CAPITOLUL 26
Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului.
Ieremia în primejdie de moarte.
l. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul
acesta de la Domnul:
2. "Aşa zice
Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor
cetăţilor lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului,
toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti,
să nu laşi nici un cuvânt.
3. Poate vor asculta
şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea
rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza
faptelor lor rele.
4. Şi să le spui:
Aşa zice Domnul: "Dacă nu Mă
veţi asculta să umblaţi după legea Mea,
pe care v-am dat-o,
5. Şi să
luaţi aminte la cuvintele robilor Mei
prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit
dis-de-dimineaţă, şi voi nu-i ascultaţi,
6. Atunci voi face cu
templul acesta ceea ce am făcut cu şilo, iar cetatea aceasta o voi
da spre blestem tuturor popoarelor pământului".
7. Preoţii şi
proorocii şi tot poporul au ascultat pe Ieremia, când a grăit el
aceste cuvinte în templul Domnului.
8. Iar după ce a spus
Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la tot poporul,
preoţii, proorocii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis:
"Tu trebuie să mori!
9. De ce prooroceşti
în numele Domnului şi zici: Templul acesta va fi ca Şilo şi
cetatea aceasta se va pustii şi va rămâne fără
locuitori?" Şi s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la
templul Domnului.
10. şi când au auzit
acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa regelui la templul
Domnului şi au şezut la intrare în poarta cea nouă a
templului.
11. Atunci preoţii
şi proorocii au zis către căpetenii şi către tot
poporul aşa: "Osândă cu moarte se cuvine acestui om, pentru
că prooroceşte împotriva cetăţii acesteia, cum aţi
auzit şi voi cu urechile voastre!"
12. Iar Ieremia a zis
către toate căpeteniile şi către tot poporul:
"Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva templului acestuia
şi împotriva cetăţii acesteia cuvintele pe care le-aţi
auzit.
13. Îndreptaţi-vă
dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă
glasului Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea
rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva voastră.
14. Iar cât despre mine,
iată sunt în mâinile voastre, faceţi cu mine ce vi se pare bun
şi drept!
15. Dar să
ştiţi bine că, de mă veţi omorî, veţi aduce
asupra voastră, asupra cetăţii acesteia şi asupra
locuitorilor ei sânge nevinovat, căci cu adevărat Domnul m-a trimis
la voi să vă spun în urechile voastre toate cuvintele acelea".
16. Atunci căpeteniile
şi tot poporul au zis către preoţi şi către
prooroci: "Omul acesta nu este vrednic de osândă cu moarte, pentru
că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului nostru".
17. Atunci s-au ridicat
unii din bătrânii poporului şi au zis către toată
adunarea poporului:
18. "Miheia
din Moreşet a proorocit în zilele lui
Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot poporul iudeu:
aşa zice Domnul Savaot: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul
va ajunge o movilă de dărâmături şi muntele templului
acestuia va fi un deal împădurit".
19. Omorâtu-l-a oare pentru
aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el de
Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de
nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? şi noi să ne
împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare!
20. De asemenea a mai
proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din
Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia
şi împotriva ţării acesteia tocmai cu aceleaşi cuvinte,
ca şi Ieremia.
21. Şi când au auzit
cuvintele lui regele Ioiachim şi toţi curtenii lui şi toate
căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Şi auzind de
aceasta, Urie s-a temut şi a fugit şi a trecut în Egipt.
22. Dar regele Ioiachim a
trimis şi în Egipt oameni şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor,
şi pe alţii împreună cu aceştia.
23. Şi au adus pe Urie
din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi
acesta l-a ucis cu sabia şi a aruncat trupul lui acolo unde erau
mormintele oamenilor de rând".
24. Dar Ahicam, fiul lui
Şafan, ocrotea pe Ieremia, ca să nu fie dat în mâna poporului spre
ucidere.
|