneau leviţilor nu le
fuseseră date şi că leviţii şi cântăreţii,
însărcinaţi să facă slujbă, fugiseră pe la
ţarinile lor.
11. De aceea am mustrat pe
căpetenii şi am zis: "Pentru ce a fost părăsit
templul lui Dumnezeu?" Şi i-am adunat pe leviţi şi pe
cântăreţi şi i-am pus la locurile lor.
12. Atunci toţi Iudeii
au început a aduce la cămară zeciuială de pâine, de vin
şi de untdelemn;
13. Şi eu am încredinţat
supravegherea cămărilor lui Şelemia preotul şi lui
Ţadoc cărturarul, şi lui Pedaia, unul dintre leviţi,
şi le-am dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci aceştia se bucurau de
mare cinste. Şi tot ei au fost împuterniciţi să facă împărţire
fraţilor lor.
14. Pomeneşte-mă,
Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase
făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din
el!
15. În zilele acelea am
văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei,
aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi
tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la
Ierusalim. Şi le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când
vindeau lucruri de mâncare.
16. De asemenea se aflau
Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot
felul de mărfuri şi le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în
Ierusalim.
17. Şi am mustrat pe
mai-marii Iudeilor şi le-am zis: "Ce înseamnă aceste fapte
urâte, pe care le faceţi voi, pângărind ziua odihnei?
18. Oare nu aşa au
făcut părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a
adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi asupra
acestei cetăţi? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra
lui Israel, necinstind ziua odihnei!"
19. Apoi am poruncit
să se închidă toate porţile Ierusalimului în ajunul zilei de
odihnă, când începe a se întuneca, şi să nu se mai
deschidă decât după ea. Şi am pus câte unul din slujitorii mei
la porţi, ca să împiedice intrarea de mărfuri în ziua
odihnei.
20. Atunci
neguţători şi vânzători de tot felul de lucruri au
rămas câteodată sau de două ori afară din
Ierusalim.
21. Dar eu i-am mustrat
aspru, zicându-le: "pentru ce petreceţi voi noaptea înaintea
zidurilor? De veţi mai face aceasta, voi pune mâna pe voi!" De
atunci ei n-au mai venit în ziua odihnei.
22. Şi am mai poruncit
eu leviţilor să se cureţe şi să vină să
păzească porţile, ca să sfinţească ziua
odihnei. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, pentru acestea şi
mă ocroteşte după mare mila Ta!
23. Tot atunci am
văzut eu Iudei, luându-şi femei aşdodiene, amonite şi
moabite.
24. Jumătate din copiii
lor vorbeau limba aşdodiană şi nu ştiau să
vorbească evreieşte; nu ştiau decât limba unuia sau altuia din
acele popoare.
25. Eu i-am mustrat aspru
şi pe aceştia şi i-am blestemat; ba pe unii i-am lovit, le-am
smuls părul şi i-am jurat pe numele lui Dumnezeu, zicând:
"Să nu vă daţi fetele după feciorii lor şi
să nu luaţi pe fetele lor, nici pentru fiii voştri, nici
pentru voi.
26. Oare nu aşa a
păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege ca el la nici
un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste
tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în
păcat.
27. Se poate oare să
aud eu de voi că faceţi acest rău mare şi
păcătuiţi înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt
neam?"
28. Unul din fiii lui
Ioiada, fiul lui Eliaşib, preotul cel mare, era ginerele lui Sanbalat
Horonitul; dar eu l-am alungat de la mine.
29. Adu-Ţi aminte de
ei, Dumnezeul meu, căci au spurcat preoţia şi legământul
preoţesc şi levit!
30. Astfel i-am
curăţit eu de toţi străinii şi am pus rânduială
preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba
lui,
31. Şi deasemenea
pentru aducerea lemnelor la vremea hotărâtă, precum şi a
prinoaselor de pârgă. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu!
|
|