|
CAPITOLUL
1
Mângâierile apostolului în mijlocul suferinţelor. Apărarea lui
împotriva învinuirii de nestatornicie.
1. Pavel,
apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei,
fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi
sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2. Har
vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul
Iisus Hristos.
3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului
nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a
toată mângâierea,
4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca
să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot
necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de
Dumnezeu.
5. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos
întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea
noastră.
6. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a
voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi,
este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să
înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim
şi noi.
7. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi,
ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor,
aşa şi mângâierii.
8. Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu
ştiţi de necazul nostru, care ni s-a făcut în Asia, că
peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiaţi, încât nu mai
nădăjduiam să mai scăpăm cu viaţă.
9. Ci noi, în noi înşine, ne-am socotit ca
osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în
Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi,
10. Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta
şi ne izbăveşte şi în Care nădăjduim că
încă ne va mai izbăvi,
11. Ajutându-ne şi voi cu rugăciunea pentru noi,
aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea
multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către
mulţi, pentru noi.
12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia
conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la
voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în
înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
13. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele
ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că
până în sfârşit veţi înţelege;
14. După cum ne-aţi şi înţeles în parte,
- că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda
noastră, în ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu această încredinţare voiam să vin
întâi la voi, ca să aveţi bucurie a doua oară,
16. Şi să trec pe la voi în Macedonia şi din
Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de
voi în Iudeea.
17. Deci,
aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce
hotărăsc, le hotărăsc trupeşte ca la mine da, da
să fie şi nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul
nostru către voi da şi nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit
vouă - prin noi, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei - nu a fost
da şi nu, ci da a fost în El.
20. Căci toate făgăduinţele lui
Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin
noi.
21. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună
cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna
Duhului, în inimile noastre.
23. Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra
sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am venit încă la
Corint.
24. Nu că doar avem stăpânire peste credinţa
voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre;
căci staţi tari în credinţă.
|