|
CAPITOLUL 8
Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva
necredinţei iudeilor.
1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu,
şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe
o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
4. Au zis Lui:
Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra
faptului de adulter;
5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea
să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă
de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu
degetul pe pământ.
7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat
şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce
cel dintâi piatra asupra ei.
8. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
9. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de
cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni
şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur
şi femeia, stând în mijloc.
10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe
nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu
te-a osândit nici unul?
11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu.
Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
12. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt
Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va
avea lumina vieţii.
13. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti
despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
14. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă
Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este
adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde
Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
15. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe
nimeni.
16. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este
adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a
trimis pe Mine.
17. Şi în Legea voastră este scris că
mărturia a doi oameni este adevărată.
18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi
şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a
trimis.
19. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău?
Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe
Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti
şi pe Tatăl Meu.
20. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe
când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că
încă nu venise ceasul Lui.
21. Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc
şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul
vostru. Unde Mă duc Eu, voi
nu puteţi veni.
22. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica
singur viaţa? Că zice:
Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
23. Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos;
Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu
sunt din lumea aceasta.
24. V-am spus deci vouă că veţi muri în
păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt,
veţi muri în păcatele voastre.
25. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la
început.
26. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel
ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El,
Eu acestea le grăiesc în lume.
27. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28. Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe
Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că
de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl,
aşa vorbesc.
29. Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a
lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
30. Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră
în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu
adevărat ucenici ai Mei;
32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar
adevărul vă va face liberi.
33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem
sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost
robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat
vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al
păcatului.
35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul
însă rămâne în veac.
36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi
veţi fi într-adevăr.
37. Ştiu vă sunteţi sămânţa lui
Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că
cuvâtul Meu nu încape în voi.
38. Eu vorbesc
ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi
auzit de la tatăl vostru.
39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru
este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi
face faptele lui Avraam.
40. Dar voi acum căutaţi să Mă
ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de
la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui:
Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe
Dumnezeu.
42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl
vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit
şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a
trimis.
43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă
nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi
vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la
început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr,
pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte
minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi
tatăl minciunii.
45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă
credeţi.
46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat?
Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
47. Cel care este
de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu
ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem
noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
49. A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe
Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o
caute şi să judece.
51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă
cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon.
Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă
cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
53. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru
Avraam, care a murit? Şi au
murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54. Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu
pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă
slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul
vostru.
55. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu;
şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos
asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să
vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai
cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
58. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic
vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
59. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui.
Dar Iisus S-a ferit şi
a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
|