Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Romanian Orthodox Bible

IntraText CT - Text

  • FAPTELE SFINTILOR APOSTOLI
    • CAPITOLUL  4
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

CAPITOLUL  4 
Petru şi Ioan închişi şi aduşi dea socoteală în faţa sinedriului. Rugăciunea credincioşilor. Viaţa de obşte. 

1. Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi saducheii
2. Mâniindu-se ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi
3. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară
4. Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii
5. Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim
6. Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc
7. Şi punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel
9. Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat
10. Cunoscut fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră
11. Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului
12. Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie ne mântuim noi
13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau fuseseră împreună cu Iisus
14. Şi văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă
15. Dar poruncindu-le iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei
16. Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem tăgăduim
17. Dar ca aceasta nu se răspândească mai mult în popor, le poruncim cu ameninţare nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om
18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum nu mai grăiască, nici mai înveţe în numele lui Iisus
19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu
20. Căci noi nu putem nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit
21. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani
23. Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii
24. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele
25. Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte
26. Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui
27. Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel
28. Ca facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit fie
29. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi robilor Tăi grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala
30. Întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne şi minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus
31. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu
32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte
33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi
34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute
35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru
37. Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor




Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License