|
CAPITOLUL 14
Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. Îndemn la smerenie
şi la milostenie. Pilda despre cina cea mare. Lepădarea de sine.
1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre
căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei
Îl pândeau,
2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea
Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către
învăţătorii de lege şi către farisei, spunând:
Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a
vindecat şi i-a dat drumul.
5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i
cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua
sâmbetei?
6. Şi n-au putut să-i răspundă la
acestea.
7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă
cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între
ei:
8. Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te
aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul
mai de cinste decât tine.
9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe
el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine,
te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în
cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el
să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea
cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu
tine.
11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va
smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
12. Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau
cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici
pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme
şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca
răsplată.
13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe
săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
14. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi
răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la
învierea drepţilor.
15. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau
cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în
împărăţia lui Dumnezeu!
16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină
mare şi a chemat pe mulţi;
17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să
spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt
gata.
18. Şi au început unul câte unul, să-şi
ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat
şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog
iartă-mă.
19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am
cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog
iartă-mă.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu
pot veni.
21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului
său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi
îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi
pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe
şchiopi adu-i aici.
22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai
poruncit şi tot mai este loc.
23. Şi a zis stăpânul către slugă:
Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre,
ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din
bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina
mea.
25. Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi
întorcându-Se, a zis către ele:
26. Dacă vine cineva la Mine şi nu
urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe
femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar
şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul
Meu.
27. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi
nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
28. Că cine dintre voi vrând să zidească un
turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii,
dacă are cu ce să-l isprăvească?
29. Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând
să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua
în râs,
30. Zicând: Acest om a început să zidească, dar
n-a putut isprăvi.
31. Sau care rege, plecând să se bată în
război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască,
dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva
lui cu douăzeci de mii?
32. Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi
se roagă de pace.
33. Aşadar oricine dintre voi care nu se
leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.
34. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va
strica, cu ce va fi dreasă?
35. Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci
o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
|