|
CAPITOLUL 1
Slujba idolilor. Moartea balaurului şi izbăvirea lui Daniel din
groapa leilor.
1. Şi regele Astiag s-a adăugat la
părinţii săi şi a luat Cirus Persul
împărăţia lui.
2. Şi a vieţuit Daniel împreună cu regele
acesta şi a întrecut cu mărirea pe toţi prietenii lui.
3. Şi era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel,
şi se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu
douăsprezece măsuri, patruzeci de oi şi şase vedre de
vin.
4. Şi regele îl cinstea pe el şi mergea în toate
zilele de i se închina; iar Daniel se închina Dumnezeului său.
5. Şi a zis regele: Pentru ce nu te închini lui
Bel?
6. Iar el a zis: Pentru că nu cred in idolii
făcuţi de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul
şi pământul şi are stăpânire peste tot trupul.
7. Şi i-a zis regele: Dar nu ţi se pare ţie,
că Bel este dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă şi bea în
toate zilele?
8. Şi a zis Daniel râzând: Nu te înşela,
stăpânia ta; acesta este de lut înăuntrul lui, şi în
afară de aramă, nici nu mănâncă şi nici nu bea
vreodată.
9. Şi mâniindu-se regele, a chemat pe preoţii lui
şi le-a zis: De nu-mi veţi spune cine este cel care
mănâncă jertfa aceasta, veţi muri.
10. Iar de-mi veţi arăta că Bel
mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe
Bel.
11. Şi a zis Daniel regelui: Aşa să fie,
după cuvântul tău.
12. Şi erau preoţii lui Bel şaptezeci,
afară de femei şi de prunci.
13. Şi a venit regele cu Daniel în templul lui
Bel.
14. Şi au zis preoţii lui Bel: Iată noi
ieşim afară, iar tu, rege, pune bucatele şi vinul şi
închide uşa şi o pecetluieşte cu inelul tău.
15. Şi dimineaţa când vei veni, de nu vei afla
toate mâncate de Bel, să murim noi sau, dimpotrivă, Daniel cel care
a minţit asupra noastră.
16. Iar ei ziceau aşa, pentru că
făcuseră pe sub masă intrare ascunsă şi printr-aceea
intrau totdeauna şi mâncau acelea.
17. Şi după ce au ieşit ei şi regele a
pus bucatele înaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale şi au
adus cenuşă şi au presărat-o în tot templul, în faţa
regelui.
18. Şi, ieşind, a închis uşa şi au
pecetluit-o cu inelul regelui şi s-au dus;
19. Iar preoţii au venit noaptea, după obiceiul
lor, şi femeile lor şi pruncii lor, şi au mâncat şi au
băut.
20. Şi a venit dimineaţa regele şi Daniel
împreună cu el.
21. Şi a zis regele: Întregi sunt peceţile
Daniele? Iar el a zis: Întregi, stăpâne.
22. Şi îndată ce s-a deschis uşa, uitându-se
pe masă, regele a strigat cu glas mare: Mare eşti Bel. Şi nu
este la tine nici un vicleşug.
23. Şi a râs Daniel şi a oprit pe rege ca să
nu intre înăuntru, şi a zis: Vezi faţa pământului şi
cunoaşte ale cui sunt urmele acestea.
24. Şi a zis regele: Văd că sunt urme de
bărbaţi, de femei şi de prunci.
25. Şi mâniindu-se regele, atunci a prins pe
preoţi şi pe femei şi pe fiii lor; şi i-au arătat
lui uşile cele ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe
masă.
26. Şi i-a omorât pe ei regele, şi pe Bel l-a dat
lui Daniel, şi l-a stricat pe el şi capiştea lui.
27. Şi era un balaur mare într-un loc şi-l
cinsteau pe el Babilonenii.
28. Şi a zis regele către Daniel: Oare vei zice
că şi acesta este de aramă?
29. Acesta este viu şi mănâncă şi bea,
nu vei mai putea zice că şi acesta nu este dumnezeu viu; deci
închină-te lui.
30. Şi a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă
voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi
slobozenie şi voi omorî balaurul fără de sabie şi
fără de toiag.
31. Şi a zis regele: ţi-l dau ţie. Şi a
luat Daniel răşină şi seu şi păr şi le-a
fiert la un loc şi a făcut cocoloaşe şi le-a aruncat în
gura balaurului şi, mâncând, a plesnit balaurul.
32. Şi a zis Daniel: Iată închinăciunile
voastre.
33. Şi când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte
şi s-au pornit împotriva regelui.
34. Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel I-a
stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat.
35. Şi venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă
pe Daniel;
36. Iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta.
37. Şi văzând regele că se pornise asupra lui
foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel.
38. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a
fost acolo şase zile.
39. Şi erau în groapă şapte lei, şi le
da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar
atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel.
40. Şi era atunci Avacum prooroc în ţara
Iudeilor şi acela fiersese fiertură, şi a pus pâine în
scafă, şi mergea la câmp să ducă
secerătorilor.
41. Şi a zis îngerul Domnului câtre Avacum: Du prânzul
care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor.
42. Şi a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am
văzut şi groapa n-o ştiu unde este!
43. Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet
şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon
deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
44. Şi a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia
mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu.
45. Şi a zis Daniel: O, Ţi-ai adus aminte de mine,
Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută şi
Te iubesc pe Tine!
46. Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul
Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
47. Iar regele a purces a şaptea zi să plângă
pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi
iată Daniel şedea.
48. Şi a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare
eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de
Tine.
49. Şi l-a scos pe el din groapă;
50. Iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în
groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui.
|