Chapter.Paragraph
1 NoPre | şi greşelile din trecut" a fost propus Comisiei Teologice
2 NoPre | pregătirea acestui studiu a fost formată o subcomisie
3 NoPre | şi 1999. Textul de faţă a fost aprobat în forma specifică
4 NoPre | Internaţională, prin vot scris, şi a fost apoi prezentat preşedintelui
5 Intro | Bula de declarare a anului sfânt 2000, Incarnationis
6 Intro | sluji la trăirea mai intensă a harului deosebit al jubileului",
7 Intro | evaluare istorică şi teologică a evenimentelor implicate,
8 Intro | recunoaştere corespunzătoare a greşelilor şi să contribuie
9 Intro | curaj şi de umilinţă în a recunoaşte greşelile săvârşite
10 Intro | această privinţă, şi fără a ne substitui judecăţii lui
11 Intro | concluzionează: "Să facă aceasta fără a cere nimic în schimb, întăriţi
12 Intro | dragostea lui Dumnezeu care a fost revărsată în inimile
13 Intro | necondiţionată pe care papa a dovedit că o are în forţa
14 Intro | are în forţa adevărului a întâlnit o primire în general
15 Intro | credibilitatea crescândă a pronunţărilor ecleziale,
16 Intro | rezerve, expresie mai ales a inconvenientului legat de
17 Intro | în care simpla admitere a greşelilor comise de fiii
18 Intro | condiţiile şi configuraţia exactă a cererilor de iertare referitoare
19 Intro | De această nevoie a înţeles să se ocupe Comisia
20 Intro | posibilităţii actelor de "purificare a memoriei", legate de recunoaşterea
21 Intro | Întrebările la care se încearcă a se da răspuns sunt: de ce
22 Intro | scopul textului nu este de a examina cazuri istorice
23 Intro | istorice particulare, ci de a clarifica premisele care
24 Intro | despre comuniunea spirituală a inimilor luminate de credinţă.
25 Intro | nu lipsită de valoare, ea a fost comparată cu misterul
26 Intro (2)| millennio adveniente (TMA), papa a indicat Bisericii drumul
27 Intro (2)| greşelile din trecut şi pentru a da exemplu de pocăinţă indivizilor
28 Intro | chiar din trecut pentru a purifica memoria şi a trăi
29 Intro | pentru a purifica memoria şi a trăi reînnoirea inimii şi
30 Intro | trăi reînnoirea inimii şi a vieţii conform voinţei Domnului.
31 Intro | prelungit în istorie este - a luat asupra sa o dată pentru
32 Intro | scurtă analiză istorică a temei (cap. 1), pentru a
33 Intro | a temei (cap. 1), pentru a putea apoi cerceta fundamentul
34 Intro | cap. 3). Îmbinarea exactă a judecăţii istorice şi a
35 Intro | a judecăţii istorice şi a judecăţii teologice este
36 Intro | elementul decisiv pentru a ajunge la pronunţări corecte
37 Intro | conştiinţa că exigenţa de a recunoaşte propriile greşeli
38 Intro | greşeli are raţiunea sa de a fi pentru toate popoarele
39 Intro | amintim finalitatea ultimă a oricărui act posibil de "
40 Intro | act posibil de "purificare a memoriei", săvârşit de credincioşi,
41 Intro | credincioşi, pentru că ea a inspirat şi munca întreagă
42 Intro | inspirat şi munca întreagă a comisiei: este vorba despre
43 Intro | exigenţele sale conduce spre a mărturisi împreună cu greşelile
44 Intro | milostivirea şi dreptatea veşnică a Domnului. "Confessio peccati" -
45 Intro | ale prezentului, pentru a ne lăsa împăcaţi de el şi
46 1.1 | În Biserică, jubileul a fost întotdeauna trăit ca
47 1.1 | apostolilor Petru şi Paul a fost asociat cu acordarea
48 1.1 | indulgenţe excepţionale pentru a dobândi, prin iertarea sacramentală,
49 1.1 | iertarea totală sau parţială a pedepselor temporale datorate
50 1 (4) | lib. V, tit. IX, c. 1 (A. FRIEDBERG, Corpus iuris
51 1.1 | jubileele celebrate până acum nu a existat o conştientizare
52 1.1 | existat o conştientizare a eventualelor greşeli din
53 1.1 | trecutul Bisericii, şi nici a necesităţii de a-i cere
54 1.1 | nici în întreaga istorie a Bisericii nu se întâlnesc
55 1.1 | reformator Adrian al VI-lea care a recunoscut deschis, într-un
56 1 (6) | împlinirea spirituală" a "jubileului iertării şi
57 1.1 | pe Paul al VI-lea pentru a vedea un papă exprimând
58 1.1 | la cea de-a doua sesiune a Conciliului, papa "a cerut
59 1.1 | sesiune a Conciliului, papa "a cerut iertare lui Dumnezeu [...]
60 1 (7) | trebuie să se examineze în ce a căzut şi să se examineze
61 1.2 | plasează în aceeaşi perspectivă a lui Paul al VI-lea. Pentru
62 1.2 | fidelitatea negreşelnică a Bisericii şi slăbiciunile
63 1.2 | De asemenea, Conciliul a elaborat unele criterii
64 1.2 | greşelile trecute. De fapt, a amintit în două contexte
65 1.2 | neimputabilitatea la contemporani a greşelilor săvârşite în
66 1.2 | despărţit de comuniunea deplină a Bisericii Catolice, uneori
67 1.2 | anul 1975, Paul al VI-lea a propus ca temă "Reînnoirea
68 1.2 | convertire şi de reconciliere a celor păcătoşi cu Dumnezeu,
69 1.2 | prin economia sacramentală a Bisericii. ~
70 1.3 | diviziunilor dintre creştini, cum a făcut-o Paul al VI-lea şi
71 1 (19) | De exemplu, papa "a cerut iertare, în numele
72 1 (19) | decursul istoriei" când a fost în Moravia (cf. canonizarea
73 1 (19) | Republica Cehă, 21 mai 1995). A dorit să facă "un act de
74 1.3 | ocazie pentru o purificare a memoriei Bisericii de "toate
75 1.3 | mediatoarea sacramentală a harului care împacă cu Dumnezeu. (27)
76 1.4 | profilează este aceea de a defini greşelile din trecut,
77 1.4 | hermeneutică istorică pentru a se face distincţia adecvată
78 1.4 | comunitate de credinţă şi cea a societăţii în timpurile
79 1.4 | Ioan Paul al II-lea pentru a cere iertare pentru greşelile
80 1.4 | Bisericii, satisfăcuţi în a o vedea confirmând prejudecăţile
81 1.4 | acţiunile ambigue în care a fost antrenată în trecut
82 1.4 | contemporanii săi refuzul a ceea ce conştiinţa morală
83 1.4 | actuală dezaprobă, fără a se propune ca singura vinovată
84 1.4 | prioritară este, aşadar, aceea de a clarifica în ce măsură cererile
85 2 | Testament. (30) Natura teologică a reflecţiei făcută aici conduce
86 2 (30) | diferitele metode de interpretare a Sfintei Scripturi, cf. documentul
87 2.1 | abundenţa şi larga răspândire a acestor mărturii, se pune
88 2.1 | subcategorii, şi anume: a) texte de mărturisire de
89 2.1 | adresată lui Dumnezeu - a păcatelor actuale ale poporului
90 2 (31) | din deşert recunoaşte că a păcătuit, refuzând să înainteze
91 2 (31) | refuzând să înainteze pentru a intra în ţara promisă);
92 2 (31) | vinovat de "păcat" pentru că a vorbit împotriva Domnului
93 2.1 | păcatelor strămoşilor, fără însă a menţiona păcatele generaţiei
94 2 (34) | Rugăciunea penitenţială a lui Esdra, v. 7: "Din zilele
95 2.1 | individuale cât şi naţionale a greşelilor săvârşite faţă
96 2 (36) | prezentată ca o exigenţă a Legii divine (cf. Dt 7,3).
97 2.1 | mărturisirea înaintea lui Dumnezeu a "păcatelor strămoşilor",
98 2.1 | citând splendida rugăciune a lui Azaria - Ioan Paul al
99 2.1 | Azaria - Ioan Paul al II-lea a putut afirma: "'Binecuvântat
100 2 (37) | frate" al lui Israel - a participat şi s-a bucurat
101 2 (37) | căderea Ierusalimului, lucrare a babilonienilor (cf. de exemplu,
102 2 (37) | pentru această trădare, nu a simţit nici o nevoie de
103 2 (37) | simţit nici o nevoie de a cere iertare pentru măcelărirea
104 2.2 | Noul Testament, este cea a sfinţeniei absolute a lui
105 2.2 | cea a sfinţeniei absolute a lui Dumnezeu. Dumnezeul
106 2.2 | 6,10). Tripla proclamare a lui Dumnezeu ca "sfânt"
107 2.2 | noţiunea vetero-testamentară a sfinţeniei absolute a lui
108 2.2 | vetero-testamentară a sfinţeniei absolute a lui Dumnezeu. Totuşi, pentru
109 2.2 | creştină, sfinţenia divină a intrat în istorie în persoana
110 2.2 | noţiunea vetero-testamentară nu a fost abandonată, ci dezvoltată,
111 2.2 | trebuie să iubească aşa cum a iubit el (cf. In 13,34-35;
112 2.2 | aproapelui dă dovadă că a înţeles că are nevoie personal
113 2.2 | scrisorilor lui Paul şi a epistolelor catolice, nu
114 2.2 | păcatele din trecut pentru a cere iertare. Aceasta se
115 2.2 | explica prin conştiinţa forte a noutăţii creştine, care
116 2.2 | istoria lui Adam şi cea a lui Cristos. Ele se desfăşoară
117 2.2 | 10; 2Cor 5,14-15) pentru a fi părtaş de istoria în
118 2.2 | asemenea interpretare teologică a evenimentului pascal al
119 2.2 | arată că Biserica primară a conştientizat profund posibilele
120 2.2 | unei recunoaşteri depline a demnităţii lor, deşi în
121 2.2 | deşi în conştiinţa vie a fragilităţii condiţiei lor
122 2.2 | disperare pentru ceea ce a făcut (cf. Fap 1,15-20),
123 2.2 | chiar la apariţia finală a Domnului înviat, în timp
124 2.2 | Această constantă prezentare a discipolilor chemaţi să-l
125 2.2 | simplu o interpretare critică a istoriei de la origini.
126 2.2 | realităţii păcatului şi a răului şi în cadrul poporului
127 2.3 | încercare de răsturnare a acestei situaţii (astfel
128 2.3 | jubileului, cu scopul de a apăra ţesutul social al
129 2.3 | poporului lui Dumnezeu şi a restitui independenţa chiar
130 2.3 | repetarea cu regularitate a mărturisirii de credinţă
131 2.3 | mărturisirii de credinţă a Israelului în Dumnezeu care
132 2.3 | Israelului în Dumnezeu care a eliberat pe poporul său
133 2.3 | era o admitere implicită a greşelii şi o încercare
134 2.3 | încercare de restabilire a unei ordini drepte. Orice
135 2.3 | Eliberarea victimelor şi a celor suferinzi devine partea
136 2.3 | devine partea cea mai amplă a programului profeţilor.
137 2.3 | cu temele eliberării şi a libertăţii, a reîntoarcerii
138 2.3 | eliberării şi a libertăţii, a reîntoarcerii şi răscumpărării.
139 2.4 | caracterizeze printr-o admitere a greşelii pentru toate suferinţele
140 2.4 | solidaritatea dintre generaţii a poporului său şi la recunoaşterea
141 2.4 | în celebrarea jubiliară a Bisericii sale. În plus,
142 2.4 | mandatul primit de la Domnul de a fi totdeauna gata să ierte
143 3 | priveliştea unor moduri de a gândi şi de a acţiona care
144 3 | moduri de a gândi şi de a acţiona care erau adevărate
145 3 | similar cu Cristos Isus care a luat asupra sa păcatul lumii (
146 3 | parte afirmaţia de credinţă a sfinţeniei Bisericii; iar
147 3.1 | acţiunii persoanei divine a Fiului: cele două dimensiuni
148 3.1 | fără pată (Evr 7,26), nu a cunoscut păcatul (cf. 2Cor
149 3.1 | păcatul (cf. 2Cor 5,21), ci a venit pentru a ispăşi doar
150 3.1 | 5,21), ci a venit pentru a ispăşi doar păcatele poporului (
151 3.1 | reuneşte păcătoşi la care a ajuns mântuirea lui Cristos,
152 3.2 | sfinţită de Cristos, care a dobândit-o dându-se la moarte
153 3.2 | proclamat 'unul sfânt', a iubit Biserica sa ca pe
154 3.2 | sfinţească (cf. Ef 5,25); a unit-o cu sine ca pe trupul
155 3.2 | sine ca pe trupul său şi a copleşit-o cu darul Duhului
156 3.2 | la el, realizarea deplină a vocaţiei şi misiunii proprii.
157 3.2 | toată existenţa sa ceea ce a devenit în virtutea consacrării
158 3.2 | mijlocul Bisericii sale pentru a o lumina, fiind profeţie
159 3.3 | continui ~ Fără a umbri această sfinţenie,
160 3.3 | stă în rugăciune pentru a fi purificată prin mărturisire,
161 3 (52) | Summa theologica, III, q. 8, a. 3 ad 2.
162 3.3 | influenţează creşterea în bine a celorlalţi, dar şi păcatul
163 3.3 | afirmaţii hotărâte ca aceasta a lui Ambrozie: "Să fim foarte
164 3.4 | şi mai arzător efortul de a comunica altora darul primit.
165 3.4 | altă parte, nu încetează de a fi fiul Bisericii cel botezat
166 3.4 | asupra întregii comunităţi a Bisericii mamă. La rândul
167 3.4 | mereu să-i iubească, până în a lua asupra sa, în orice
168 3.4 | sfinţilor părinţi ca mamă a durerilor, nu numai din
169 3.4 | greşelilor fiilor săi, pentru a coopera la învingerea lor
170 3.4 | lor pe calea pocăinţei şi a noutăţii vieţii. De aceea,
171 3.4 | conştientă de datoria "de a regreta profund slăbiciunile
172 3.4 | faptul că tocmai de la el a venit invitaţia ca "Biserica
173 4 | înainte de toate o judecată a istoriei corectă, care să
174 4 | evaluarea istorico-teologică a Inchiziţiei, Ioan Paul al
175 4 | Inchiziţiei, Ioan Paul al II-lea a afirmat: "Desigur, magisteriul
176 4 | cererea de iertare, fără a fi mai întâi informat exact
177 4 | reconstruirea cât mai exactă a evenimentelor, moravurilor,
178 4 (64) | Comisia Teologico-Istorică a Comitetului Central al Jubileului,
179 4.1 | unei interpretări corecte a trecutului din punct de
180 4.1 | ştiinţei istorice? Pentru a le determina, trebuie să
181 4.1 | reconstruirii ambientului, a modurilor de gândire, a
182 4.1 | a modurilor de gândire, a condiţionărilor şi a procesului
183 4.1 | gândire, a condiţionărilor şi a procesului vital în care
184 4.1 | şi acele cuvinte, pentru a certifica în felul acesta
185 4.1 | relaţii istorice şi pentru a le trăi are nevoie de medierea
186 4.1 | istoriei! Punerea în lumină a coapartenenţei între interpret
187 4.1 | forme prin care trecutul a lăsat mărturie despre sine (
188 4.1 | corespondenţelor posibile şi a eventualelor dificultăţi
189 4.1 | relevate de propria înţelegere a cuvintelor sau a evenimentelor
190 4.1 | înţelegere a cuvintelor sau a evenimentelor trecute: aceasta
191 4.1 | exprimă ceea ce se judecă a fi înţelegerea corectă a
192 4.1 | a fi înţelegerea corectă a evenimentelor sau cuvintelor
193 4.1 | corectitudinii propriei înţelegeri a textului şi 3) exprimarea
194 4.1 | textului şi 3) exprimarea a ceea ce se judecă a fi înţelegerea
195 4.1 | exprimarea a ceea ce se judecă a fi înţelegerea corectă a
196 4.1 | a fi înţelegerea corectă a textului". (66) Înţelegerea
197 4.1 | propriei interpretări înseamnă a verifica cu onestitate şi
198 4.1 | şi rigoare în ce măsură a putut ea fi orientată sau
199 4.1 | verifica relevanţa, fie pentru a fi expusă la confruntarea
200 4.2 | şi de apartenenţa comună a fiecărei fiinţe umane la
201 4.2 | pe acţiunea unificatoare a Duhului lui Dumnezeu şi
202 4.2 | pe identitatea permanentă a principiului constitutiv
203 4.2 | şi diacronic o comuniune a "sfinţilor", în virtutea
204 4.2 | eventuala povară actuală a greşelilor lor, după ce
205 4.2 | privirea teologică la riscul de a ceda interpretărilor apologetice
206 4.2 | împiedice evaluarea credinţei de a interpela textele conform
207 4.2 | conştiinţa unităţii fundamentale a subiectului eclezial implicat
208 4.2 | istoria ca justificatoare a toate. Aşa cum remarcă Ioan
209 4.2 | Însă luarea în considerare a circumstanţelor atenuante
210 4.2 | Biserica de îndatorirea de a regreta profund slăbiciunile
211 5 | reînnoiri interioare şi a creşterii în har şi în sfinţenie,
212 5 | poate face aşa ceva, fără a fi conştienţi de relevanţa
213 5.1 | presupune totdeauna o admitere a responsabilităţii, şi, mai
214 5.1 | responsabilităţii, şi, mai exact, a responsabilităţii referitoare
215 5.1 | referă la valoarea morală a actului în sine ca fiind
216 5.1 | imputabilitatea acţiunii; a doua priveşte efectiva percepţie
217 5.1 | conştiinţei individuale a bunătăţii sau răutăţii actului
218 5.1 | prin moartea celui care a săvârşit actul: adică ea,
219 5.1 | memorie morală şi religioasă a răului făcut, care este
220 5.1 | culminează în iertarea reciprocă a păcatelor şi ofenselor în
221 5.1 | conştiinţa personală şi colectivă a tuturor formelor de resentiment
222 5.1 | nouă şi diferită incidenţă a lor asupra prezentului în
223 5.1 | avea asupra întregii vieţi a Bisericii sunt recepţionarea
224 5.1 | exprimă o nouă redefinire a istoriei trecute capabilă
225 5.1 | o caracterizare diferită a relaţiilor trăite în prezent.
226 5.1 | prezent. Memoria divizării şi a opoziţiei este purificată
227 5.1 | teologică. Ele sunt: ~ a. Principiul conştiinţei.
228 5.1 | constituie evaluarea ultimă a unui act în raport cu bunătatea
229 5.1 | cunoaşte valoarea morală a fiecărui act uman, chiar
230 5.1 | spaţiu. De aceea, pentru a înţelege cu adevărat actele
231 5.1 | cunoaşterea motivaţiilor şi a principiilor lor morale.
232 5.1 | XVIII-lea, această relaţie a fost substanţial modificată.
233 5.1 | un mod o idee relativistă a principiilor morale sau
234 5.1 | principiilor morale sau a naturii moralităţii înseşi. ~
235 5.1 | recere îmbinarea corectă a evaluării istorice şi a
236 5.1 | a evaluării istorice şi a privirii teologice, trebuie
237 5.1 | şi în invocarea continuă a asistenţei Duhului Sfânt,
238 5.1 | asistenţei Duhului Sfânt, pentru a nu se cădea în resentiment
239 5.1 | mărturisirea lui Dumnezeu a cărui "milostivire dăinuieşte
240 5.1 | pe care admiterea onestă a greşelilor din trecut îl
241 5.1 | comportamentul fiilor Bisericii pare a contrazice evanghelia lui
242 5.2 | forma comuniunii de viaţă a omenirii cu Dumnezeul întreit.
243 5.2 | creştinii ar trăi această lege a iubirii reciproce, astfel
244 5.2 | lumea va crede că Fiul a fost trimis de Tatăl" (In
245 5.2 | contradicţie cu voinţa explicită a lui Cristos, ca şi cum el
246 5.2 | pentru cauza preasfântă a vestirii evangheliei la
247 5.2 | sfâşiat haina fără cusătură a lui Cristos" (71) , sunt
248 5 (71) | mileniu, comuniunea Bisericii a cunoscut sfâşieri dureroase".
249 5.2 | acestor diferenţe este cea a dialogului doctrinal animat
250 5.2 | lipsa iubirii supranaturale, a acelei agape. Din moment
251 5.2 | dragoste este porunca supremă a evangheliei, fără de care
252 5.2 | lipse, papa Paul al VI-lea a cerut iertare lui Dumnezeu
253 5.2 | cu papa Paul al VI-lea, a scos în evidenţă tema restaurării (
254 5 (74) | la cea de-a doua sesiune a Conciliului, din 29 septembrie
255 5.2 | reprezintă o mărturisire a greşelii conţinută în precedenta
256 5.2 | angajarea reînnoită de a o trăi. Aceasta este porunca
257 5.2 | poate apărea tentaţia de a fi călăuziţi, sau chiar
258 5.2 | lor cu seriozitate pentru a vedea dacă sunt activ angajaţi
259 5.2 | şi din revărsarea liberă a iubirii". (76) În timpul
260 5.2 | iubirii". (76) În timpul care a trecut de la încheierea
261 5.2 | rezistenţa opusă mesajului său a întristat Duhul lui Dumnezeu (
262 5.2 | unii catolici se complac în a rămâne legaţi de separările
263 5.2 | trecut, nefăcând nimic pentru a îndepărta obstacolele care
264 5.3 | trebuie să adăugăm pe cea a diferitelor ocazii în care
265 5.3 | priveşte situaţiile de violare a drepturilor umane fundamentale.
266 5.4 | timpul celor două milenii a fost mai degrabă negativ". (83)
267 5.4 | Ostilitatea sau neîncrederea a numeroşi creştini faţă de
268 5.4 | istoric dureros şi este cauză a unei profunde păreri de
269 5.4 | Shoah a fost desigur rezultatul
270 5.4 | însăşi demnitatea umană a poporului evreu. Totuşi "
271 5.4 | nazismului faţă de evrei nu a fost cumva facilitată de
272 5.4 | spirituală şi acţiunea concretă a altor creştini nu a fost
273 5.4 | concretă a altor creştini nu a fost aceea care s-ar fi
274 5.4 | dublarea eforturilor pentru a fi "transformaţi, reînnoindu-ne
275 5.4 | mintea" (Rom 12,2) şi pentru a menţine o "memorie morală
276 5.5 | lipsa atât de răspândită a sensului transcendent al
277 5.5 | aceea, în această geneză a ateismului, credincioşii
278 5.5 | moment ce faţa adevărată a lui Dumnezeu a fost revelată
279 5.5 | adevărată a lui Dumnezeu a fost revelată în Isus Cristos,
280 5.5 | harul incomensurabil de a cunoaşte această faţă: însă
281 5.5 | şi responsabilitatea de a trăi într-o astfel de manieră
282 5.5 | şi altora faţa adevărată a lui Dumnezeu cel viu. Ei
283 5.5 | şi trinitate de persoane, a cărei viaţă constă în infinita
284 5.5 | aceasta până în punctul de a putea spune că adesea creştinii, "
285 5.5 | printr-o prezentare înşelătoare a doctrinei, sau chiar prin
286 5.5 | trecut nu înseamnă numai a le mărturisi în faţa lui
287 5.5 | evangheliei pentru prezent, şi a pune un preludiu necesar
288 6.1 | unei reînnoite evaluări a trecutului, capabilă să
289 6.1 | şi în căutarea răbdătoare a reciprocităţii cu cel care
290 6.1 | memoria personală şi colectivă a oricărei cauze de posibil
291 6.1 | resentiment pentru răul suferit şi a oricărei influenţe negative
292 6.1 | oricărei influenţe negative a acelui fapt poate contribui
293 6.1 | pe calea reconcilierii şi a păcii, în ascultarea faţă
294 6.1 | dragoste. 92) - O a doua finalitate pastorală,
295 6.1 | promovarea reformei continue a poporului lui Dumnezeu, "
296 6.1 | aşa încât, dacă, urmare a împrejurărilor, anumite
297 6.1 | bisericească, fie chiar în modul de a formula doctrina - care
298 6.1 | presupune un efort sincer pentru a se elibera de tot ceea ce
299 6.1 | la experienţa pe care ea a trăit-o şi o trăieşte privitor
300 6 (95) | Ibid., 6; "Orice reînnoire a Bisericii constă în mod
301 6.1 | timpului nostru" (96) şi pentru a contribui, în consecinţă,
302 6.2 | diversificate de recepţie a actelor de căinţă eclezială,
303 6.2 | avertismentul apostolului Paul de a primi, considera şi susţine
304 6.2 | greşelilor din trecut şi a referinţelor actuale care
305 6.2 | comportament contrar evangheliei a uneia sau mai multor persoane
306 6.2 | implică de la sine o angajare a carismei magisteriale, asigurată
307 6.2 | reparare, cât şi pentru a le da lor mărturie despre
308 6.2 | şi cu căinţa de ele, fără a ignora că reciprocitatea -
309 6.2 | răstignit şi înviat, care a luat asupra sa greşelile
310 6.2 | perspectivă pascală se dovedeşte a fi deosebit de adaptată
311 6.2 | deosebit de adaptată pentru a produce roade de eliberare,
312 6.3 | dialogului şi al misiunii, urmare a unei recunoaşteri ecleziale
313 6.3 | unei recunoaşteri ecleziale a greşelilor din trecut: ~ -
314 6.3 | capacitatea efectivă de recepţie a lor în ambientele în care
315 6.3 | recunoaşterea din partea Bisericii a greşelilor din trecut este
316 6.3 | constituie o mărturie luminoasă a credinţei lor în adevărul
317 6.3 | asumarea din partea Bisericii a greşelilor din trecut trebuie
318 6.3 | evanghelic şi în special a prezentării Domnului răstignit,
319 6.3 | pe lângă natura specială a comuniunii ecleziale, una
320 6.3 | paşi similari de purificare a memoriei şi de reconciliere
321 6.3 | misiunea sa de vestire a mântuirii, mărturia ei faţă
322 6.3 | trăieşte, au capacitatea de a lumina şi susţine, ca din
323 6.3 | în respectarea deplină a autonomiei lor [...]. În
324 6 (98) | Comisia Teologico-Istorică a Comitetului Central al Jubileului,
325 Conclu | înţeleasă ca ostentaţie a unei umilinţe prefăcute,
326 Conclu | prefăcute, nici ca renegare a istoriei ei bimilenare,
327 Conclu | răspunde unei exigenţe absolute a adevărului, care, alături
|