CAPITOLUL 59
Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului.
l. Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu
poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca
să nu audă.
2. Ci nelegiuirile voastre
au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi
păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa
ca să nu vă audă.
3. Pentru că mâinile
voastre sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuiri; buzele
voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră,
strâmbătate.
4. Nimeni nu cheamă în
sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu
hotărăşte; ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri
deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia
şi nasc păcatul.
5. Clocesc ouă de
şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă
din ouăle lor moare, iar din cele sparte ies năpârci.
6. Din pânza lor
veşminte nu se pot face şi cu lucrul făcut de mâna lor nu se
acoperă, căci lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor sunt
numai fapte silnice.
7. Picioarele lor
aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele
lor sunt cugete viclene; în calea lor sălăşluiesc pustiirea
şi prăpădul.
8. Nu cunosc drumul
păcii şi pe urmele lor nu este nici o dreptate; cărările
lor sunt întortocheate şi cine porneşte pe ele nu ştie de
pace.
9. Pentru aceasta, judecata
este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm
lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul
zorilor, dar umblăm în beznă.
10. Umblăm bâjbâind,
ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu,
ne poticnim în miezul zilei ca şi pe înserate; între oamenii în putere
suntem ca nişte morţi.
11. Mormăim
toţi ca urşii, ne văităm ca porumbiţa,
aşteptăm judecata, dar ea nu vine; mântuirea, dar ea este departe
de noi.
12. Că păcatele
noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt
mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de
faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim:
13. Necredinţa şi
tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu,
grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi
cugetarea la lucruri viclene.
14. Şi
lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe;
adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu
mai are loc.
15. Adevărul nu mai
este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii
este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat
că nu mai este dreptate.
16. Şi a văzut
că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu mijloceşte.
Atunci braţul Lui I-a venit în ajutor, şi dreptatea Sa a fost
sprijinul Său.
17. S-a îmbrăcat cu
dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său
coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o
haină şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o
mantie.
18. După faptă
şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi
răsplată după faptă împotrivitorilor Lui;
ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită.
19. Cei de la apus se vor
teme de numele Domnului şi cei de la răsărit, de slava Lui;
că va veni ca un şuvoi îngust pe care Duhul Domnului îl
mână.
20. "Pentru Sion El va
veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov
care se vor căi de păcatele lor", zice Domnul.
21. Iată, acesta este
legământul Meu cu ei, zice Domnul:
"Duhul Meu, Care odihneşte peste
tine, şi cuvintele Mele pe care le-am
pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici din gura
urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor
tăi, zice Domnul, de acum şi până în veac!"
|