Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR
    • CAPITOLUL 10
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL 10 
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru. 

1. În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a primit pe el, şi a domnit acolo
2. Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire multă foarte şi a pornit împotriva lui cu război
3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace şi de înaltă preţuire
4. zicea: " apucăm facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră
5. Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile pe care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului lui". 
6. Şi i-a dat putere strângă oştire şi facă arme, ca fie aliatul lui, şi pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i înapoi
7. Şi venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul şi a celor care erau în cetate
8. Şi s-a temut cu frică mare, auzind regele i-a dat putere strângă oştire
9. Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici şi i-a dat pe ei părinţilor lor
10. Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început a zidi şi a înnoi cetatea
11. Şi a zis către lucrători zidească zidurile şi muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre întărire, şi au făcut aşa
12. Şi au fugit cei de alt neam, care erau în cetăţile pe care le-a zidit Bacchide
13. Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a dus în pământul lui
14. Numai în Betţur au rămas unii din cei care au lăsat legea şi poruncile lui Dumnezeu, pentru le era aceasta loc de scăpare
15. Şi a auzit regele Alexandru făgăduinţele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan şi i s-a povestit războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut el şi fraţii lui şi ostenelile pe care le-au avut
16. Şi a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta? Şi acum să-l facem prieten şi aliat nouă". 
17. Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând
18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie
19. Auzit-am despre tine eşti bărbat tare cu putere şi vrednic ne fii prieten
20. Şi acum te-am pus astăzi fii arhiereu neamului tău şi prieten regelui te chemi şi ţi-am trimis porfiră şi cunună de aur ca te uneşti cu noi şi fii prieten cu noi". 
21. Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a şaptea, în anul o sută şaizeci, la sărbătoarea corturilor, şi a strâns oştire şi a făcut arme multe
22. Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat şi a zis
23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru facă prietenie cu Evreii spre întărire
24. Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i voi preaînălţa şi le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor". 
25. Şi le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie
26. De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care aţi făcut-o cu noi, şi aţi rămas în prietenia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat
27. Şi acum rămâneţi încă a ţine credinţa către noi şi vom răsplăti cu bunătăţi pentru cele ce faceţi cu noi
28. Şi vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa şi vom da daruri
29. Şi acum scutesc şi iert pe toţi Iudeii de dajdii şi de preţul sării şi de dajdia către rege
30. Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; nu se mai ia din ţara lui Iuda şi din cele trei ţinuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria şi Galileea, din ziua de astăzi şi până în veac
31. Şi Ierusalimul fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de biruri, precum şi hotarele lui
32. Las şi stăpânirea cetăţii celei din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca pună pază bărbaţii pe care-i va voi el
33. Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; şi toţi să-i scutească de dări pe ei şi pe vitele lor
34. Şi toate sărbătorile şi zilele de odihnă şi lunile noi, şi zilele cele rânduite, şi trei zile mai înainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, le fie scutite şi slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea
35. Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru
36. Şi se înscrie din Iudei în oştirea regelui treizeci de mii de bărbaţi, şi li se vor da aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor regelui
37. Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele întărite şi mari ale regelui; iar altora li se vor încredinţa dregătorii în cârmuirea regatului, şi căpeteniile care vor fi peste ei fie dintre ei şi umble după legile lor, precum a şi poruncit regele pentru ţara lui Iuda
38. Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat la Iuda de la ţara Samariei, se adauge la Iuda, ca se socotească şi fie sub unul, şi nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu
39. Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte
40. Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui
41. Şi tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuţi, de acum vor da pentru nevoile templului
42. Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toţi anii, fie lăsaţi, se cuvin aceştia preoţilor care slujesc
43. Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim şi în toate hotarele lui, fiind datornici domneşti sau pentru orice altă pricină, se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea
44. Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui
45. Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, şi tot aşa la zidirea întăriturilor din Iuda". 
46. Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel şi de necazurile avute
47. Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru el a început a grăi cu ei cuvinte de pace şi le-a fost într-ajutor în toate zilele
48. Şi a adunat regele Alexandru oştire mare şi a tăbărât împotriva lui Dimitrie
49. Şi s-au războit aceşti doi regi şi a fugit oastea lui Dimitrie, şi l-a gonit Alexandru şi l-a biruit
50. Şi s-a întărit războiul, până a apus soarele şi a căzut Dimitrie în ziua aceea
51. Şi după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând
52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am şezut pe scaunul părinţilor mei, şi am dobândit domnia, şi am biruit pe Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră 
53. Şi am făcut război cu el, şi a fost înfrânt el şi tabăra lui de noi, şi am şezut pe scaunul domniei lui
54. aşezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta o iau de soţie şi îţi voi fi ginere ţi voi da ţie şi ei daruri vrednice de tine". 
55. Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de rege
56. Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino ne întâlnim la Ptolemaida, ca ne vedem unul cu altul, şi te voi face ginere, precum ai zis". 
57. Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi Cleopatra, fiica lui, şi a venit în Ptolemaida în anul o sută şaizeci şi doi
58. Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare
59. Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan vină întru întâmpinarea lui
60. Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a întâlnit cu cei doi regi şi le-a dat, lor şi prietenilor lor, argint şi aur şi daruri multe, şi a aflat trecere înaintea lor
61. Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi ucigaşi din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele
62. Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui şi l-a îmbrăcat pe el cu porfiră
63. Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis căpeteniilor sale: "Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimeni nu-l pârască de nici un lucru şi nimeni nu-l supere pentru nici o pricină
64. Şi dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, şi a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi
65. Şi l-a mărit regele şi l-a scris între prietenii cei mai de frunte şi l-a pus povăţuitor şi părtaş domniei
66. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace şi cu bucurie
67. Iar în anul o sută şaizeci şi cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în ţara părinţilor săi
68. Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit şi s-a întors la Antiohia
69. Şi a  pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, şi a adunat putere mare şi a tăbărât la Iamnia şi a trimis la Ionatan arhiereul zicând
70. "Tu singur te ridici împotriva noastră şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munţi
71. Acum dar de nădăjduieşti în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, şi ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăţilor
72. Întreabă şi află cine sunt eu şi ceilalţi care ne ajută. Şi zi nu pot stea picioarele voastre în faţa noastră, de două ori au fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor
73. Şi acum nu vei putea sta înaintea călărimii şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă". 
74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat şi a ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalim şi i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor
75. Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea şi-a închis porţile, paza lui Apoloniu era la Iafa, şi au pornit cu război asupra ei
76. Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui şi a stăpânit Ionatan Iafa
77. Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu putere multă şi a mers la Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulţime de călăreţi şi nădăjduia în ei
78. Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot şi s-au ciocnit oştile în război
79. Şi a lăsat Apoloniu o mie de călăreţi ascunşi în urma lor
80. Şi a aflat Ionatan sunt curse în urma sa, şi a înconjurat duşmanul tabăra lui Ionatan şi au aruncat săgeţi asupra Iudeilor de dimineaţă până seara
81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, şi au obosit călăreţii duşmani
82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a lovit cu duşmanii, pentru se ostenise călărimea, şi i-au zdrobit şi au fugit
83. Şi călărimea s-a risipit prin câmp şi a fugit la Azot şi a intrat în templul lui Dagon, capiştea lor, ca scape
84. Şi a aprins Ionatan Azotul şi cetăţile cele dimprejurul lui şi a luat prăzile lor şi capiştea lui Dagon, şi pe toţi cei care au fugit în ea i-a ars cu foc
85. Şi au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arşi, ca la opt mii de bărbaţi
86. Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare
87. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe
88. Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste
89. Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domneşti, şi i-a dat Ecromul şi toate hotarele lui să-i fie moşie




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License