|
CAPITOLUL 24
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea marelui Felix.
1. Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania
cu câţiva bătrâni şi cu un oarecare retor Tertul, care s-au
înfăţişat procuratorului împotriva lui Pavel.
2. Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început
să-l învinuiască, zicând: Prin tine dobândim multă pace
şi îndreptările făcute acestui neam, prin purtarea ta de
grijă,
3. Totdeauna şi pretutindeni le primim, prea puternice
Felix, cu toată mulţumirea.
4. Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să
ne asculţi, pe scurt, cu bunăvoinţa ta.
5. Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă şi
urzitor de răzvrătiri printre toţi iudeii din lume, fiind
căpetenia eresului nazarinenilor,
6. Care a încercat să pângărească şi
templul şi pe care l-am prins şi am voit să-l judecăm
după legea noastră.
7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile
noastre,
8. Poruncind pârâşilor lui să vină la tine.
De la el vei putea, cercetând tu însuţi, să cunoşti toate
învinuirile aduse de noi.
9. Iar iudeii împreună susţineau, zicând că
acestea aşa sunt.
10. Şi, procuratorul făcându-i semn să
vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de
mulţi ani eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru
apărarea mea.
11. Tu poţi să afli că nu sunt mai mult decât
douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă
închin.
12. Şi nici în templu nu m-au găsit discutând cu
cineva sau făcând tulburare în mulţime, nici în sinagogi, nici în
cetate,
13. Nici nu pot să-ţi dovedească cele ce spun
acum împotriva mea.
14. Şi-ţi mărturisesc aceasta, că
aşa mă închin Dumnezeului părinţilor mei, după
învăţătura pe care ei o numesc eres, şi cred toate cele
scrise în Lege şi în Prooroci,
15. Având nădejde în Dumnezeu, pe care şi
aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie
învierea morţilor: şi a drepţilor şi a
nedrepţilor.
16. Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu
ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor un cuget
neîntinat.
17. După mulţi ani, am venit ca să aduc
neamului meu milostenii şi prinoase,
18. Când nişte iudei din Asia m-au găsit,
curăţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu
gâlceavă.
19. Aceia trebuia să fie de faţă înaintea ta
şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva
mea;
20. Sau chiar aceştia să spună ce nedreptate
mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
21. Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am
strigat stând între ei, că pentru învierea morţilor sunt eu
astăzi judecat între voi.
22. Şi Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând
destul de bine cele privitoare la învăţătura
(creştină), zicând: Când se va coborî comandantul Lysias, voi
hotărî asupra acelora ale voastre.
23. Şi a poruncit sutaşului să ţină
pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă şi să nu
oprească pe nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i
slujească.
24. Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila,
femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel
şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus.
25. Şi vorbind el despre dreptate şi despre
înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s-a înfricoşat şi
a răspuns: Acum mergi, şi când voi găsi timp potrivit te voi
mai chema.
26. În acelaşi timp el nădăjduia că i se
vor da bani de către Pavel; de aceea, şi mai des trimiţând
să-l cheme, vorbea cu el.
27. Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a
urmat Porcius Festus. Şi voind să le fie iudeilor pe plac, Felix a
lăsat pe Pavel legat.
|