Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • CARTEA A DOUA A MACABEILOR
    • CAPITOLUL 14
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL 14 
Necredinţa lui Nicanor; ascultarea lui Iuda şi moartea vitejească a lui Razis. 

1. După trecere de trei ani a aflat Iuda şi cei care erau cu el Dimitrie al lui Seleuc, trecând prin portul Tripoliei, a venit cu mulţime mare şi cu corăbii
2. A cuprins ţări, omorând pe Antioh şi pe Lisias, epitropul lui
3. Iar un oarecare Alchimos, care fusese arhiereu şi se pângărise de bună voie în vremurile de răzvrătire, socotind nici într-un chip nu-i mai rămâne nădejde de mântuire şi nici de intrare la sfântul jertfelnic
4. A venit la regele Dimitrie în anul o sută cincizeci şi unu, aducându-i coroană de aur şi finic, şi pe lângă acestea şi câteva ramuri de măslin, cum este datina , se dăruiască templului. Şi în ziua aceea a stat liniştit
5. Şi aflând vreme bună nebuniei sale, chemându-l Dimitrie la sfat şi întrebându-l ce voiesc şi ce plănuiesc Iudeii
6. El a răspuns la aceasta: "Iudeilor care se cheamă Asidei, în fruntea cărora se află Iuda Macabeul, le place aibă război şi se certe şi nu lasă aibă pace cei care cârmuiesc
7. Pentru aceea şi eu lipsit de mărirea cea părintească, adică de arhierie, am venit acum aici
8. Întâi, foarte bine gândind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea, voind binele cetăţenilor mei, căci prin răutatea celor despre care am vorbit mai înainte tot neamul nostru mult este asuprit
9. Deci pe fiecare dintr-acestea cunoscându-le tu, o, rege, fie-ţi milă de ţară şi de neamul nostru cel asuprit, şi-l ajută pentru iubirea de oameni pe care o ai către toţi
10. până va fi Iuda, nu este cu putinţă fie lucrurile în pace". 
11. Şi după ce a grăit el astfel, îndată ceilalţi prieteni, având vrăjmăşie asupra lui Iuda, au aţâţat şi mai mult pe Dimitrie
12. Deci Dimitrie, îndată chemând pe Nicanor, care era mai mare peste elefanţi şi făcându-l general peste Iudeea, l-a trimis acolo
13. Dându-i porunci ca pe Iuda să-l omoare şi pe cei care sunt cu el să-i risipească şi pună pe Alchimos arhiereu templului celui preaslăvit
14. Iar neamurile, care fugiseră din Iudeea din cauza lui Iuda, ca turmele se adunau lângă Nicanor, nenorocirile şi primejdiile Iudeilor părându-le a fi spre fericirea lor
15. Şi auzind de venirea lui Nicanor şi de adunarea neamurilor, presărându-şi capetele cu pământ, se rugau Celui care pe veci a întemeiat pe poporul Său şi Care pururea făţiş a apărat partea sa
16. Şi, poruncind cârmuitorul lor, Iudeii îndată au purces de acolo şi s-au lovit cu duşmanii la satul Adasa
17. Iar Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar s-a speriat de venirea cea fără de veste a vrăjmaşilor
18. Însă Nicanor, auzind vitejia celor care erau cu Iuda şi bărbăţia pe care o aveau în bătăliile cele pentru patrie, s-a temut dezlege cearta prin vărsare de sânge
19. Pentru aceea a trimis pe Posidoniu şi pe Teodot adică pe Matatia, ca încerce o înţelegere
20. Şi mult sfat făcându-se pentru acestea şi conducătorul poporului vorbind cu mulţimea, toţi împreună au voit facă pace
21. Şi au rânduit o zi, în care cei doi conducători deosebi vină la un loc. Şi venind şi unul şi altul, fiecare a avut scaunul său de cinste
22. Iar Iuda rânduise oameni înarmaţi gata, în locuri bune, ca nu cumva vrăjmaşii fără de veste facă vreun lucru rău; dar vorbirea dintre ei au isprăvit-o cu bună pace
23. Iar Nicanor, rămânând la Ierusalim, nici un lucru fără de cale n-a făcut şi oştile cele ce se adunaseră ca turmele, le-a slobozit
24. Şi avea pe Iuda pururea înaintea ochilor, din inimă iubindu-l
25. Şi l-a îndemnat se însoare şi nască fii şi s-a însurat şi a trăit în linişte bucurându-se de viaţă
26. Iar Alchimos, văzând dragostea pe care o avea unul faţă de altul şi luând o copie după zapisul lor de pace, a venit la Dimitrie şi i-a spus Nicanor gândeşte lucruri potrivnice regelui, pe Iuda, vrăjmaşul împărăţiei, l-a ales fie în locul lui arhiereu
27. Iar regele, umplându-se de mânie şi întărâtându-se de pâri, vrăjmăşeşte a scris lui Nicanor, zicând îi este greu primească alianţa încheiată, şi îi porunceşte ca pe Macabeu curând să-l trimită legat la Antiohia
28. Şi sosind acesta la Nicanor, s-a mâhnit şi cu greu îi era a strica alianţa făcută, nefăcându-i nici o strâmbătate bărbatul acesta
29. Ci fiindcă împotriva regelui nu se putea pune, căuta prilej ca aceasta cu meşteşug se săvârşească
30. Iar Macabeu văzând pe Nicanor mai aspru răspunzându-i, şi petrecerea cea obişnuită mai sălbatică având-o, a socotit nu este spre bine asprimea aceasta şi, strângând pe mulţi dintre ai săi, s-a ascuns de Nicanor
31. Deci cunoscând el bărbatul a biruit cu îndrăzneală vicleşugul, s-a dus la marele şi sfântul templu al Domnului, când aduceau preoţii jertfele cele cuviincioase şi a poruncit să-i dea pe bărbatul acesta
32. Iar ei s-au jurat, zicând pe cel care îl caută nu ştiu unde este. Întinzând dreapta spre templul Domnului
33. Nicanor astfel s-a jurat: "De nu-mi vei da legat pe Iuda, acest templu al lui Dumnezeu câmp îl voi face şi jertfelnicul îl voi săpa şi aici voi face lui Dionisos templu vestit". 
34. Şi după ce a zis acestea, s-a dus, iar preoţii, întinzând mâinile către cer, chemau pe Apărătorul Cel de-a pururea al neamului nostru, zicând acestea
35. "Tu, DoamneCare de nimic n-ai lipsă, bine ai voit ca templul unde Tu sălăşluieşti, fie în mijlocul nostru
36. Şi acum, Sfinte a toată sfinţenia, Doamne, păzeşte până în veac neîntinat templul acesta, care de curând s-a curăţit, şi astupă toată gura nedreaptă". 
37. Iar un oarecare, anume Razis, dintre bătrânii din Ierusalim, a fost pârât lui Nicanor. Razis era bărbat iubitor de cetate şi cu nume bun, încât pentru bună-voinţa ce avea, era numit părintele Iudeilor
38. Pentru în vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor cu Elinii era îndrăzneţ iubitor al datinilor iudaice şi trupul şi sufletul pentru evreime şi-l pusese cu toată nevoinţa
39. Deci vrând Nicanor arate ura, pe care o avea faţă de Iudei, a trimis peste cinci sute, prindă pe Razis
40. Căci socoteau de-l va prinde pe el, foarte mare durere va face Iudeilor
41. Şi când gloata de ostaşi, vrând ia turnul unde se ascunsese Razis, bătea în uşi şi poruncea aducă foc aprindă uşile, atunci Razis, aproape fie prins, singur s-a junghiat cu sabia
42. Vrând mai bine moară cu cinste, decât se supună păgânilor şi împotriva cinstei sale păţească ocări nevrednice
43. Însă din grabă nu s-a nimerit se junghie de moarte şi gloata năvălind pe uşă înăuntru, el, alergând pe zid vitejeşte, s-a aruncat peste mulţime plin de bărbăţie
44. Iar mulţimea de jos repede dându-se înapoi, ca facă loc căderii lui, el a căzut tocmai în mijlocul lor
45. Şi fiind încă viu şi înfierbântat, s-a sculat cu mâinile, iar sângele din el ţâşnea tare şi, deşi rănit greu, a alergat trecând printre mulţime
46. Şi stând pe o piatră ridicată după ce i-a curs tot sângele, şi-a scos maţele şi prinzându-le cu amândouă mâinile, le-a aruncat spre mulţime, rugându-se Celui care stăpâneşte peste viaţă şi peste duh, ca iarăşi i le dea; şi în felul acesta a murit




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License