|
CAPITOLUL 12
Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim. Elinii vor să
vadă pe Iisus. Glasul din cer. Necredinţa iudeilor.
1. Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a
venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din
morţi.
2. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta
slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
3. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de
mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu
părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care
avea să-L vândă, a zis:
5. Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de
dinari şi să-i fi dat săracilor?
6. Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă
de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se
punea în ea.
7. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua
îngropării Mele l-a păstrat.
8. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi,
dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
9. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este
acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe
Lazăr pe care-l înviase din morţi.
10. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe
Lazăr să-l omoare.
11. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau
şi credeau în Iisus.
12. A doua zi, mulţime multă, care venise la
sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13. Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru
întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru
numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14. Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a
şezut pe el, precum este scris:
15. "Nu te teme, fiica Sionului! Iată
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei".
16. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început,
dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că
acestea I le-au făcut Lui.
17. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când
l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din
morţi.
18. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru
că auzise că El a făcut minunea aceasta.
19. Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic
nu folosiţi! Iată,
lumea s-a dus după El.
20. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră
să se închine la sărbătoare.
21. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din
Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe
Iisus.
22. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei
şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca
să fie preaslăvit Fiul Omului.
24. Adevărat, adevărat zic vouă că
dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri,
rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
25. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar
cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra
pentru viaţa veşnică.
26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi
urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu.
Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?
Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru
aceasta am venit în ceasul acesta.
28. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele!
Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi
iarăşi Îl voi preaslăvi.
29. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost
tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit!
30. Iisus a
răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci
pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul
lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe
pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.
33. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea
să moară.
34. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din
Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul
Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul
Omului?
35. Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme
Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă
prindă întunericul. Căci
cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36. Cât aveţi Lumina, credeţi în
Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a
ascuns de ei.
37. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea
lor, ei tot nu credeau în El,
38. Ca să se împlinească cuvântul proorocului
Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la
noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?"
39. De aceea nu puteau să creadă, că
iarăşi a zis Isaia:
40. "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor,
ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu
inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i
vindec"
41. Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi
a grăit despre El.
42. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au
crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu
fie izgoniţi din sinagogă;
43. Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava
lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine
nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a
trimis pe Mine.
46. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în
Mine să nu rămână întuneric.
47. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu
le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec
lumea ci ca să mântuiesc lumea.
48. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu
primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul
pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
49. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl
care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să
vorbesc.
50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa
veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl,
aşa vorbesc.
|