CAPITOLUL 3
Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea
poporului.
l. Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe.
2. Doamne, auzit-am de
faima Ta şi m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fă
să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta şi, în
trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută! Dar, întru mânia Ta,
adu-ţi aminte că eşti şi milostiv!
3. Dumnezeu vine din Teman,
şi Cel Sfânt din muntele Paran! Sela (oprire) - Slava Lui acoperă
cerurile şi tot pământul este plin de slava Lui!
4. Izbucnire de lumină
ca la răsărit de soare, raze vii din mâna Lui pornesc!... Acolo
stă tainic ascunsă puterea Lui!
5. Înaintea Lui merge
molima, iar prăpădul vine pe urma Lui.
6. Se opreşte!...
Zguduie pământul! Şi cu privirea Lui aruncă spaima printre
neamuri! Munţii cei din veac se
desprind din locul lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub
paşii veşniciei Sale.
7. Am văzut corturile
lui Cuşan (Etiopia) lovite de groază, iar colibele ţării Madianului
sînt cuprinse de cutremure.
8. Oare împotriva fluviilor
Şi-a aprins Domnul văpaia Sa? Sau asupra marilor râuri mânia Sa?
Ori împotriva mării urgia Ta, când Tu încaleci caii Tăi şi Te
sui în carele Tale de biruinţă?
9. Arcul Tău se
încordează! Săgeţile Tale sînt jurămintele pe care le-ai
rostit. Sela (Oprire). Cu şuvoaiele Tale spinteci pământul!
10. Munţii
Te-au văzut şi s-au cutremurat; puhoaie de apă au trecut.
Adâncul şi-a slobozit glasul său şi mâinile sale în sus le
ridică.
11. Soarele şi luna
s-au oprit în locuinţa lor; ca să facă lumină,
săgeţile Tale pornesc şi fulgerele lăncilor Tale
fără încetare scapără.
12. Cu mânie Tu
păşeşti pe pământ şi întru urgie Tu calci în
picioare popoarele!
13. Ieşit-ai ca
să zdrobeşti poporul Tău, ca să izbăveşti pe
unsul Tău; ai doborât acoperişul casei celui fără de lege
şi temeliile ei le-ai dezvelit până jos la piatră. Sela
(Oprire).
14. Străpuns-ai cu
săgeţile tale capul lui Faraon şi al celor care se
năpusteau asupra mea ca să mă sfărâme, în strigăte
de veselie, ca şi cum porneau să sfâşie pe cel nenorocit în
adăpostul lor.
15. Cu caii Tăi Tu
cutreieri marea, puhoiul întinselor ape.
16. Auzit-am de aceasta
şi lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au
buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele şi picioarele mele au
şovăit. Liniştit voi aştepta vremea marii
îngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte!
17. Smochinul să nu
mai înmugurească şi via rod să nu mai dea;
înşelătoare să fie rodirea măslinului, şi ogoarele
nimic să nu rodească! Turme să nu mai fie în ţarcuri
şi vite în staule niciodată!
18. Ci eu voi tresălta
de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul
meu!
19. Domnul, Stăpânul
meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor,
pe culmi poartă paşii mei! - Mai-marelui
cântăreţilor, cu cântare din harpe.
|
|