Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • CARTEA A DOUA A MACABEILOR
    • CAPITOLUL 15
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL 15 
Iuda pierde pe Nicanor şi mulţime din oştirea lui şi porunceşte să-i taie capul şi mâinile şi le spânzure în Ierusalim, spre pomenirea puterii celei dumnezeieşti. 

1. Iar Nicanor, aflând cei care erau cu Iuda sunt în locurile cele dimprejurul Samariei, a făcut sfat, ca în ziua de odihnă, fără nici o frică, meargă cu război împotriva lor
2. Ci Evreii, care de nevoie mergeau cu Nicanor, ziceau: " nu-i pierzi nicidecum aşa sălbatic şi barbar, ci cinsteşte ziua pe care mai înainte a sfinţit-o şi a cinstit-o Cel care vede toate". 
3. Iar de trei ori nelegiuitul acela păgân a întrebat: "Oare este în cer Puternic, care fi poruncit a se ţine ziua de odihnă?" 
4. Şi ei, răspunzând, au zis: "Domnul cel viu, Acela este puternicul Cel din cer, Care a poruncit nu se lucreze în ziua a şaptea". 
5. Iar celălalt a zis: "Şi eu sunt puternic pe pământ, care poruncesc a lua arme şi a plini lucrurile regelui". Însă n-a ajuns să-şi poată împlini sfatul său nelegiuit
6. Deci Nicanor, cu toată semeţia, înălţându-se, socotea facă biruinţă de pomină asupra lui Iuda
7. Dar Iuda Macabeul neîncetat, cu toată nădejdea, credea va avea ajutor de la Domnul
8. Şi îndemna pe cei care erau cu sine nu se sperie de venirea neamurilor, ci aducându-şi aminte de ajutoarele cele de mai înainte, care li s-au făcut din cer şi acum aştepte de la Cel Atotputernic biruinţă şi ajutor
9. Şi-i mângâia din lege şi din prooroci şi aducându-le aminte de războaiele pe care mai înainte le-au purtat, mai cu osârdie i-a îmbărbătat
10. Şi aşa întărâtându-i cu mânie, împreună le-a arătat neamurile n-au ţinut alianţa şi au călcat jurământul
11. Şi pe fiecare dintr-înşii nu atât cu scuturi şi cu arme îi întărea, cât fi îndemna cu cuvinte foarte bune, iar la urmă le-a spus şi un vis vrednic de credinţă, prin care pe toţi i-a făcut voioşi
12. Iar vederea visului astfel era: Onia, care fusese arhiereu, om bun, blând, cucernic la chip şi cu obiceiuri bune şi la vorbă cuvios, care din pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune, cu mâinile întinse se ruga pentru toată adunarea Evreilor
13. După aceasta s-a arătat un bărbat cu cărunteţe §i cu slavă minunată şi preacuvioasă mărire era împrejurul lui
14. Şi a grăit Onia, zicând către Iuda: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate
15. Iar Ieremia a întins dreapta şi a dat lui Iuda sabia de aur şi i-a zis acestea
16. Ia această sfântă sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrăjmaşi
17. Deci mângâindu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care putea aprinde inimile voinicilor şi spre vitejie a le îmbărbăta, a socotit nu tabere, ci vitejeşte năvălească şi bărbăteşte se apuce şi se bată, ca se aleagă lucrul; pentru şi cetatea şi sfintele şi templul Domnului erau în primejdie
18. Iar de femei şi de prunci şi de fraţi şi de rudenii mai puţină grijă aveau; frica cea mai mare şi cea mai dintâi le era pentru sfântul locaş
19. Însă cei care erau în cetate, foarte îngrijoraţi erau şi tulburaţi pentru cei care aveau poarte războiul
20. Şi toţi aşteptau acum sfârşitul apropiat, fiindcă se apropiaseră vrăjmaşii şi îşi aşezară armata în linie de bătaie, îşi puseseră elefanţii la loc bun şi împărţiseră călărimea la dreapta şi la stânga
21. Iar Macabeu, văzând venirea oştirii şi gătirea armelor cea de multe feluri şi sălbăticiunea elefanţilor, a întins mâinile spre cer şi s-a rugat Domnului şi păzitorului Celui care face minuni, cunoscând nu în arme este biruinţa, ci, precum El Însuşi judecă, celor vrednici biruinţă
22. Şi rugându-se, aşa a zis: "Tu, Doamne, ai trimis pe îngerul Tău în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a ucis din tabăra lui Sanherib ca la o sută optzeci şi cinci de mii
23. Şi acum, Stăpânitorule al cerurilor, trimite înger bun înaintea noastră, care fie spre frică şi spre cutremur
24. Ca de mărirea braţului Tău se înfricoşeze cei care cu hulă vin asupra sfântului Tău popor". Şi aceste cuvinte i-au fost toată rugăciunea
25. Nicanor şi cei care erau cu el, veneau cu trâmbiţe şi cu cântece
26. Iar Iuda şi cei care erau cu el, cu chemare şi cu rugăciuni s-au luptat cu vrăjmaşii
27. Şi cu mâinile oştindu-se, iar cu inimile rugându-se către Dumnezeu, au doborât treizeci şi cinci de mii, veselindu-se foarte mult de această măreaţă arătare a lui Dumnezeu
28. Iar încetând războiul şi cu bucurie întorcându-se, au cunoscut Nicanor, îmbrăcat cu toate armele sale, a căzut
29. Şi făcându-se strigare şi vălmăşag, au binecuvântat pe Cel Puternic în graiul părinţilor
30. Şi a poruncit Iuda, cel care în tot chipul era gata cu trupul şi cu sufletul a muri pentru cetăţeni, şi din tinereţea sa a păzit bunăvoinţa către cei de o lege, ca taie capul lui Nicanor şi mâna cu braţ cu tot şi le aducă în Ierusalim
31. Şi după ce a sosit acolo, chemând pe cei de o lege cu sine şi pe preoţi punându-i înaintea jertfelnicului, a chemat pe cei care erau în cetate
32. Şi le-a arătat capul nelegiuitului Nicanor şi mâna celui rău hulitor, pe care cu semeţie o întinsese asupra casei celei sfinte a Atotputernicului
33. Şi limba răului credincios Nicanor a poruncit o taie şi o facă bucăţi mărunte şi o dea păsărilor; iar în faţa sfântului locaş, spânzure braţul răufăcătorului
34. Şi toţi căutând la cer, au binecuvântat pe Domnul Dumnezeu, zicând: Bine este cuvântat Cel care a păzit locul Său neîntinat
35. Capul lui Nicanor l-a spânzurat pe zidul cetăţii, ca să-l vadă toţi şi cunoască cum este adevărat semn al ajutorului lui Dumnezeu
36. Şi au hotărât toţi într-un cuget nu lase neînsemnată ziua aceasta
37. Ci serbarea ei fie în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, care în limba siriană se zice Adar, cu o zi mai înainte de ziua lui Mardoheu
38. Deci cele ce au fost cu Nicanor aşa s-au întâmplat şi din vremurile acelea au stăpânit Evreii cetatea Ierusalimului; iar eu voi sfârşi aici cuvântul
39. Şi de este bine întocmit şi cum se cuvine, aceasta şi eu am vrut; iar de este cu ponosuri şi de mijloc, eu unul am făcut tot ce am putut
40. precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfătează, tot aşa şi meşteşugul de a orândui istorisirea încântă urechile celor ce citesc. Iar aici fie sfârşitul

 

    

  




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License