|
CAPITOLUL 20
De unde a fost botezul lui Ioan? Pilda viei celei date lucrătorilor
răi. Dinarul Cezarului. Învierea morţilor. Al cui fiu este Hristos?
1. Şi într-una din zile, pe când Iisus
învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii
şi cărturarii, împreună cu bătrânii,
2. Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă,
cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această
putere?
3. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi
întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi:
4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5. Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom
spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în el?
6. Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va
ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost
prooroc.
7. Şi au răspuns că nu ştiu de
unde.
8. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă
cu ce putere fac acestea.
9. Şi a început să spună către popor
pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor
şi a plecat departe pentru multă vreme.
10. Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o
slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă,
bătând-o, au trimis-o fără nimic.
11. Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei,
bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o
fără nimic.
12. Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o
şi pe aceea, au alungat-o.
13. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi
trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el.
14. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între
ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca
moştenirea să fie a noastră.
15. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis.
Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
16. Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar
via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple!
17. El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă,
deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă
ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
18. Oricine va cădea pe această piatră va fi
sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.
19. Iar cărturarii şi arhiereii căutau
să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor.
Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru
ei.
20. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se
prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt
şi să-L dea stăpânirii şi puterii
dregătorului.
21. Şi L-au întrebat, zicând:
Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi
înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu
adevărat înveţi calea lui Dumnezeu:
22. Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau
nu?
23. Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis
către ei: De ce Mă ispitiţi?
24. Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi
scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
25. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi
cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu,
lui Dumnezeu.
26. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea
poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.
27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic
că nu este înviere, L-au întrebat:
28. Zicând: Învăţătorule, Moise a scris
pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut
copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş
fratelui său.
29. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi
femeie, a murit fără de copii.
30. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el
fără copii.
31. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa
toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
32. La urmă a murit şi femeia.
33. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi
soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie?
34. Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se
însoară şi se mărită;
35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească
veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară,
nici nu se mărită.
36. Căci nici să moară nu mai pot, căci
sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai
învierii.
37. Iar că morţii înviază a arătat chiar
Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi
Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al
viilor, căci toţi trăiesc în El.
39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:
Învăţătorule, bine ai zis.
40. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
41. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos
este Fiul lui David?
42. Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor:
"Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
43. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi
aşternut picioarelor Tale".
44. Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al
lui?
45. Şi ascultând tot poporul, a zis ucenicilor:
46. Păziţi-vă de cărturari, cărora
le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în
pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele
dintâi la ospeţe,
47. Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii
rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă.
|