Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library
Antonio A. Borelli
Fatima: Mesaj de tragedie sau de sperantå?

IntraText CT - Text

  • Capitolul IV – Misiunea Sorei Lucia
    • Consacrarea Rusiei  - Inimii Imaculate a Mariei
Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

Consacrarea Rusiei  - Inimii Imaculate a Mariei

 

       La 13 iunie 1929, Sora Lucia a avut o splendidă viziune a Prea Sfintei Treimi şi a Inimii Imaculate a Mariei, în cursul căreia Stăpâna Noastră i-a comunicat a venit momentul în care Ea voia ca eu comunic Bisericii dorinţa sa de convertire a Rusiei şi promisiunea ei de a o converti”. Însăşi Lucia este cea care scrie:

       “Am cerut şi am obţinut permisiunea de la superiorii mei şi de la duhovnicul meu fac Ora Sfântă de la ora unsprezece la miezul nopţii în fiecare joi seara. Într-o seară, fiind singură, îngenuncheasem lângă balustradă în mijlocul capelei, spunând, prosternată, rugăciunile Îngerului. Simţindu-mă obosită, ridicai şi continuai le spun cu braţele în cruce.

       “Singura lumină era cea a lămpii. Deodată, întreaga capelă se lumină cu o lumină supranaturală şi pe altar apăru o Cruce de lumină care ajungea până în plafon. Într-o lumină mai clară, se vedea pe partea superioară a crucii o faţă de om cu partea de sus a trupului începând de la talie (Dumnezeu Tatăl), pe pieptul său un porumbel de lumină (Duhul Sfânt) şi ţintuit pe cruce trupul unui alt om (Domnul Nostru Iisus Cristos). Puţin mai jos de talia sa, suspendat în aer, se vedea un potir şi o ostie mare, pe care cădeau câteva picături de sânge din faţa Crucificatului şi dintr-o rană pe care o avea în piept.

       “Alunecând de-a lungul Ostiei, aceste picături cădeau în potir. Sub braţul drept al Crucii se afla Stăpâna Noastră (era Stăpâna Noastră de la Fatima cu Inima sa Imaculată în mâna stângă, fără spini şi trandafiri, dar cu o coroană de spini şi de flăcări) ... Sub braţul stâng (al Crucii), litere mari, făcute parcă dintr-o apă cristalină curgând pe altar, formau aceste cuvinte: “Har şi Îndurare”.

       “Am înţeles mi-a fost arătat misterul Prea Sfintei Treimi şi am primit pe acest mister lumini pe care nu-mi este îngăduit le revelez.

       “Apoi, Sfânta Fecioară mi-a zis: << A venit momentul: Dumnezeu îi cere Sfântului Părinte facă, în unire cu toţi episcopii din lume, consacrarea Rusiei Inimii mele Imaculate, promiţând o salveze prin această cale. Sunt atât de numeroase sufletele pe care Dreptatea lui Dumnezeu o condamnă pentru păcatele comise împotriva Mea, încât vin cer reparaţie: sacrifică-te pentru această intenţie şi roagă-te>> (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 462 şi 464) 28.

       Prin intermediul duhovnicilor ei şi al episcopului de Leiria, vizionara obţinu ca cererea Sfintei Fecioare ajungă în acelaşi an la cunoştinţa Papei Pius al XI-lea. Acesta promise o ia în consideraţie (cf. De Marchi, p. 311; Walsh, p. 198).

       Într-o scrisoare datată 29 mai 1930, Lucia îi povesteşte duhovnicului său, Părintele José Bernardo Gonçalves S.J.,  Domnul Nostru, făcând-o simtă în adâncul inimii ei Divina sa Prezenţă, a invitat-o ceară Sfântului Părinte aprobarea pentru devoţiunea reparatoare a primelor sâmbete. Iată cuvintele vizionarei: “Dacă nu înşel, bunul Dumnezeu promite pună capăt persecuţiei în Rusia dacă Sfântul Părinte binevoieşte facă şi de asemenea ordonă tuturor episcopilor din lumea catolică facă un act solemn şi public de reparaţie şi de consacrare a Rusiei Prea Sfintelor Inimi a lui Iisus şi a Mariei, cu promisiunea Sanctităţii Sale de a aproba şi de a recomanda, cu condiţia încetării acestei persecuţii, practica devoţiunii reparatoare deja arătată” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 404).

       Mai târziu, printr-o altă comunicare interioară, Domnul Nostru Se plânse Sorei Lucia nu a fost făcută consacrarea Rusiei: “Nu a vrut se supună cererii mele. La fel ca Regele Franţei, se va căi şi o va face, dar va fi prea târziu29. Rusia îşi va fi răspândit deja greşelile în lume, provocând războaie, persecuţii contra Bisericii: Sfântul Părinte va avea mult de suferit” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 464).

         La 21 ianuarie 1935, într-o scrisoare adresată Părintelui José Bernardo Gonçalves S.J., Sora Lucia raportează Domnul Nostru este foarte nemulţumit nu i s-a satisfăcut cererea” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 412).

       Într-o altă scrisoare către Părintele Gonçalves, din 18 mai 1936, Sora Lucia explică: “În ce priveşte cealaltă problemă - dacă se cuvine insistăm pentru a obţine consacrarea Rusiei  -, răspund, practic, ceea ce am spus şi altă dată. Îmi pare rău aceasta nu a fost făcută deja; şi totuşi Dumnezeu însuşi, El care a formulat această cerere, îngăduie fie astfel. (...) Dacă se cuvine insistat? Nu ştiu. Mi se pare dacă Sfântul Părinte ar face-o acum, Domnul Nostru ar accepta-o şi şi-ar ţine promisiunea; şi nu încape îndoială el ar face astfel un lucru plăcut Domnului Nostru şi Inimii Imaculate a Mariei.

       “Am avut ocazia vorbesc interior cu Domnul Nostru şi recent L-am întrebat de ce nu ar converti Rusia fără ca Sanctitatea Sa facă această consacrare. <<Pentru vreau ca toată Biserica mea recunoască în această consacrare un triumf al Inimii Imaculate a Mariei, pentru ca apoi extindă cultul ei şi adauge devoţiunii pentru Inima mea Divină devoţiunea pentru această Inimă Imaculată>>. Dar, Dumnezeul meu, Sfântul Părinte nu va crede dacă Tu însuţi nu-l vei îndemna la aceasta printr-o inspiraţie specială. <<Sfântul Părinte? Roagă-te mult pentru Sfântul Părinte. O va face, dar va fi prea târziu. Şi totuşi, Inima Imaculată a Mariei va salva Rusia. Aceasta ÎI este consacrată>>“ (Cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 412 şi 414).

       Şi tot Părintelui Gonçalves ea îi scrie la 24 aprilie 1940:

       “Dacă El (Domnul Nostru) o vrea, El poate face înainteze cauza rapid. Dar, pentru a pedepsi lumea, El o va lăsa înainteze încet. Dreptatea (Judecata) Sa provocată de păcatele noastre cere fie astfel. Suntem pedepsiţi adesea nu numai pentru marile păcate, dar de asemenea pentru indolenţa şi neglijenţa noastră în a-I satisface cererile.

       “(...) Crimele sunt numeroase, dar, mai ales, mai mare încă este neglijenţa sufletelor de la care El aştepta ardoare în slujba Sa. Numărul acelora cu care El se întâlneşte este foarte limitat” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 420 şi 422) 30.

       Sora Lucia revine asupra aceloraşi cugetări într-o scrisoare din 18 august 1940, adresată tot Părintelui Gonçalves:

       “Cred îi este plăcut Domnului Nostru fie întotdeauna cineva pe lângă Vicarul său pe pământ care acţioneze pentru înfăptuirea dorinţelor Sale. Dar Sfântul Părinte nu o va face imediat. El se îndoieşte aceasta este adevărată, şi are dreptate. Bunul nostru Dumnezeu ar putea, printr-o minune să-i arate cu claritate El însuşi o cere: dar El profită de acest răgaz pentru a pedepsi, cu Judecata lui, lumea pentru atâtea crime, şi pentru a o pregăti pentru o întoarcere mai deplină spre El31. Dovada pe care El ne-o despre aceasta este protecţia specială a Inimii Imaculate a Mariei asupra Portugaliei, ca urmare a consacrării care I-a fost făcută32.

       “Oamenii aceştia de care îmi vorbeşti au dreptate se teamă. Toate acestea ni se vor întâmpla, pentru prelaţii noştri nu au răspuns cererilor bunului nostru Dumnezeu şi nu au implorat din toată inima Îndurarea sa şi protecţia Inimii Imaculate a Maicii noastre bune din Cer. Şi mai sunt încă în patria noastră multe crime şi păcate; şi cum acum este ora Judecăţii lui Dumnezeu pentru lume, trebuie continuăm ne rugăm. De aceea, socoti e bine sădim în oameni, în acelaşi timp cu o mare încredere în Îndurarea bunului nostru Dumnezeu şi în protecţia Inimii Imaculate a Mariei, nevoia de a se ruga, însoţită de sacrificiu, mai ales de acela pe care trebuie să-l facem pentru a evita păcatul” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 426).

       Într-o scrisoare datată 2 decembrie 1940, Sora Lucia se adresează direct Papei Pius al XII-lea, la ordinul directorilor ei spirituali, cerând Sanctităţii Sale consimtă binecuvânteze devoţiunea primelor sâmbete şi o extindă la întreaga lume, şi adăugând:

       “În 1929, Stăpâna Noastră, printr-o altă apariţie, a cerut consacrarea Rusiei Inimii sale Imaculate, promiţând prin aceasta împiedice propagarea greşelilor sale şi obţină convertirea ei.

       “(...) Prin mai multe comunicări interioare, Domnul nostru nu a încetat insiste asupra acestei cereri. În ultima dintre acestea, El a promis dacă Sanctitatea Voastră consimte facă consacrarea lumii Inimii Imaculate a Mariei, cu menţionarea specială a Rusiei, şi ordone ca în unire cu Sanctitatea Voastră şi în acelaşi timp o facă toţi episcopii din lume, El va scurta zilele de tribulaţii prin care este hotărât pedepsească naţiunile pentru crimele lor, prin intermediul războiului, foametei şi al mai multor persecuţii împotriva Sfintei Biserici şi împotriva Sanctităţii Voastre” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 436; De Marchi, p. 312; Galamba de Oliveira, p. 153).

       La 31 octombrie 1942, printr-un mesaj radiodifuzat adresat Portugaliei cu ocazia încheierii anului jubiliar al apariţiilor de la Fatima, Papa Pius al XII-a a consacrat Biserica şi neamul omenesc Inimii Imaculate a Mariei.

       În 1943, Sora Lucia a avut o altă revelaţie a Domnului Nostru, pe care o raportează astfel într-o scrisoare către Părintele Gonçalves, datată 4 mai acelaşi an: “A trebuit, din ordinul Monseniorului Episcop (episcopul titular de Gurza, Mons. Manuel Maria Ferreira da Silva) îi comunic Mons. Arhiepiscop de Valladolid un mesaj al Domnului Nostru pentru episcopii de aici din Spania, şi un altul pentru cei din Portugalia. Dumnezeu vrea ca toţi audă glasul bunului Dumnezeu. El vrea ca cei din Spania se reunească în reculegere şi hotărască o reformă în rândul poporului, al clerului şi al ordinelor călugăreşti; anumite case religioase! ... şi, în altele, numeroşi membri! ... înţelegeţi? El doreşte ca sufletele fie făcute înţeleagă adevărata penitenţă pe care o vrea şi pe care o cere acum constă înainte de toate în sacrificiul pe care fiecare trebuie şi-l impună pentru a-şi îndeplini propriile datorii religioase şi materiale. El promite sfârşirea foarte curând a războiului, luând în considerare actul pe care a binevoit îl facă Sanctitatea Sa. Dar cum acesta a fost incomplet, convertirea Rusiei va fi lăsată pentru mai târziu. Dacă episcopii Spaniei nu se supun dorinţelor Sale, ea va fi încă o dată biciul cu care Dumnezeu îi va pedepsi (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 446).

       La 7 iulie 1952, prin scrisoarea apostolică Sacro Vergente Anno, Pius al XII-lea a consacrat popoarele Rusiei Inimii Imaculate a Mariei.

       Cu ocazia Conciliului ecumenic Vatican II, 510 arhiepiscopi şi episcopi din 78 de ţări au semnat o petiţie prin care cereau Vicarului lui Cristos consacre Inimii Imaculate a Mariei întreaga lume cu menţionarea specială şi explicită a Rusiei şi a altor naţiuni dominate de comunism, ordonând ca în unire cu el şi în aceeaşi zi o facă toţi episcopii din universul catolic. Acest document a fost prezentat personal Papei Paul al VI-lea de către arhiepiscopul de Diamantina (Brazilia), Mons. Geraldo de Proença Sigaud, în audienţa particulară din 3 februarie 1964.

       Papa Paul al VI, încheind sesiunea a III-a a Conciliului Vatican II, la 21 noiembrie 1964, “încredinţă neamul omenescInimii Imaculate a Mariei, în acelaşi act în care, aplaudat de Preoţii conciliari în picioare, a proclamat-o pe Sfânta Fecioară Mater Ecclesiae (cf. Insegnamenti di Paolo VI, vol. II, 1964, p. 678).

       Papa Ioan Paul al II-lea a făcut două consacrări ale lumii Inimii Imaculate a Mariei, una la Fatima, la 13 mai 1982, şi alta la Roma, la 25 martie 1984. Cele două consacrări au fost precedate de o invitaţie a Pontifului adresată episcopilor ca ei se unească cu el în aceste două acte. Nu sunt totuşi date pozitive pentru a evalua în ce măsură episcopii din întreaga lume au realizat consacrarea în unire cu Papa, nici pentru 1982, nici pentru 1984. În nici una dintre acestea Rusia nu a fost menţionată nominal.

       Astfel, Sora Lucia a susţinut întotdeauna, până la jumătatea lui89, nici una din consacrările menţionate nu a fostvalidă” “valabilă” (acest cuvânt fiind luat în sensul corespondenţei cu condiţiile enunţate de Sfânta Fecioară vizionarei). De atunci, totuşi, Sora Lucia a început recunoască valabilitatea consacrării făcute de Ioan Paul al II-lea la 25 martie 1984.

       Experţii discută în prezent despre poziţia Sorei Lucia. Unii aderă la noua poziţie, alţii preferă rămână la declaraţiile anterioare.

       Subiectul este prea complex pentru ca noi îl lămurim aici. Ajunge remarcăm pentru moment pronunţându-se asupra eventualei apropieri dintre această consacrare şi evenimentele spectaculoase care s-au desfăşurat în Europa de est cu prăbuşirea aparentă a comunismului, în principal în al doilea semestru al anului 1989 - apropiere care pare fi la rădăcina schimbării de poziţie a vizionarei - Sora Lucia spune clar ea emite o opinie personală, şi nu transmite o revelaţie supranaturală.

       Asupra acestei probleme interesante, avem un studiu în pregătire, care va fi publicat când va veni momentul.

       În sfârşit, nouă ne revine ne rugăm cu încredere pentru ca, fără multă întârziere, părţile încă necunoscute ale Mesajului încredinţat vizionarilor poată fi comunicate poporului credincios, pentru cel mai mare bine al sufletelor, pentru înfrângerea Revoluţiei gnostice şi egalitare şi pentru glorificarea Prea Sfintei Fecioare Maria.






28 Pentru a completa analiza subiectului trebuie înfăţişăm două întrebări care se pun cu frecvenţă în atari circumstanţe:

Prima întrebareDacă Secretulconstă numai în aceasta”, de ce Sfântului Scaun i-a trebuit atâta timp pentru al divulga?

Cine înţelege al treilea Secretconstă numai în aceastasigur nu a reuşit prindă sensul misterios şi profund al metaforelor sale. Acest fapt, de altfel, nu surprinde, dacă însuşi Cardinalul Ratzinger a simţit această dificultate când a arătat, la începutul Comentariului teologic, este vorba despreo scenă descrisă cu un limbaj simbolic dificil de descifrat”.

În orice cazdupă cum se spunemoartea unui Pontif, ca şi aceea a atâtor prelaţi şi laici de toate condiţiile sociale, prevestite de al treilea Secret, constituie un motiv mai mult decât suficient pentru a nu speria lumea cu ameninţarea acestei săbii a lui Damocles. Dar această frică nu ar putea fi salutară, dat fiind arată omenirii pericolul la care se expune îndepărtându-se de Dumnezeu? S-a mai spus Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea au luat decizia de a nu publica Secretul pentru a nu deteriora raporturile şi aşa încordate dintre Occident şi Orient în timpul războiului rece. Aceasta ar fi putut agrava, la rândul său, persecuţia religioasă de dincolo de Cortina de Fier.

Aceste motivaţi presupun o judecată, o discernere asemnelor timpului” – cum se obişnuieşte se spunăcare îmbrăţişează o tematică prea largă pentru a fi abordată în acest loc.

A doua întrebareCe se afla în conţinutul celui de-al treilea Secret care ar fi devenit  „mai clardupă 1960, aşa cum declara Sora Lucia când a fixat data începând de la care s-ar fi putut publica textul?

- Cheia de lectură pe care o propunem pentru interpretarea părţii a treia a Secretului este răspunsul omenirii la chemarea la penitenţă şi convertire pe care Sfânta Fecioară o face la Fatima. Ei bine, se ştie îndepărtarea umanităţii de viaţa morală s-a accentuat mult în anii60. ajunge menţionăm revoluţia culturală de la Sorbona, care din mai 1968 se răspândeşte cu iuţeală în întreaga lume (şi aici intră încă o dată în joc erorile Rusiei de care în mod de netăgăduit era îmbibată această mişcare revoluţionară); şi, înb interiorul Bisericii, criza postconciliară care prevestea o criză a credinţei: fără de care aceasta din urmă nu ar apărut. Criza credinţei care comportă, prin însăşi natura ei, respingerea lui Dumnezeu, a conţinutului revelaţiei şi a Magisterului Bisericii, într-un grad mai mic sau mai mare, după caz, dar care acoperă sectoare foarte mari ale Creştinismului (cf. Nota 11).

În acest fel, atât ordinea temporală, cât şi cea spirituală se găsesc într-o stare de descumpănire din care nu pot ieşi fără intervenţia extraordinară a Providenţei, însoţită de o revărsare de haruri asupra omenirii, cum prevesteşte al treilea Secret.

Toată acestă tulburare, vindecabilă numai printr-o intervenţie a Providenţei, a devenit mai evidentă în ochii lumii spre mijlocul anilor60, confirmând profetica intuiţie a Sorei Lucia.

 



29 Memorias e Cartas da Irma Lucia, p. 462 şi 464. Notele R.P. José Bernardo Gonçalves, S.J., luate pe un manuscris al Sorei Lucia care, după cât se pare, nu mai există (cf. Ediţiile braziliană şi portugheză ale Memoriile Sorei Lucia, p. 193).

 



30 Aluzie la promisiunea Domnului Nostru făcută lui Ludovic al XIV-lea, prin intermediul Sfintei Marguerite-Marie Alacoque, de a-i dărui viaţa harului şi gloriei eterne, ca şi victoria asupra tuturor inamicilor săi, dacă Regele se consacră Sfintei Inimi şi O face domnească în palatul său, o pictează pe stindardele sale şi o gravează pe armele sale.

Cererea pe care Domnul o formulase astfel nu nu fusese încă satisfăcută când, în 1792, prizonier în Turnul Templului, Ludovic al XVI-lea făcu legământul de a consacra solemn Inimii lui Iisus persoana sa, Familia şi Regatul său, dacă el îşi recâştigă libertatea, Coroana şi puterea regală. Era prea târziu: Regele nu va mai ieşi din închisoare decât pentru a merge la eşafod.

 



31 După cum se vede, Sora Lucia urmăreşte îndeaproape ce se petrece în lume în raport cu cererile Domnului Nostru şi ale Stăpânei Noastre. Dar în continuare ea nu ia cunoştinţă de fapte pe căi normale. Iată ce-i spune ea Părintelui Gonçalves, într-o scrisoare din 21 ianuarie 1940: „Pentru lucrurile de felul acesta (anumite articole din reviste pe care el voia le vadă), m-am obişnuit nu citesc decât ceea ce Superiorii mei îmi ordonă explicit. (...) În rest, Superiorii mei doresc ca eu rămân neştiutoare de ce se petrece, şi sunt mulţumită de asta; nu sunt curioasă. Când Domnul Nostru doreşte ştiu ceva, El are grijă mi le facă cunoscute. Mijloacele nu-I lipsesc!” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 420).

 



32 În a doua parte a Secretului, Stăpâna Noastră a anunţat Triumful Inimii sale Imaculate trebuie se concretizeze după pedepsa prin care Dumnezeu va pedepsi lumea pentru crimele sale. În acest moment, Sora Lucia face aluzie lao întoarcere mai deplinăa lumii spre Dumnezeu Domnul Nostru. Toate acestea concordă admirabil cu Domnia Mariei profetizată de Sfântul Louis-Marie Grignion de Montfort în celebrul său Tratat despre adevărata devoţiune către Sfânta Fecioară şi în nu mai puţin cunoscuta sa Rugăciune fierbinte. În Regatul Mariei - potrivit acestui sfânt - Stăpâna Noastră va ocupa locul central în viaţa societăţilor spirituale şi temperale, exercitând o stăpânire cu totul specială asupra inimilor; se va produce astfel o minunată înflorire a Sfintei Biserici şi a civilizaţiei creştine. Mesajul de la Fatima este o măreaţă promisiune de realizare a acestei viziuni profetice pentru zilele pe care le trăim.

 






Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (V89) - Some rights reserved by Èulogos SpA - 1996-2007. Content in this page is licensed under a Creative Commons License