CAPITOLUL 15 
Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, şi cu Romanii. 

l. Şi a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul şi stăpânitorul Evreilor şi către tot neamul iudeu. 
2. Şi erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon arhiereul şi stăpânitorul Evreilor şi neamului evreiesc, bucurie. 
3. De vreme ce oameni mişei au biruit împărăţia părinţilor noştri, 
4. Şi vreau să o aşez din nou precum era mai înainte, am adunat oştire multă, am făcut corăbii de război şi am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat ţara noastră şi pe cei care au pustiit cetăţile din hotarele stăpânirii mele. 
S. Acum dar îţi întăresc toate scutirile date de regii cei mai înainte de mine şi orice alte daruri ţi-au îngăduit ei; 
6. Şi-ţi îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în ţara ta. 
7. Şi Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele ce ai şi cetăţile pe care le-ai zidit şi le stăpâneşti să-ţi rămână ţie; 
8. Şi toată datoria domnească şi oricâte erau să fie pentru domnie, de acum şi în tot veacul, se lasă ţie. 
9. Şi după ce vom aşeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine şi neamul tău şi templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul". 
10. În anul o sută şaptezeci şi patru, a ieşit Antioh în pământul părinţilor săi şi s-au adunat acolo toate oştirile, încât puţini au rămas eu Trifon. 
11. Şi l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare. 
12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutăţile şi l-au părăsit oştirile. 
13. Şi a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi. 
14. Şi a înconjurat cetatea şi cu corăbii şi o lovea şi dinspre uscat şi dinspre mare şi pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre. 
15. Şi a venit Numeniu şi cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi şi ţări, în care erau scrise acestea: 
16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie. 
17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni şi aliaţi ai noştri, ca să înnoiască prietenia şi legătura cea din început, trimişi de Simon arhiereul şl de poporul Iudeilor. 
18. Şi au adus un scut de aur de o mie de mine. 
19. Pentru aceasta scriem regilor şi ţărilor, ca să nu le facă rău, lor şi cetăţilor şi ţării lor, şi să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor. 
20. Şi ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei. 
21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din ţara lor la voi, să-i daţi lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după legea lor". 
22. Aceeaşi scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis, 
23. Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene. 
24. Şi copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul. 
25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape oştirile sale şi făcând maşini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să iasă. 
26. Şi i-a trimis Simon două mii de bărbaţi aleşi să-i ajute şi argint şi aur şi vase preţioase. 
27. Şi n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înţeles cu el mai înainte şi s-a înstrăinat de el. 
28. Şi a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: "Voi ţineţi Iafa şi Ghezer şi întăritura din Ierusalim, cetăţi ale stăpânirii mele. 
29. Hotarele lor le-aţi pustiit şi aţi adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele; 
30. Acum dar daţi cetăţile pe care le-aţi luat şi birurile ţinuturilor pe care le-aţi stăpânit din hotarele cele din afară de Iuda. 
31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci sute de talanţi de argint şi pentru stricăciunea făcută şi pentru birurile cetăţilor, alţi cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni şi vom face război împotriva voastră". 
32. Şi a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim şi a văzut mărirea lui Simon şi rafturi cu vase de aur şi de argint şi slugărime multă, încât se minuna şi apoi i-a spus cuvintele regelui: 
33. Şi răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am luat, nici ţinem ceva străin, ci moştenirea părinţilor noştri, pe care vrăjmaşii noştri fără judecată cu orice prilej au apucat-o. 
34. Iar noi ne ţinem acum de moştenirea părinţilor noştri. 
35. Cât despre Iafa şi Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor şi în ţara noastră. Pentru ele vom da o sută de talanţi". Şi Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt. 
36. Şi întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea şi mărirea lui Simon şi toate câte a văzut şi sa mâniat regele cu mare furie: 
37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia. 
38. Şi a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării şi i-a dat oştire pedestraşi şi călăreţi. 
39. Şi i-a poruncit să se aşeze în preajma Iudeii şi să zidească Cedronul, să întărească porţile şi să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuşi pe Trifon. 
40. Şi a venit Cendebeu la Iamnia şi a început să asuprească poporul şi să intre în Iuda, robind şi ucigând. Şi a zidit Cedronul. 
41. Şi a rânduit acolo călăreţi şi oaste, ca să facă năvăliri şi să închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele.