Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • SFÂNTA EVANGHELIE DUPA MARCU
    • CAPITOLUL 4
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL 4 
Felurite pilde despre împărăţia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare. 

1. Şi iarăşi a început Iisus înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat
2. Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea
3. Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul semene
4. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o
5. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru nu avea pământ mult
6. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat
7. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat
8. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută
9. Şi zicea: Cine are urechi de auzit audă
10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde
11. Şi le-a răspuns: Vouă e dat cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde
12. Ca uitându-se, privească şi nu vadă, şi, auzind, nu înţeleagă, ca nu cumva se întoarcă şi fie iertaţi
13. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele
14. Semănătorul seamănă cuvântul
15. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor
16. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie
17. Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc
18. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul
19. Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor
20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută
21. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca fie pusă în sfeşnic
22. Căci nu e nimic ascuns ca nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca vină la arătare
23. Cine are urechi de auzit audă
24. Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi va prisosi
25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua
26. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ
27. Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el
28. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic
29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, a sosit secerişul
30. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui
31. Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ
32. Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot sălăşluiască păsările cerului
33. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau înţeleagă
34. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi
35. Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: trecem pe ţărmul celălalt
36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii
37. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape se umple
38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă pierim
39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare
40. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă
41. Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, şi vântul şi marea I se supun




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License