|
CAPITOLUL 5
Trebuie să ne îmbrăcăm cu haina cea nouă,
cerească, peste cea pământească. Dorinţa după
viaţa veşnică. Ispăşirea şi împăcarea
noastră.
1. Căci
ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră
pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă
nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.
2. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup,
dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din
cer,
3. Dacă totuşi vom fi găsiţi
îmbrăcaţi, iar nu goi.
4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta,
suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina
noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra,
ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu,
Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6. Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind
că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,
7. Căci
umblăm prin credinţă, nu prin vedere,
8. Avem încredere şi voim mai bine să plecăm
din trup şi să petrecem la Domnul.
9. De aceea ne şi străduim ca, fie că
petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim
bineplăcuţi Lui.
10. Pentru că noi toţi trebuie să ne
înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui
Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori
bine, ori rău.
11. Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să
înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuţi
şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în
cugetele voastre.
12. Căci nu vă spunem iarăşi cine
suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să
aveţi ce să spuneţi acelora care se laudă cu faţa
şi nu cu inima.
13. Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru
Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru
voi.
14. Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte
pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit pentru toţi,
au murit deci toţi.
15. Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază
să nu mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a
înviat.
16. De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni
după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum
nu-L mai cunoaştem.
17. Deci, dacă este cineva în Hristos, este
făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au
făcut noi.
18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a
împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea
împăcării.
19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând
lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând
în noi cuvântul împăcării.
20. În numele lui Hristos, aşadar, ne
înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi
Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos,
împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21. Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a
făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea
lui Dumnezeu.
|