CAPITOLUL 6
Vestirea năvălirii unui neam străin.
l. Fugiţi, fiii lui Veniamin, fugiţi din Ierusalim,
trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi semne prin
focuri la Bethacherem, că iată se iveşte de la
miazănoapte o nenorocire şi zdrobire mare!
2. Pierde-voi pe fiica
Sionului cea frumoasă şi gingaşă.
3. Păstorii vor veni
la ea cu turmele lor, îşi vor întinde corturile împrejurul ei şi va
paşte fiecare partea sa.
4. Pregătiţi
război împotriva ei! Sculaţi-vă şi haideţi spre
miazăzi! Vai! Ziua este spre sfârşit şi iată se lasă
umbrele serii.
5. Dar sculaţi-vă
şi hai să mergem noaptea şi să stricăm palatele
ei.
6. Căci aşa zice
Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val
împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedepsită, pentru
că în ea se află numai nedreptate.
7. Cum aruncă izvorul
apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în
ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea
feţei Mele dureri şi
răni.
8.
Înţelepţeşte-te, Ierusalime, ca să nu se depărteze
sufletul Meu de la tine şi ca să
nu te fac pustietate şi pământ nelocuit".
9. Aşa zice Domnul
Savaot: "Până la sfârşit se vor culege
rămăşiţele lui Israel, cum se culege via; lucrează
cu mâna ta şi îţi umple panerul, ca şi culegătorul de
struguri.
10. Cu cine să vorbesc
şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea
lor este netăiată împrejur şi nu pot să ia aminte;
şi iată, cuvântul Domnului a ajuns de râs la ei şi nu
găsesc în el nici o plăcere.
11. De aceea sunt plin de
mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci
asupra copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că
vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în
vârstă şi cel încărcat de zile;
12. şi casele lor vor
trece la alţii; tot aşa şi ţarinele şi femeile.
Pentru că voi întinde mâna Mea asupra
locuitorilor ţării acesteia, zice Domnul,
13. Pentru că fiecare
din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de
la prooroc până la preot, toţi se poartă mincinos.
14. Ei leagă
rănile poporului meu cu nepăsare şi zic: "Pace!
Pace!" Şi numai pace nu este!
15. Dar se
ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se
ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea vor cădea printre
cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi
pedepsi, zice Domnul.
16. Aşa zice Domnul:
"Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi
întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi
mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor
voastre.
17. Pus-am păzitori
peste voi şi am zis: Ascultaţi sunetul trâmbiţei!
18. Iar ei au zis: Nu vom
asculta! Aşadar, ascultă, poporule, şi află, adunare, ce
are să se întâmple cu aceştia.
19. Ascultă,
pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul
cugetelor lor, că n-au ascultat cuvintele Mele
şi legea Mea au lepădat-o.
20. La ce Îmi este
bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara
din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le
voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute".
21. De aceea aşa
zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia piedici şi
se vor poticni de ele deodată şi părinţii şi copiii,
vecinul şi prietenii lui, şi vor pieri".
22. Aşa zice Domnul:
"Iată vine un popor din ţara de la miazănoapte, un popor
mare se ridică de la marginile pământului şi ai săi
ţin în mână arcul şi suliţa.
23. Şi sunt cruzi
şi neînduraţi; glasul lor mugeşte ca marea şi vin pe cai,
gata să lupte ca un singur om, împotriva ta, fiica Sionului".
24. Noi am auzit de ei
şi ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins groază
şi dureri ca ale femeii ce naşte.
25. Să nu
ieşiţi la câmp, nici la drum să nu plccaţi, căci
sabia duşmanilor şi groaza sunt pretutindeni.
26. Fiica poporului Meu,
încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap;
tânguieşte-te ca după moartea singurului tău fiu! Plângi amar,
că fără de veste va veni pierzătorul asupra
voastră!
27. Turn te-am pus în
mijlocul poporului Meu şi stâlp, ca
să afli şi să urmăreşti drumul lor.
28. Aceştia cu
toţii sunt răzvrătiţi, îndârjiţi şi
semănători de clevetiri; sunt aramă şi fier, toţi
sunt nişte stricaţi.
29. Foalele s-au ars,
plumbul s-a topit de foc şi turnătorul în zadar a topit, că
cei răi nu s-au ales.
30. Argint de lepădat
se vor numi, că Domnul i-a lepădat".
|