1-500 | 501-733
Chapter.Paragraph
1 NoPre | Teologice Internaţionale de către preşedintele său,
2 NoPre | în 1998 şi 1999. Textul de faţă a fost aprobat în forma
3 NoPre | aprobat în forma specifică de Comisia Teologică Internaţională,
4 Intro | Introducere ~ Bula de declarare a anului sfânt
5 Intro | conştiinţei personale şi colective de toate formele de resentiment
6 Intro | colective de toate formele de resentiment sau de violenţă,
7 Intro | formele de resentiment sau de violenţă, pe care moştenirea
8 Intro | contribuie la un drum real de reconciliere. Un asemenea
9 Intro | tentaţii şi pentru ziua de astăzi. ~ Prin
10 Intro | memoriei recere "un act de curaj şi de umilinţă în
11 Intro | recere "un act de curaj şi de umilinţă în a recunoaşte
12 Intro | recunoaşte greşelile săvârşite de cei care au purtat şi poartă
13 Intro | purtat şi poartă numele de creştin", şi se fundamentează
14 Intro | Petru, insist ca în acest an de milostivire, Biserica, întărită
15 Intro | milostivire, Biserica, întărită de sfinţenia pe care o primeşte
16 Intro | sfinţenia pe care o primeşte de la Cristos, să îngenuncheze
17 Intro | în schimb, întăriţi numai de 'dragostea lui Dumnezeu
18 Intro | Cererile de iertare făcute de episcopul
19 Intro | Cererile de iertare făcute de episcopul Romei în acest
20 Intro | episcopul Romei în acest spirit de autenticitate şi de gratuitate
21 Intro | spirit de autenticitate şi de gratuitate au suscitat reacţii
22 Intro | a inconvenientului legat de anumite contexte istorice
23 Intro | admitere a greşelilor comise de fiii Bisericii poate lua
24 Intro | configuraţia exactă a cererilor de iertare referitoare la greşelile
25 Intro | greşelile din trecut. ~ De această nevoie a înţeles
26 Intro | catolice, elaborând textul de faţă. În el este oferită
27 Intro | condiţiilor posibilităţii actelor de "purificare a memoriei",
28 Intro | purificare a memoriei", legate de recunoaşterea greşelilor
29 Intro | încearcă a se da răspuns sunt: de ce să se facă aceste acte?
30 Intro | scopul textului nu este de a examina cazuri istorice
31 Intro | istorice particulare, ci de a clarifica premisele care
32 Intro | Precizându-se încă de la început genul de reflecţie
33 Intro | încă de la început genul de reflecţie prezentată aici,
34 Intro | spirituală a inimilor luminate de credinţă. Prin Biserică
35 Intro | profunzimea misterului său de acţiunea Duhului dătător
36 Intro | acţiunea Duhului dătător de viaţă: acea Biserică, care -
37 Intro | printr-o analogie nu lipsită de valoare, ea a fost comparată
38 Intro | Căci, precum natura asumată de Cuvântul dumnezeiesc îi
39 Intro | acestuia ca instrument viu de mântuire, indisolubil unit
40 Intro (2) | indicat Bisericii drumul de făcut pentru a-şi purifica
41 Intro (2) | trecut şi pentru a da exemplu de pocăinţă indivizilor şi
42 Intro | teologice ale cererilor de iertare (cap. 3). Îmbinarea
43 Intro | ţină cont în mod adecvat de timpul, locurile şi de contextele
44 Intro | adecvat de timpul, locurile şi de contextele în care se situează
45 Intro | cap. 6) ale acestor acte de căinţă referitoare la greşelile
46 Intro | în conştiinţa că exigenţa de a recunoaşte propriile greşeli
47 Intro | greşeli are raţiunea sa de a fi pentru toate popoarele
48 Intro | ultimă a oricărui act posibil de "purificare a memoriei",
49 Intro | purificare a memoriei", săvârşit de credincioşi, pentru că ea
50 Intro | trăirea ascultării faţă de adevărul divin şi faţă de
51 Intro | de adevărul divin şi faţă de exigenţele sale conduce
52 Intro | sprijinită şi luminată de credinţa în adevărul care
53 Intro | pentru a ne lăsa împăcaţi de el şi cu el în Isus Cristos,
54 Intro | ofensat. Această ofertă de iertare apare ca fiind deosebit
55 Intro | apare ca fiind deosebit de semnificativă dacă ne gândim
56 Intro | multele persecuţii suferite de creştini în decursul istoriei.
57 Intro | actele săvârşite şi recerute de papa în ceea ce priveşte
58 Intro | întrupării ca eveniment de har şi de reconciliere pentru
59 Intro | întrupării ca eveniment de har şi de reconciliere pentru toţi. ~
60 1.1 | 1.1. Înainte de Vatican II ~ În
61 1.1 | întotdeauna trăit ca un timp de bucurie pentru mântuirea
62 1.1 | şi ca ocazie privilegiată de pocăinţă şi de reconciliere
63 1.1 | privilegiată de pocăinţă şi de reconciliere pentru păcatele
64 1.1 | poporului lui Dumnezeu. Încă de la prima sa celebrare sub
65 1.1 | chip special din tezaurul de haruri pe care Cristos l-a
66 1 (5) | vorbeşte despre "anul de ispăşire, de iertare şi
67 1 (5) | despre "anul de ispăşire, de iertare şi de răscumpărare,
68 1 (5) | ispăşire, de iertare şi de răscumpărare, de har, de
69 1 (5) | iertare şi de răscumpărare, de har, de iertare şi de indulgenţă".
70 1 (5) | de răscumpărare, de har, de iertare şi de indulgenţă".
71 1 (5) | răscumpărare, de har, de iertare şi de indulgenţă".
72 1.1 | Bisericii, şi nici a necesităţii de a-i cere iertare lui Dumnezeu
73 1.1 | întâlnesc cereri precedente de iertare referitoare la greşelile
74 1.1 | care să fi fost formulate de magisteriu. Conciliile şi
75 1.1 | sancţionau desigur abuzurile de care se făcuseră vinovaţi
76 1.1 | greşelile sau abuzurile de care ele însele erau vinovate.
77 1.1 | exemplu celebru ne este dat de papa reformator Adrian al
78 1.1 | abuzurile [...] şi abaterile de la îndatoriri", de care
79 1.1 | abaterile de la îndatoriri", de care s-a făcut vinovată "
80 1.1 | şi dezvoltată", extinsă "de la cap la membre" (7) .
81 1 (6) | jubileului la fiecare cincizeci de ani. Clement al VI-lea vede
82 1.1 | asocieze totuşi o cerere de iertare. ~ Va trebui
83 1.1 | papă exprimând o cerere de iertare adresată atât lui
84 1.1 | Dumnezeu cât şi unui grup de contemporani. În discursul
85 1.1 | contemporani. În discursul de deschidere la cea de-a doua
86 1.1 | care s-au simţit ofensaţi de noi (Biserica Catolică)'
87 1.1 | VI-lea, cererea şi oferta de iertare privea numai păcatul
88 1.2 | conciliari - "cerem iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii
89 1.2 | iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii despărţiţi, precum
90 1.2 | credinţă există opoziţie. (9) De asemenea, consideră că "
91 1.2 | persecuţiile şi manifestările de antisemitism săvârşite "
92 1.2 | săvârşite "în orice timp şi de oricine". (11) Totuşi Conciliul
93 1.2 | nu asociază şi o cerere de iertare la faptele citate. ~
94 1.2 | citate. ~ Din punct de vedere teologic, Conciliul
95 1.2 | sfântă şi având mereu nevoie de purificare, practică neîncetat
96 1.2 | reînnoirea". (13) ~ De asemenea, Conciliul a elaborat
97 1.2 | elaborat unele criterii de discernământ privind greşelile
98 1.2 | pentru greşelile trecute. De fapt, a amintit în două
99 1.2 | greşelilor săvârşite în trecut de membrii comunităţii lor
100 1.2 | deosebire, nici evreilor de astăzi". (14) ~ - "
101 1 (13) | peregrinării sale, este chemată de Cristos la această continuă
102 1 (13) | această continuă reformă de care ea are nevoie necontenit,
103 1.2 | ca număr s-au despărţit de comuniunea deplină a Bisericii
104 1.2 | nu fără vina unor oameni de ambele părţi. Însă cei care
105 1.2 | credinţa lui Cristos în astfel de comunităţi nu pot fi acuzaţi
106 1.2 | comunităţi nu pot fi acuzaţi de păcatul despărţirii, iar
107 1.2 | să se realizeze înainte de toate între credincioşii
108 1.2 | anul sfânt rămâne o ocazie de convertire şi de reconciliere
109 1.2 | ocazie de convertire şi de reconciliere a celor păcătoşi
110 1.3 | 1.3. Cererile de iertare ale lui Ioan Paul
111 1.3 | numai că reînnoieşte părerea de rău pentru "amintirile dureroase"
112 1.3 | dar şi extinde cererea de iertare la o mulţime de
113 1.3 | de iertare la o mulţime de fapte istorice în care Biserica
114 1.3 | care Biserica sau grupuri de creştini sunt implicaţi
115 1 (19) | De exemplu, papa "a cerut iertare,
116 1 (19) | A dorit să facă "un act de ispăşire" şi să ceară iertare
117 1.3 | purificare a memoriei Bisericii de "toate formele de contramărturie
118 1.3 | Bisericii de "toate formele de contramărturie şi de scandal"
119 1.3 | formele de contramărturie şi de scandal" care au avut loc
120 1.3 | să devină mai conştientă de păcatul fiilor săi". Ea "
121 1.3 | purifice, prin pocăinţă, de erori, de infidelităţi,
122 1.3 | prin pocăinţă, de erori, de infidelităţi, de incoerenţe,
123 1.3 | erori, de infidelităţi, de incoerenţe, de încetineli". (22)
124 1.3 | infidelităţi, de incoerenţe, de încetineli". (22) De asemenea
125 1.3 | incoerenţe, de încetineli". (22) De asemenea este evocată responsabilitatea
126 1.3 | responsabilitatea creştinilor de relele din timpul nostru, (23)
127 1.3 | solidaritatea Bisericii de astăzi cu greşelile din
128 1.3 | creştini (24) sau "metodele de violenţă şi intoleranţă"
129 1.3 | asupra eventualei cereri de iertare faţă de contemporani (26) ,
130 1.3 | eventualei cereri de iertare faţă de contemporani (26) , când,
131 1.3 | întreagă, care, reprezentată de preot, ministru al pocăinţei,
132 1.3 | Chiar şi situaţiile de "păcat social" - care se
133 1.3 | anonime, nu se poate vorbi de păcat social decât prin
134 1.3 | decât prin analogie. (28) De aici rezultă că imputabilitatea
135 1.3 | extinsă propriu-zis dincolo de grupul de persoane care
136 1.3 | propriu-zis dincolo de grupul de persoane care au consimţit
137 1.4 | viaţa sa, dar este şi plină de o serie întreagă de experienţe
138 1.4 | plină de o serie întreagă de experienţe istorice, pozitive
139 1.4 | oferindu-i o listă întreagă de modele de imitat. Însă,
140 1.4 | listă întreagă de modele de imitat. Însă, de-a lungul
141 1.4 | împiedica mărturia Bisericii de astăzi, iar recunoaşterea
142 1.4 | recunoaşterea greşelilor săvârşite de fiii Bisericii de ieri poate
143 1.4 | săvârşite de fiii Bisericii de ieri poate favoriza reînnoirea
144 1.4 | se profilează este aceea de a defini greşelile din trecut,
145 1.4 | societatea secolelor numite "de creştinism" sau la structurile
146 1.4 | creştinism" sau la structurile de putere în care temporalul
147 1.4 | spiritualul erau strâns împletite. De aceea este cât se poate
148 1.4 | aceea este cât se poate de necesară o hermeneutică
149 1.4 | Bisericii ca şi comunitate de credinţă şi cea a societăţii
150 1.4 | societăţii în timpurile de osmoză între ele. ~
151 1.4 | Paşii făcuţi de Ioan Paul al II-lea pentru
152 1.4 | şi neecleziale, ca semne de vitalitate şi de autenticitate
153 1.4 | ca semne de vitalitate şi de autenticitate ale Bisericii,
154 1.4 | întărească credibilitatea sa. De altfel, este just ca Biserica
155 1.4 | credinţă, unele sectoare de opinie se complac în identificarea
156 1.4 | şi intoleranţa. Cererile de iertare formulate de papa
157 1.4 | Cererile de iertare formulate de papa au suscitat, de asemenea,
158 1.4 | formulate de papa au suscitat, de asemenea, şi o emulaţie
159 1.4 | eclezial şi chiar dincolo de el. Şefi de stat sau de
160 1.4 | chiar dincolo de el. Şefi de stat sau de guverne, societăţi
161 1.4 | de el. Şefi de stat sau de guverne, societăţi private
162 1.4 | perioadele istorice marcate de nedreptăţi. Această practică
163 1.4 | ale unei recunoaşteri de solidaritate cu greşelile
164 1.4 | cu greşelile din trecut. De aceea, şi din acest punct
165 1.4 | aceea, şi din acest punct de vedere, este necesar un
166 1.4 | întrucât loialitatea lor faţă de Biserică pare zguduită.
167 1.4 | să transmită iubirea faţă de Biserică tinerelor generaţii,
168 1.4 | însăşi Biserica este acuzată de păcate şi greşeli. Alţii
169 1.4 | unilaterală şi exploatată de defăimătorii Bisericii,
170 1.4 | prejudecăţile pe care ei le au faţă de dânsa. De asemenea, alţii
171 1.4 | ei le au faţă de dânsa. De asemenea, alţii avertizează
172 1.4 | simţi încă şi astăzi atinse de consecinţele nedreptăţilor
173 1.4 | consecinţele nedreptăţilor suferite de predecesorii lor în alte
174 1.4 | putea purifica memoria faţă de acţiunile ambigue în care
175 1.4 | vinovată şi responsabilă de relele din trecut, căutând
176 1.4 | simţi încă şi astăzi răniţi de actele trecute imputabile
177 1.4 | să poată reclama o cerere de iertare în ceea ce le priveşte,
178 1.4 | actuală cu o "vină" legată de fenomene istorice irepetabile,
179 1.4 | situată în timp? Iar, pe de altă parte, se poate oare
180 1.4 | Oricare ar fi atitudinea de adoptat, ea va trebui să
181 1.4 | prioritară este, aşadar, aceea de a clarifica în ce măsură
182 1.4 | clarifica în ce măsură cererile de iertare pentru greşelile
183 1 (29) | 30. 36-43; Sf. Augustin, De civitate Dei I,35: CCL 47,
184 2 | favorizarea unei apropieri de natură preponderent tematică,
185 2 | preponderent tematică, pornind de la întrebarea următoare:
186 2 | II-lea o face Bisericii de a-şi mărturisi greşelile
187 2 (30) | Despre diferitele metode de interpretare a Sfintei Scripturi,
188 2.1 | Testament ~ Mărturisiri de păcate şi cereri conexe
189 2.1 | păcate şi cereri conexe de iertare se găsesc în întreaga
190 2.1 | să catalogăm numărul mare de texte semnificative. În
191 2.1 | ce mărturiseşte (ce gen de greşeli), cui mărturiseşte?
192 2.1 | două categorii principale de "texte de mărturisire",
193 2.1 | categorii principale de "texte de mărturisire", fiecare dintre
194 2.1 | subcategorii, şi anume: a) texte de mărturisire de păcate individuale;
195 2.1 | a) texte de mărturisire de păcate individuale; b) texte
196 2.1 | păcate individuale; b) texte de mărturisire de păcate ale
197 2.1 | b) texte de mărturisire de păcate ale întregului popor (
198 2.1 | făcând abstracţie sau nu de prezenţa unei conştiinţe
199 2.1 | prezenţa unei conştiinţe de responsabilitate personală (
200 2.1 | distinge următoarele cazuri, de altfel mai degrabă fluide: ~ -
201 2.1 | O primă serie de texte reprezintă întregul
202 2.1 | Un alt grup de texte plasează mărturisirea -
203 2 (31) | judecătorilor, poporul spune de două ori "am păcătuit" împotriva
204 2 (31) | Baal); 1Sam 7,6 (poporul de pe timpul lui Samuel, afirmă: "
205 2 (31) | admite că, plângându-se de hrană, s-a făcut vinovat
206 2 (31) | hrană, s-a făcut vinovat de "păcat" pentru că a vorbit
207 2.1 | Un al treilea grup de texte prezintă poporul sau
208 2 (32) | De exemplu: Ex 9,27 (Faraonul
209 2 (32) | ţapului adus ca jertfă de ispăşire" în Ziua Ispăşirii);
210 2 (32) | Noi am fost infideli faţă de Dumnezeul nostru căsătorindu-ne
211 2 (32) | mărturiseşte păcatele săvârşite de poporul lui Israel, de el
212 2 (32) | săvârşite de poporul lui Israel, de el însuşi şi de casa tatălui
213 2 (32) | Israel, de el însuşi şi de casa tatălui său); Est 4,
214 2.1 | strămoşilor legate expres de greşelile generaţiei prezente. (34) ~
215 2 (33) | Printre exemplele de acest tip de mărturisire
216 2 (33) | Printre exemplele de acest tip de mărturisire naţională putem
217 2 (33) | 2Cr 34,21: Iosia se teme de mânia Domnului "pentru că
218 2 (33) | părinţii noştri nu au ascultat de cuvintele acestei cărţi");
219 2 (33) | generaţiilor trecute începând de la Exod). Cf. şi spusa populară
220 2.1 | iar păcatele mărturisite de popor sau pentru popor sunt
221 2 (34) | 24] - "Nu-ţi mai aminti de fărădelegile părinţilor
222 2 (34) | Ierusalimul [...] este obiect de batjocură [...]", v. 16).
223 2.1 | Se pune întrebarea: De ce oare scriitorii biblici
224 2.1 | biblici nu au simţit nevoia de cereri de iertare adresate
225 2.1 | simţit nevoia de cereri de iertare adresate interlocutorilor
226 2.1 | privind greşelile săvârşite de părinţi, în ciuda puternicei
227 2.1 | ciuda puternicei lor simţiri de solidaritate între generaţii
228 2.1 | greşelilor săvârşite faţă de Dumnezeu. În general, actele
229 2.1 | Dumnezeu. În general, actele de violenţă săvârşite de Israel
230 2.1 | actele de violenţă săvârşite de Israel împotriva altor popoare,
231 2.1 | părea să necesite o cerere de iertare acelor popoare sau
232 2.1 | referitor la ele, cum ar fi de exemplu Ios 2-11 şi Dt 7,
233 2.1 | excludă orice posibilă cerere de iertare care ar trebui făcută. (36)
234 2 (35) | Ele conţin lipsă de încredere în Dumnezeu (aşa,
235 2 (35) | încredere în Dumnezeu (aşa, de exemplu, Dt 1,41; Num 14,
236 2.1 | Suportarea maltratărilor trăite de Israel din partea altor
237 2.1 | felul acesta, ar putea, de asemenea, să fi militat
238 2.1 | militat împotriva ideii de cerere de iertare de la
239 2.1 | împotriva ideii de cerere de iertare de la aceste popoare
240 2.1 | ideii de cerere de iertare de la aceste popoare pentru
241 2.1 | şi ele i-au produs atât de mult rău. (37)
242 2 (36) | repudierii soţiilor străine de către iudei, caz relatat
243 2 (36) | implicate. Problema unei cereri de iertare adresată lor (şi,
244 2.1 | mărturia biblică simţământul de solidaritate dintre generaţii
245 2.1 | nelegiuiţi, îndepărtându-ne de tine, am greşit în tot felul.
246 2.1 | tot felul. Nu am ascultat de poruncile tale' (Dan 3,26.
247 2 (37) | în ciuda condiţiei sale de "frate" al lui Israel -
248 2 (37) | participat şi s-a bucurat de căderea Ierusalimului, lucrare
249 2 (37) | lucrare a babilonienilor (cf. de exemplu, Abdia 10-14). Israelul,
250 2 (37) | nu a simţit nici o nevoie de a cere iertare pentru măcelărirea
251 2 (37) | prizonierilor edomiţi lipsiţi de apărare, măcelărie săvârşită
252 2 (37) | apărare, măcelărie săvârşită de regele Amazia, conform 2Cr
253 2.2 | fundamentală, unită cu ideea de vinovăţie şi prezentă pe
254 2.2 | cât nu există iubire faţă de aproapele (cf. Mc 12,29-
255 2.2 | depăşeşte orice măsură umană de dreptate şi produce o reciprocitate
256 2.2 | mare relevanţă este dată de tema reconcilierii şi iertării
257 2.2 | înţeles că are nevoie personal de iertarea lui Dumnezeu. Discipolul
258 2.2 | este invitat să ierte "până de şaptezeci de ori câte şapte"
259 2.2 | ierte "până de şaptezeci de ori câte şapte" celui care-l
260 2.2 | persoanei ofensate faţă de cei care o ofensează: ea
261 2.2 | împotriva lui", mai înainte de a-şi prezenta darul său
262 2.2 | Dumnezeu nu-i place un act de cult adus de cineva care
263 2.2 | place un act de cult adus de cineva care nu vrea mai
264 2.2 | să aştepte iertarea numai de la Dumnezeu, pentru că numai
265 2.2 | o dată pentru totdeauna de păcatele noastre (cf. Evr
266 2.2 | ofensat sunt reconciliaţi de Dumnezeu în milostivirea
267 2.2 | este amplu recunoscută. De exemplu, pentru Paul, comunitatea
268 2.2 | 54-57), nu ne eliberează de înclinaţia spre păcat, înclinaţie
269 2.2 | învierea Domnului Isus (cf. de exemplu Rom 6,1-11; Gal
270 2.2 | 14-15) pentru a fi părtaş de istoria în care "supraabundă
271 2.2 | ajunge la tripla mărturisire de iubire (cf. In 21,15-19).
272 2.2 | flexibilitatea lor faţă de păcat, nu este pur şi simplu
273 2.2 | interpretare critică a istoriei de la origini. Relatările sunt
274 2.2 | propria călăuză şi inspiraţie. De altfel, Noul Testament este
275 2.2 | Noul Testament este plin de recomandări pentru un comportament
276 2.2 | trăire la cel mai înalt nivel de angajare, pentru evitarea
277 2.2 | pentru evitarea răului (cf. de exemplu Iac 1,5-8.19-21;
278 2.2 | că sunt foarte conştienţi de faptul că pot acţiona într-o
279 2.3 | reconcilierii, semnificativ legat de depăşirea situaţiilor trecute,
280 2.3 | trecute, este reprezentat de celebrarea jubileului, aşa
281 2.3 | apar inevitabil situaţii de dezordine când indivizi
282 2.3 | trebuiau "să se răscumpere" de propriile dificultăţi amanetând
283 2.3 | care se aflau în condiţii de viaţă mai bune decât ei.
284 2.3 | bune decât ei. Un astfel de sistem avea drept efect
285 2.3 | că unii israeliţi aveau de suportat datorii insuportabile
286 2.3 | care le-a fost dată lor de Dumnezeu, în beneficiul
287 2.3 | perioade mai mici sau mai mari de timp, un teritoriu sau un
288 2.3 | afla într-o atare situaţie de datorie sau de sclavie încât
289 2.3 | situaţie de datorie sau de sclavie încât trebuia să
290 2.3 | într-o totală dependenţă faţă de cei cu o situaţie bună. ~
291 2.3 | 25 constituie o încercare de răsturnare a acestei situaţii (
292 2.3 | ea convoca la fiecare 50 de ani celebrarea jubileului,
293 2.3 | celebrarea jubileului, cu scopul de a apăra ţesutul social al
294 2.3 | regularitate a mărturisirii de credinţă a Israelului în
295 2.3 | greşelii şi o încercare de restabilire a unei ordini
296 2.3 | sclav, dar acum eliberat de braţul puternic al lui Dumnezeu,
297 2.3 | al lui Dumnezeu, însemna de fapt dezminţirea şi dezicerea
298 2.3 | dezminţirea şi dezicerea de la acţiunea mântuitoare
299 2.3 | rituale care nu ţine cont de dreptatea socială, un apel
300 2.3 | în special pe obligaţiile de rudenie (v. 7). Mai clar,
301 2.3 | prizonierilor şi să anunţe anul de îndurare al Domnului. Chiar
302 2.4 | concluziona că apelul adresat de Ioan Paul al II-lea Bisericii,
303 2.4 | suferinţele şi ofensele de care fiii săi s-au făcut
304 2.4 | şi prin practica legată de ea, nu găsesc o confirmare
305 2.4 | astăzi-ului" jubileului, început de Isus (cf. Lc 4,21), să fie
306 2.4 | această singulară experienţă de har, determină tot poporul
307 2.4 | mai mult mandatul primit de la Domnul de a fi totdeauna
308 2.4 | mandatul primit de la Domnul de a fi totdeauna gata să ierte
309 3 | cel de-al doilea mileniu de creştinism, ca Biserica
310 3 | să devină mai conştientă de păcatul fiilor săi, în amintirea
311 3 | aceştia s-au îndepărtat de spiritul lui Cristos şi
312 3 | spiritul lui Cristos şi de evanghelia lui, înfăţişând
313 3 | mărturia unei vieţi inspirate de valorile credinţei, ci priveliştea
314 3 | priveliştea unor moduri de a gândi şi de a acţiona
315 3 | unor moduri de a gândi şi de a acţiona care erau adevărate
316 3 | care erau adevărate forme de contramărturie şi de scandal.
317 3 | forme de contramărturie şi de scandal. Cu toate că este
318 3 | că Biserica este atinsă de păcatul fiilor săi: sfântă,
319 3 | întrucât este făcută ca atare de către Tatăl prin jertfa
320 3 | Gal 3,13; 1Pt 2,24). (41) De altfel, convingerea că Biserica
321 3 | este numai o comunitate de aleşi, ci cuprinde în sânul
322 3 | realitate, cei botezaţi de astăzi sunt alături şi solidari
323 3 | alături şi solidari cu cei de ieri în har ca şi în rana
324 3 | ca şi în rana păcatului. De aceea se poate spune că
325 3 | acelaşi timp mereu nevoiaşă de purificare". (42) Din acest
326 3 | aceste două aspecte: pe de o parte afirmaţia de credinţă
327 3 | pe de o parte afirmaţia de credinţă a sfinţeniei Bisericii;
328 3 | sfinţeniei Bisericii; iar pe de altă parte nevoia ei neîncetată
329 3 | parte nevoia ei neîncetată de pocăinţă şi de purificare. ~
330 3 | neîncetată de pocăinţă şi de purificare. ~
331 3.1 | timp spirituală, aducătoare de viaţă divină". (43) Ansamblul
332 3.1 | şi greşelile fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri. ~
333 3.1 | fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri. ~ Analogia
334 3.1 | Analogia deloc lipsită de valoare cu misterul Cuvântului
335 3.1 | sfântă şi având mereu nevoie de purificare, practică neîncetat
336 3.1 | părtaş al harului dăruit de Dumnezeu - are nevoie de
337 3.1 | de Dumnezeu - are nevoie de vigilenţă şi de purificare
338 3.1 | are nevoie de vigilenţă şi de purificare permanentă şi
339 3.1 | dar care au mereu nevoie de sfinţire". (46) ~
340 3.1 | decât viaţa harului. [...] De aceea, Biserica suferă şi
341 3.1 | aceste păcate, pentru care de altfel are puterea de a-i
342 3.1 | care de altfel are puterea de a-i vindeca pe fiii săi
343 3.1 | răscumpărată şi mereu nevoiaşă de forţa răscumpărării. Aşa
344 3.1 | poporul celor sfinţi invocă de la Dumnezeu ca privirea
345 3.1 | aspectului sfinţeniei, nevoia de pocăinţă şi de reformă,
346 3.1 | sfinţeniei, nevoia de pocăinţă şi de reformă, şi articularea
347 3.2 | sfântă pentru că sfinţită de Cristos, care a dobândit-o
348 3.2 | este menţinută în sfinţenie de Duhul Sfânt, care o pătrunde
349 3.2 | spre mărirea lui Dumnezeu. De aceea, în Biserică toţi
350 3.2 | În acest sens, încă de la origini, membrii Bisericii
351 3.2 | distinge sfinţenia Bisericii de sfinţenia în Biserică. Prima -
352 3.2 | este înrădăcinată forma de sfinţenie care i-a fost
353 3.2 | dăruită şi care este recerută de la el, realizarea deplină
354 3.2 | Dumnezeu şi spre alţii şi de aceea are un caracter esenţialmente
355 3.2 | urmează pe Cristos, chemaţi de Dumnezeu şi îndreptăţiţi
356 3.2 | ajutorul harului care vine de la Dumnezeu. Atunci când
357 3.2 | nu devine el însuşi atât de deplin ca sfântul care acceptă
358 3.2 | ca nişte lumini aprinse de Domnul în mijlocul Bisericii
359 3.3 | prezenţei păcatului este nevoie de o continuă reînnoire şi
360 3.3 | o continuă reînnoire şi de o permanentă convertire
361 3.3 | poporul lui Dumnezeu: Biserica de pe pământ este "împodobită
362 3.3 | pe pământ". (51) Iar Toma de Aquino precizează că plinătatea
363 3.3 | înşele, afirmând că este fără de păcat: "Ca Biserica să fie
364 3.3 | păcătuim, să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Acum, prin cererea '
365 3 (52) | SFÂNTUL TOMA DE AQUINO, Summa theologica,
366 3.3 | milostivirea lui". (53) ~ De aceea Biserica întreagă
367 3.3 | infinită şi capacitatea de iertare: graţie legăturii
368 3.3 | graţie legăturii stabilite de Duhul Sfânt, comuniunea
369 3.3 | acelaşi timp este condiţionat de ceilalţi şi exercită asupra
370 3.3 | influenţă prin schimbul vital de bunuri spirituale. În felul
371 3.3 | rană pentru Biserică". (54) De aceea, ea, "cu toate că
372 3 (54) | SFÂNTUL AMBROZIE, De virginitate 8,48: PL 16,
373 3 (54) | rana" produsă Bisericii de păcatul fiilor săi vorbeşte
374 3.3 | fiii păcătoşi", (55) pe cei de astăzi, ca şi pe cei de
375 3.3 | de astăzi, ca şi pe cei de ieri. ~
376 3.4 | exprimată foarte eficient de ideea "Bisericii mamă" ("
377 3.4 | nepieritoare pe fiii zămisliţi de la Duhul Sfânt şi născuţi
378 3.4 | îi sunt ecoul, îi dă glas de exemplu Augustin, prin aceste
379 3.4 | Această sfântă mamă vrednică de veneraţie, Biserica, este
380 3.4 | drept mamă". (59) Iar Paulin de Nola cântă maternitatea
381 3 (59) | CIPRIAN, De Ecclesiae Catholicae unitate
382 3.4 | prin comunicarea Duhului de la un credincios la altul
383 3.4 | ca un ambient generator de credinţă şi de sfinţenie
384 3.4 | generator de credinţă şi de sfinţenie în comuniune fraternă,
385 3.4 | sa cooperează la naşterea de noi fii pentru Dumnezeu:
386 3.4 | sa şi mai arzător efortul de a comunica altora darul
387 3.4 | altora darul primit. Pe de altă parte, nu încetează
388 3.4 | altă parte, nu încetează de a fi fiul Bisericii cel
389 3.4 | păcatului s-a separat cu inima de ea: el va putea întotdeauna
390 3.4 | va putea să nu fie rănită de păcatul fiilor săi de astăzi,
391 3.4 | rănită de păcatul fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri, continuând
392 3.4 | fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri, continuând mereu să-i
393 3.4 | orice timp, povara produsă de greşelile lor: în această
394 3.4 | dacă există convingerea de credinţă că sfinţenia este
395 3.4 | paralelism, şi nici un fel de simetrie sau de raport dialectic:
396 3.4 | nici un fel de simetrie sau de raport dialectic: influenţa
397 3.4 | însă, în timp ce se bucură de această sfinţenie şi este
398 3.4 | sfinţenie şi este conştientă de binefacerea ei, se mărturiseşte
399 3.4 | pocăinţei şi a noutăţii vieţii. De aceea, Biserica sfântă este
400 3.4 | Biserica sfântă este conştientă de datoria "de a regreta profund
401 3.4 | este conştientă de datoria "de a regreta profund slăbiciunile
402 3 (60) | PAULIN DE NOLA, Carmen 25,171-172:
403 3.4 | făcut într-un chip special de către acela care prin carismă
404 3.4 | eventualelor mărturisiri de greşeli şi cereri de iertare
405 3.4 | mărturisiri de greşeli şi cereri de iertare păstorii respectivi;
406 3.4 | iubire", (62) papa. Iată de ce este foarte semnificativ
407 3.4 | semnificativ faptul că tocmai de la el a venit invitaţia
408 3.4 | să devină mai conştientă de păcatul fiilor săi" şi să
409 4 | îndreptate, implică înainte de toate o judecată a istoriei
410 4 | puteau să-şi dea seama de aceasta pornind de la contextul
411 4 | seama de aceasta pornind de la contextul în care acţionau.
412 4 | făcut contra evangheliei de unii fii ai Bisericii şi
413 4 | său ar fi putut fi înţeles de ei ca atare şi evitat, poate
414 4 | semnificaţie pentru Biserica de astăzi îndreptarea greşelilor
415 4 | judecata teologică" este pe cât de complexă, pe atât de necesară
416 4 | cât de complexă, pe atât de necesară şi hotărâtoare.
417 4 | necesară şi hotărâtoare. De aceea trebuie făcută fără
418 4 | fondată pe o atribuire de responsabilităţi care nu
419 4 | pot fi susţinute din punct de vedere istoric. Referindu-se
420 4 | să-şi propună să facă un act de natură etică, aşa cum este
421 4 | etică, aşa cum este cererea de iertare, fără a fi mai întâi
422 4 | imaginile din trecut vehiculate de opinia publică, întrucât
423 4 | sunt adesea supraîncărcate de o emotivitate pasională
424 4 | şi obiectivă [...]. Iată de ce, primul pas constă în
425 4 | le este cerută o judecată de natură etică, care ar însemna
426 4 | moravurilor, mentalităţii de atunci, în lumina contextului
427 4 (64) | Simpozionul Internaţional de Studiu asupra Inchiziţiei,
428 4 (64) | asupra Inchiziţiei, promovat de Comisia Teologico-Istorică
429 4.1 | corecte a trecutului din punct de vedere al ştiinţei istorice?
430 4.1 | din trecut sunt înainte de toate "trecute": ca atare
431 4.1 | intereselor prezentului. De aceea apropierea de ele
432 4.1 | prezentului. De aceea apropierea de ele trebuie făcută printr-o
433 4.1 | ambientului, a modurilor de gândire, a condiţionărilor
434 4.1 | anumită coapartenenţă, fără de care nu ar putea exista
435 4.1 | că fiecare fiinţă umană de ieri sau de astăzi se situează
436 4.1 | fiinţă umană de ieri sau de astăzi se situează într-un
437 4.1 | situează într-un complex de relaţii istorice şi pentru
438 4.1 | pentru a le trăi are nevoie de medierea lingvistică, totdeauna
439 4.1 | totdeauna determinată din punct de vedere istoric. Toţi aparţinem
440 4.1 | eventualelor dificultăţi de comunicare cu prezentul
441 4.1 | comunicare cu prezentul relevate de propria înţelegere a cuvintelor
442 4.1 | înţelesul dinainte, care de fapt este totdeauna inclus
443 4.1 | adevărată osmoză ("fuziune de orizonturi"), în care constă
444 4.1 | orizonturi"), în care constă de fapt actul înţelegerii.
445 4.1 | Graţie acestei întâlniri de lumi vitale, înţelegerea
446 4.1 | corespunzătoare momentelor indicate de caracterul lor străin, de
447 4.1 | de caracterul lor străin, de coapartenenţă şi de înţelegere
448 4.1 | străin, de coapartenenţă şi de înţelegere adevărată. În
449 4.1 | posibil prin toate izvoarele de care se poate dispune; judecarea
450 4.1 | sau oricum condiţionată de înţelegerea dinainte şi
451 4.1 | înţelegerea dinainte şi de posibilele prejudecăţi ale
452 4.2 | primul rând ca în acest tip de interpretare să se acorde
453 4.2 | maximă atenţie elementelor de diferenţiere şi faptului
454 4.2 | diferite sunt manierele de gândire şi diferite sunt
455 4.2 | diferite sunt condiţionările. De aceea, trebuie precizate
456 4.2 | cuvintelor spuse, ţinându-se cont de faptul că o cerere eclezială
457 4.2 | faptul că o cerere eclezială de iertare angajează însuşi
458 4.2 | şi trebuie să fie făcută de subiecţii implicaţi propriu-zis (
459 4.2 | prezent nu este motivată numai de interesul actual şi de apartenenţa
460 4.2 | numai de interesul actual şi de apartenenţa comună a fiecărei
461 4.2 | comuniunii realizată în ea de Duhul lui Cristos în timp
462 4.2 | virtutea căreia cei botezaţi de astăzi se simt legaţi de
463 4.2 | de astăzi se simt legaţi de cei botezaţi de ieri şi -
464 4.2 | simt legaţi de cei botezaţi de ieri şi - aşa cum beneficiază
465 4.2 | şi - aşa cum beneficiază de meritele lor şi se hrănesc
466 4.2 | hrănesc din mărturia lor de sfinţenie - tot aşa se simt
467 4.2 | interpretării, se poate dovedi plină de valenţe speciale pentru
468 4.2 | speciale pentru prezent, plină de o eficacitate "performantă",
469 4.2 | privirea teologică la riscul de a ceda interpretărilor apologetice
470 4.2 | astăzi este cât se poate de necesar. Interpretarea creştină
471 4.2 | se va sluji în acest scop de toate contribuţiile posibile
472 4.2 | contribuţiile posibile oferite de ştiinţele istorice şi de
473 4.2 | de ştiinţele istorice şi de metodele interpretative.
474 4.2 | împiedice evaluarea credinţei de a interpela textele conform
475 4.2 | Aceasta contribuie la apărarea de orice istoricism care ar
476 4.2 | nu poate face abstracţie de condiţionările culturale
477 4.2 | atenuante nu scuteşte Biserica de îndatorirea de a regreta
478 4.2 | Biserica de îndatorirea de a regreta profund slăbiciunile
479 4.2 | scurt, Biserica "nu se teme de adevărul care iese la iveală
480 4.2 | sentinţele generalizate de absolvire sau de condamnare
481 4.2 | generalizate de absolvire sau de condamnare faţă de anumite
482 4.2 | absolvire sau de condamnare faţă de anumite epoci istorice.
483 4.2 | reconstruire ştiinţifică, liberă de prejudecăţi de tip confesional
484 4.2 | ştiinţifică, liberă de prejudecăţi de tip confesional sau ideologic,
485 4.2 | priveşte nedreptăţile suferite de ea". (68) Exemplele date
486 5 | facă o adevărată examinare de conştiinţă istorică în faţa
487 5 | ştie să recunoască "formele de contramărturie şi de scandal"
488 5 | formele de contramărturie şi de scandal" care au fost prezente
489 5 | ceva, fără a fi conştienţi de relevanţa sa morală şi spirituală.
490 5.1 | Pe plan moral, cererea de iertare presupune totdeauna
491 5.1 | săvârşită împotriva altora. De obicei, responsabilitatea
492 5.1 | între cei care sunt ofensaţi de o acţiune şi cei care au
493 5.1 | în istorie poate fi cea de tip obiectiv, la care se
494 5.1 | prezentul într-un raport de reciprocitate. În anumite
495 5.1 | conştiinţei poate fi aşa de apăsătoare încât să constituie
496 5.1 | încât să constituie un fel de memorie morală şi religioasă
497 5.1 | responsabilitate comună obiectivă. De greutatea unei atare responsabilităţi
498 5.1 | colectivă a tuturor formelor de resentiment sau de violenţă
499 5.1 | formelor de resentiment sau de violenţă pe care moştenirea
500 5.1 | moral. Aceasta are loc ori de câte ori se ajunge la atribuirea
1-500 | 501-733 |