CAPITOLUL 5
Trimiterea lui Tobie şi însoţirea lui de către înger în
Ragheşul Mediei.
l. Şi răspunzând, Tobie a zis: "Tată, voi face tot ce
mi-ai poruncit!
2. Dar cum voi putea
să primesc argintul? El nu mă cunoaşte pe mine, şi nici
eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaştere îi voi da, ca să
mă creadă şi să-mi dea argintul? Şi nu cunosc nici
drumurile pentru această călătorie în Media".
3. Atunci tatăl i-a
dat înscrisul şi i-a zis: "Găseşte-ţi un om care
să te întovărăşească şi îi voi plăti eu
şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!"
4. Şi s-a dus Tobie
să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el
nu ştia.
5. Şi i-a zis:
"Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei?
Cunoşti tu locurile acelea?"
6. Şi îngerul i-a
răspuns: "Pot să merg cu tine şi ştiu drumul; ba
chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!"
7. Atunci Tobie i-a zis:
"Aşteaptă-mă, am să spun tatălui
meu".
8. Şi acela a zis:
"Du-te, numai nu zăbovi!"
9. Şi a venit el
şi a zis către tatăl său: "Iată, mi-am
găsit tovarăş!" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l
la mine, ca să aflu din ce seminţie este el şi dacă este
om de încredere ca să meargă cu tine".
10. Şi l-a chemat,
şi a venit acela şi s-au îmbrăţişat.
11. A întrebat Tobit:
"Spune-mi, frate, din ce seminţie şi din ce neam
eşti?"
12. Şi îngerul a
răspuns: "Seminţie şi neam cauţi tu sau
simbriaş, care să întovărăşească pe fiul
tău?" Iar Tobit a zis către el: "Frate, vreau
să-ţi ştiu neamul şi numele tău!"
13. Zis-a acela: "Eu
sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraţilor
tăi".
14. Atunci Tobit i-a zis:
"Frate, du-te cu bine şi nu te supăra pe mine că te-am
întrebat de seminţia şi neamul tău! Tu-mi eşti frate
dintr-un neam bun şi cinstit. Eu am cunoscut pe Anania şi pe
Ionatan, feciorii lui Şimei cel Mare;
am fost împreună la Ierusalim, ca să ne închinăm, cu
pârgă şi cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat
ademeniţi de rătăcirea fraţilor noştri. Tu, frate,
eşti de neam bun şi cinstit.
15. Dar spune-mi: Ce
plată trebuie să-ţi dau eu? Îţi dau o drahmă pe zi
şi toate cele de trebuinţă pentru tine ca şi pentru fiul
meu,
16. Şi-ţi voi mai
adăuga încă la plată, dacă vă veţi întoarce cu
bine".
17. Şi aşa s-au
înţeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: "Fii gata de
drum şi plecaţi cu bine". Şi fiul său a
pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: "Du-te cu
omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta
calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!"
Şi amândoi au ieşit să plece şi s-a dus cu ei şi
câinele tânărului.
18. Iar Ana, mama lui, a
plâns şi a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul
nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneţilor noastre, când intra
şi ieşea înaintea noastră?
19. Nu da întâietate
argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru.
20. Căci cât ne e
rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru
aceasta".
21. Iar Tobit a zis
către ea: "Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce
sănătos şi-l vor vedea ochii tăi,
22. Căci un înger bun
va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se
va întoarce sănătos!"
23. Şi a încetat ea de
a mai plânge.
|