CAPITOLUL 3
Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc.
1. Regele Nabucodonosor
a făcut un chip de aur înalt de şaizeci de coţi, lat de
şase coţi şi 1-a aşezat în câmpia Dura (Deir) din
ţinutul Babilonului.
2. Şi regele
Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe mai-marii dregători,
pe cârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe vistiernici, pe
cunoscătorii de legi, pe judecători şi pe toţi
ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la
sfinţirea chipului pe care îl ridicase regele Nabucodonosor.
3. Atunci s-au adunat
satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii, conducătorii
oştirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi
ceilalţi dregători ai ţinuturilor la sfinţirea chipului
pe care îl ridicase Nabucodonosor şi au stat înaintea chipului ridicat
de Nabucodonosor.
4. Şi îndată un
crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se porunceşte
vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor:
5. De îndată ce
veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harpei,
psalterionului, cimpoiului şi al tuturor instrumentelor muzicale,
veţi cădea la pământ şi vă veţi închina
chipului de aur pe care 1-a ridicat regele Nabucodonosor;
6. Iar cine nu va
cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă
va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!"
7. De aceea, când toate
popoarele au auzit glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al
harpei, al psalterionului şi al tuturor instrumentelor muzicale, toate
popoarele, neamurile şi limbile au căzut la pământ şi
s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele Nabucodonosor.
8. În acelaşi timp
s-au apropiat câţiva bărbaţi caldei, care au pârât pe
iudei.
9. Ei au început să
spună regelui Nabucodonosor: "O, rege, să trăieşti
în veac!
10. Tu poruncă ai dat,
ca oricine va auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al
harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al altor instrumente
muzicale, să cadă la pământ şi să se închine
chipului de aur.
11. Iar cine nu va
cădea la pământ, nici se va închina, să fie aruncat în
mijlocul unui cuptor cu foc arzător.
12. Dar sunt nişte
iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ţinutul Babilonului:
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
Aceşti bărbaţi, nici că au luat în seamă porunca ta,
o, rege; dumnezeului tău nu-i slujesc şi chipului de aur pe care tu
l-ai înălţat nu-i aduc închinare!"
13. Atunci regele
Nabucodonosor, plin de mânie şi de zbucium, a poruncit să i se
aducă înainte Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego. Îndată au adus pe aceşti bărbaţi
înaintea regelui.
14. Nabucodonosor le-a zis:
"Este, oare, adevărat, Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego, că voi nu slujiţi dumnezeului meu şi
chipului de aur pe care eu l-am aşezat şi nu-i cădeţi la
pământ cu rugăciuni?
12. Acum, fiţi gata
şi atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al
chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al altor
instrumente muzicale, să cădeţi la pământ şi să
vă închinaţi chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu
vreţi să vă închinaţi, într-o clipă veţi fi
aruncaţi în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şi care
dumnezeu vă va scăpa din mâna mea?"
16. Răspuns-au
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego
şi au zis regelui: O, Nabucodonosor, noi n-avem nevoie ca la aceasta
să-ţi dăm un răspuns!
17. Dacă,
într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne
scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din
mâna ta, o, rege!
18. Şi chiar dacă
nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că noi nu
vom sluji dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu
l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!"
19. Atunci Nabucodonosor
s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat înfăţişarea
feţei sale faţă de Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego. Şi începând iarăşi a grăi, a poruncit
să încălzească cuptorul de şapte ori mai mult decât era
de obicei.
20. Şi a poruncit
celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc
arzător.
21. Atunci aceşti
oameni, îmbrăcaţi cum erau, cu mantie, încălţăminte,
pălărie şi cu toată îmbrăcămintea lor, au fost
legaţi şi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc
arzător.
22. Fiindcă porunca
regelui era grabnică şi cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni
care au aruncat pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia focului.
23. Şi aceşti
trei bărbaţi, Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului cu foc
arzător.
24. Atunci regele
Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă şi s-a sculat în grabă.
El a început a grăi şi a zis către sfetnicii săi:
"Oare, n-am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul
cuptorului cu foc arzător?" Răspuns-au şi i-au zis:
"Cu adevărat, aşa este, o, rege!"
25. Şi începând din
nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru bărbaţi
dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi,
iar chipul celui de al patrulea, ca faţa unuia dintre fiii
zeilor".
26. Atunci s-a apropiat
Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător şi, începând a
grăi, a zis: "Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi
veniţi la mine!" Atunci Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego au ieşit dinăuntrul cuptorului.
27. Şi adunându-se
satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii şi sfetnicii
regelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o vătămare
trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se pârliseră
şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar
nu miroseau a foc.
28. Răspuns-a
Nabucodonosor şi a zis: "Binecuvântat să fie Dumnezeul lui
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego,
Care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe servii Săi,
care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat
porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească
şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.
29. Şi poruncesc:
Popoare, neamuri şi limbi, toţi aceia care ar vorbi de rău pe
Dumnezeul lui Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego, să fie tăiaţi în bucăţi şi
casele lor să fie nimicite, fiindcă nu este un alt dumnezeu care
să-i poată izbăvi într-acest chip".
30. După aceasta a
întărit regele în slujbele lor pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego, peste ţinutul Babilonului.
31. Regele Nabucodonosor a
dat hrisov către toate popoarele, neamurile şi limbile care
locuiesc pe tot pământul: "Pacea voastră să
sporească!
32. Plăcutu-mi-a
să vestesc minunile şi faptele cele peste fire, pe care le-a
făcut mie Dumnezeul cel Preaînalt.
33. Cât de mari sunt
minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele cele peste fire!
Împărăţia Lui este împărăţie veşnică
şi stăpânirea Lui ţine din neam în neam!
|