|
CAPITOLUL 42
Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să
se păzească; ferirea de tovărăşia cu femei.
l. Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din
auzit şi de descoperirea cuvintelor celor ascunse.
2. Şi aşa vei fi ruşinos adevărat
şi vei afla har înaintea a tot omul.
3. Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu
căuta în faţă, ca să grăieşti:
4. De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul
Lui şi de judecată ca să îndreptezi pe cel nelegiuit;
5. De socoteli băneşti cu prietenul sau cu
tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a moştenirii
între rude;
6. De cumpenile şi de măsurile cele adevărate
şi de câştigul celor multe şi celor puţine,
7. De câştigul din vânzare sau cumpărare, de
multă certarea fiilor tăi şi de sângeroasa pedepsire a robului
tău.
8. La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt
mâini multe, încuie.
9. Orice vei da, cu număr şi cu măsură
dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le.
10. Nu te sfii să dai învăţătură
celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se
ceartă cu tinerii; şi vei fi cu adevărat învăţat
şi lăudat înaintea tuturor celor vii.
11. Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi
grija ei depărtează somnul de la el, cât este tânără, ca
nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se
mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său;
12. Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească
şi în casa părintească să rămâie grea,
13. Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să
se smintească,
14. Şi împreună locuind cu soţul ei să
nu rămână stearpă.
15. Cu fata îndărătnică întăreşte
paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor,
16. Poveste în cetate şi defăimare poporului
şi înaintea multora să te ruşinezi.
17. Nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi
în mijlocul femeilor nu şedea.
18. Că din haină iese molia Şi de la femeie
răutatea femeii.
19. Mai bună este răutatea bărbatului decât
femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea care face
ruşine spre batjocură.
20. Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului şi
cele ce am văzut voi spune cu cuvintele Domnului.
21. Soarele luminând, peste toate priveşte şi de
mărirea Domnului plin este lucrul Lui.
22. Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună
toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul Atotştiutorul, ca
să se întărească întru slava Lui toate?
23. Adâncul şi inima le cearcă şi
vicleşugurile lor le cunoaşte.
24. Că a cunoscut Domnul toată ştiinţa
şi a căutat la semnul veacului
25. Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni
şi descoperind urmele celor ascunse.
26. Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un
cuvânt nu s-a ascuns de El.
27. Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel
care este mai înainte de veac şi în veac.
28. Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi
sfatul nimănui nu i-a trebuit.
29. Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până
la o scânteie, vrednice de a le privi!
30. Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în
toate trebuinţele toate ascultă.
31. Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a
făcut nimic cu scădere.
32. Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va
sătura văzând slava Lui?
|