CAPITOLUL 3
Vedenia proorocului.
l. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai
dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de
grăieşte casei lui Israel!"
2. Atunci eu mi-am deschis
gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea,
3. Şi mi-a zis:
"Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi
satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o
dau Eu!" Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca
mierea.
4. Apoi Acela mi-a zis:
"Fiul omului, scoală şi mergi la casa lui Israel şi le
spune cuvintele Mele;
5. Căci nu eşti
trimis la un popor cu grai necunoscut şi cu limbă
neînţeleasă, ci către casa lui Israel;
6. Nici la mai multe
popoare cu grai necunoscut şi cu limbă neînţeleasă, ale
căror cuvinte nu le-ai pricepe. Şi chiar la unele ca acestea de
te-aş trimite, ele tot te-ar asculta;
7. Casa lui Israel
însă nu va vrea să te asculte, pentru că nu vrea să Mă
asculte pe Mine, că toată casa lui
Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
8. Pentru aceasta voi împietri
chipul tău ca şi chipurile lor şi fruntea ta întocmai ca
frunţile lor;
9. Voi face fruntea ta ca
diamantul, mai tare decât stânca. Să nu te temi de ei şi de
faţa lor să nu te sperii, căci ei sunt un neam de
răzvrătiţi.
10. Fiul omului - îmi zice
iar Acela, - primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale
toate cuvintele ce am să-ţi vorbesc.
11. Scoală şi
mergi la cei duşi în robie, la fiii poporului tău şi, ori
te-or asculta, ori nu te-or asculta, tu grăieşte-le şi le
spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu".
12. Atunci m-a ridicat
Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea:
"Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde
sălăşluieşte El!"
13. Şi am mai auzit
zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi huruitul roţilor de
lângă ele şi bubuit puternic de tunet.
14. Şi Duhul m-a luat
şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu sufletul
întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea.
15. Apoi am sosit în
Tel-Aviv, la robii care locuiau aproape de râul Chebar, şi m-am oprit
acolo unde trăiau ei şi am stat între ei şapte zile în
uimire.
16. Iar după ce s-au
împlinit cele şapte zile, a fost către mine cuvântul Domnului
şi mi-a zis:
17. "Fiul omului!
Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul
ce-Mi va ieşi din gură şi-l
vei vesti ca din partea Mea.
18. De voi zice celui
rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei
grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să
trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi
cere sângele lui din mâna ta.
19. Iar dacă tu vei
înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la
răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de
păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
20. De asemenea, când cel
drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul
când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai
înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele
lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu
voi cere sângele lui din mâinile tale.
21. Iar dacă tu vei
înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască
şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru
că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu
sufletul tău".
22. Apoi a fost
iarăşi acolo mâna Domnului peste mine şi mi-a zis Domnul:
"Scoală-te şi ieşi la câmp, că am să-ţi
vorbesc acolo".
23. Atunci m-am sculat, am
ieşit la câmp, şi iată mi s-a arătat acolo slava
Domnului, pe care o văzusem la râul Chebar, şi am căzut cu
faţa la pământ.
24. Dar a intrat în mine
Duhul şi m-a ridicat în picioare, iar Domnul mi-a grăit şi
mi-a zis: "Mergi şi te închide în
casa ta!
25. Fiul omului, iată
se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi legat, ca să nu mai
ieşi în mijlocul lor.
26. Şi limba ta o voi
lipi de cerul gurii tale, ca să fii mut şi să nu-i mai
poţi mustra, că aceştia sunt un neam
răzvrătit.
27. Dar când îţi voi
grăi, voi deschide gura ta şi tu le vei zice: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu! Cine va vrea să asculte, să
asculte, şi cine nu va vrea să asculte, să nu asculte,
căci sunt un neam îndărătnic".
|