Chapter.Paragraph
1 Intro | prezentului, tocmai pentru faptul că greşelile din trecut îşi
2 Intro | fundamentează pe convingerea că "în virtutea legăturii care,
3 Intro | Paul al II-lea adaugă: "Ca succesor al lui Petru, insist
4 Intro | succesor al lui Petru, insist ca în acest an de milostivire,
5 Intro | săi". (1) Reafirmând apoi că toţi "creştinii sunt invitaţi
6 Intro | necondiţionată pe care papa a dovedit că o are în forţa adevărului
7 Intro | clarifica premisele care fac ca pocăinţa referitoare la
8 Intro | dumnezeiesc îi slujeşte acestuia ca instrument viu de mântuire,
9 Intro | pe fiii săi din trecut, ca şi pe cei din prezent într-o
10 Intro | Catolică. Totuşi, în conştiinţa că exigenţa de a recunoaşte
11 Intro | toate religiile, se doreşte ca reflecţiile propuse să poată
12 Intro | acestei introduceri credem că ar fi util să amintim finalitatea
13 Intro | săvârşit de credincioşi, pentru că ea a inspirat şi munca întreagă
14 Intro | preamărirea lui Dumnezeu, pentru că trăirea ascultării faţă
15 Intro | recunoaşte greşelile din trecut, ca şi pe cele ale prezentului,
16 Intro | ofertă de iertare apare ca fiind deosebit de semnificativă
17 Intro | marele jubileu al întrupării ca eveniment de har şi de reconciliere
18 1.1 | a fost întotdeauna trăit ca un timp de bucurie pentru
19 1.1 | mântuirea dăruită în Cristos şi ca ocazie privilegiată de pocăinţă
20 1.1 | şi ale curiei sale, fără ca să asocieze totuşi o cerere
21 1.2 | să ajungă la convingerea că între ştiinţă şi credinţă
22 1.2 | De asemenea, consideră că "în geneza ateismului",
23 1.2 | clerici sau laici, ieri ca şi astăzi (12) , şi deci
24 1.2 | Comunităţi considerabile ca număr s-au despărţit de
25 1.2 | Paul al VI-lea a propus ca temă "Reînnoirea şi reconcilierea", (16)
26 1.2 | Paterna cum benevolentia, că reconcilierea trebuia să
27 1.2 | Bisericii Catolice. (17) Ca şi la originea sa, anul
28 1.3 | Paul al II-lea nu numai că reînnoieşte părerea de rău
29 1 (19) | şi africanilor deportaţi ca sclavi (Mesaj adresat indienilor
30 1.3 | adveniente, (20) papa doreşte ca jubileul anului 2000 să
31 1.3 | îi recunoaşte întotdeauna ca ai săi pe fiii păcătoşi",
32 1.3 | Reconciliatio et paenitentia, afirmă că în sacramentul pocăinţei "
33 1 (26) | la nr. 33, unde se spune că Biserica recunoaşte ca ai
34 1 (26) | spune că Biserica recunoaşte ca ai săi pe fiii păcătoşi "
35 1.3 | responsabilitatea morală ar părea că se atenuează din cauze anonime,
36 1.3 | analogie. (28) De aici rezultă că imputabilitatea unei greşeli
37 1.4 | Şi astfel se face că amintirea scandalurilor
38 1.4 | aceasta o recere, pentru că în tot ceea ce s-a întâmplat
39 1.4 | atribuită membrilor Bisericii ca şi credincioşi, şi cea care
40 1.4 | între acţiunea Bisericii ca şi comunitate de credinţă
41 1.4 | ecleziale şi neecleziale, ca semne de vitalitate şi de
42 1.4 | sa. De altfel, este just ca Biserica să contribuie la
43 1.4 | şi greşeli. Alţii observă că recunoaşterea greşelilor
44 1.4 | asemenea, alţii avertizează că se culpabilizează arbitrar
45 1.4 | timpuri. Apoi, unii consideră că Biserica şi-ar putea purifica
46 1.4 | acesta, ea ar putea afirma că împărtăşeşte împreună cu
47 1.4 | dezaprobă, fără a se propune ca singura vinovată şi responsabilă
48 1.4 | sfârşit, trebuie aşteptat ca unele grupuri să poată reclama
49 1.4 | analogie cu alţii sau pentru că se consideră că au suferit
50 1.4 | sau pentru că se consideră că au suferit nedreptăţi. În
51 1.4 | putea însemna niciodată că Biserica renunţă să proclame
52 1.4 | fariseii conform Mt 23,29-32), ca şi cum conştiinţa morală
53 1.4 | parte, se poate oare nega că totdeauna este în joc judecata
54 1.4 | etică, pentru simplul fapt că adevărul lui Dumnezeu şi
55 2.1 | Profeţi şi în Evanghelii, ca şi - mai sporadic - în literatura
56 2.1 | popor (uneori personificat ca un singur "eu") care, într-un
57 2 (31) | Putem prezenta ca exemplu la această serie:
58 2 (31) | generaţia din deşert recunoaşte că a păcătuit, refuzând să
59 2 (31) | referindu-se la faptul că au slujit zeului Baal);
60 2 (31) | se distinge prin faptul că aici, poporul generaţiei
61 2 (31) | generaţiei mozaice admite că, plângându-se de hrană,
62 2 (31) | vinovat de "păcat" pentru că a vorbit împotriva Domnului
63 2 (31) | lui Samuel recunosc faptul că - cerând să aibă un rege -
64 2 (31) | recunoaşte în faţa lui Esdra că "au păcătuit mult în această
65 2 (32) | Moise şi Aron: "Acum văd că am păcătuit! Domnul este
66 2 (32) | asupra capului "ţapului adus ca jertfă de ispăşire" în Ziua
67 2 (32) | 22 ş.u.: Solomon se roagă ca Dumnezeu să ierte eventualele
68 2 (32) | duşmanilor noştri, pentru că am dat slavă zeilor lor");
69 2 (32) | 32 (Martirii iudei afirmă că suferă datorită "păcatelor
70 2 (33) | de mânia Domnului "pentru că părinţii noştri nu au ascultat
71 2.1 | mărturiile culese rezultă că în toate cazurile unde sunt
72 2 (34) | noastre"); 106,6 ("Am păcătuit ca şi părinţii noştri"); Ier
73 2.1 | urmaşilor lor, sunt înţelese ca executarea poruncilor divine
74 2 (35) | Num 14,10), idolatrie (ca în Jud 10,10-15), cererea
75 2 (35) | 13b, poporul mărturiseşte că nelegiuirile şi faptele
76 2.1 | la aceste popoare pentru că şi ele i-au produs atât
77 2 (36) | repudierea este prezentată ca o exigenţă a Legii divine (
78 2.1 | am păcătuit, am acţionat ca nişte nelegiuiţi, îndepărtându-ne
79 2 (37) | Abdia 10-14). Israelul, ca semn al insultei pentru
80 2.2 | Israel (cf. In 4,22), invocat ca "Părinte sfânt" (In 17,11),
81 2.2 | proclamare a lui Dumnezeu ca "sfânt" din Is 6,3, revine
82 2.2 | insistă asupra faptului că toţi creştinii trebuie să
83 2.2 | trebuie să fie sfinţi "pentru că este scris: 'Fiţi sfinţi,
84 2.2 | scris: 'Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt'" (cf. Lev
85 2.2 | ci dezvoltată, în sensul că sfinţenia lui Dumnezeu devine
86 2.2 | ierte aproapelui dă dovadă că a înţeles că are nevoie
87 2.2 | aproapelui dă dovadă că a înţeles că are nevoie personal de iertarea
88 2.2 | 11,25), conştientă fiind că ea însăşi este păcătoasă
89 2.2 | într-o manieră adecvată că se doreşte realmente reconcilierea.
90 2.2 | cazul, păcătosul, conştient că păcatele sale rănesc în
91 2.2 | numai de la Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu este pururea
92 2.2 | nu există nici un indiciu că Biserica primară şi-ar fi
93 2.2 | pascal al lui Cristos arată că Biserica primară a conştientizat
94 2.2 | botezaţi. S-ar putea spune că întregul "corpus paulinum"
95 2.2 | Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; ţineţi-vă
96 2.2 | îi prezintă pe discipoli ca beneficiarii unui dar al
97 2.2 | priveşte spre evanghelie ca spre propria călăuză şi
98 2.2 | păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne
99 2.2 | scurt, primii creştini arată că sunt foarte conştienţi de
100 2.2 | foarte conştienţi de faptul că pot acţiona într-o manieră
101 2.3 | avea drept efect faptul că unii israeliţi aveau de
102 2.3 | Toate acestea puteau conduce ca în perioade mai mici sau
103 2.3 | scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului
104 2.3 | vă dau ţara Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul vostru" (
105 2.3 | aluzie la Isaia 58,6, pentru că Isus îl foloseşte pentru
106 2.4 | spuse putem concluziona că apelul adresat de Ioan Paul
107 2.4 | Paul al II-lea Bisericii, ca anul jubiliar să se caracterizeze
108 2.4 | responsabili în trecut, (39) ca şi prin practica legată
109 2.4 | la recunoaşterea faptului că este păcătos. În plus, apelul
110 2.4 | la creaţie. Aceasta cere ca proclamarea "astăzi-ului"
111 2.4 | tot poporul lui Dumnezeu, ca şi pe fiecare botezat, să
112 3 | doilea mileniu de creştinism, ca Biserica să devină mai conştientă
113 3 | şi de scandal. Cu toate că este sfântă prin încorporarea
114 3 | îi recunoaşte întotdeauna ca ai săi, în faţa lui Dumnezeu
115 3 | II-lea subliniază realitatea că Biserica este atinsă de
116 3 | sfântă, întrucât este făcută ca atare de către Tatăl prin
117 3 | De altfel, convingerea că Biserica nu este numai o
118 3 | şi păcătoşii din prezent, ca şi din trecut, în unitatea
119 3 | solidari cu cei de ieri în har ca şi în rana păcatului. De
120 3 | De aceea se poate spune că Biserica - una în timp şi
121 3.1 | comuniuni, Biserica se prezintă ca un subiect absolut unic
122 3.1 | greşelile fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri. ~ Analogia
123 3.1 | al VI-lea afirmase solemn că, "deşi cuprinde în sânul
124 3.1 | sfinţi invocă de la Dumnezeu ca privirea sa să se îndrepte
125 3.2 | Biserica este sfântă pentru că sfinţită de Cristos, care
126 3.2 | pătrunde neîncetat: "Noi credem că Biserica este în mod imuabil
127 3.2 | sfânt', a iubit Biserica sa ca pe o mireasă şi s-a dat
128 3.2 | s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfinţească (cf. Ef
129 3.2 | 5,25); a unit-o cu sine ca pe trupul său şi a copleşit-o
130 3.2 | el însuşi atât de deplin ca sfântul care acceptă planul
131 3.2 | acest sens, sfinţii sunt ca nişte lumini aprinse de
132 3.3 | trebuie să recunoaştem că din cauza prezenţei păcatului
133 3.3 | Toma de Aquino precizează că plinătatea sfinţeniei aparţine
134 3.3 | trebuie să se înşele, afirmând că este fără de păcat: "Ca
135 3.3 | că este fără de păcat: "Ca Biserica să fie glorioasă,
136 3.3 | ne-am înşela dacă am spune că nu avem nici un păcat". (52)
137 3.3 | noastre', ne întoarcem la el, ca fiul risipitor (cf. Lc 15,
138 3.3 | recunoaştem păcătoşi în faţa lui, ca vameşul (cf. Lc 18,13).
139 3.3 | exclusiv individuală, pentru că apasă şi opune rezistenţă
140 3.3 | părinţi la afirmaţii hotărâte ca aceasta a lui Ambrozie: "
141 3.3 | Ambrozie: "Să fim foarte atenţi ca nu cumva căderea noastră
142 3.3 | De aceea, ea, "cu toate că este sfântă prin încorporarea
143 3.3 | şi recunoaşte întotdeauna ca ai săi, în faţa lui Dumnezeu
144 3.3 | pe cei de astăzi, ca şi pe cei de ieri. ~
145 3.4 | Bisericii ~ Convingerea că Biserica poate lua asupra
146 3.4 | devine şi ea mamă, pentru că prin predicare şi Botez
147 3.4 | naşte pe Cristos: pentru că sunteţi membrele lui Cristos". (58)
148 3.4 | Nu-l poate avea pe Dumnezeu ca tată cine nu are Biserica
149 3.4 | maternitatea Bisericii astfel: "Ca o mamă primeşte sămânţa
150 3.4 | la un credincios la altul ca un ambient generator de
151 3.4 | La rândul său, aceasta, ca mamă adevărată nu va putea
152 3.4 | păcatul fiilor săi de astăzi, ca şi de ieri, continuând mereu
153 3.4 | apare sfinţilor părinţi ca mamă a durerilor, nu numai
154 3.4 | convingerea de credinţă că sfinţenia este mai puternică
155 3.4 | figurile sfinţilor, recunoscuţi ca model şi ajutor pentru toţi!
156 3.4 | foarte semnificativ faptul că tocmai de la el a venit
157 3.4 | la el a venit invitaţia ca "Biserica să devină mai
158 4 | făcut, poate fi interpretat ca fiind conform sau nu cu
159 4 | evanghelia şi, în cazul că nu este, dacă fiii Bisericii
160 4 | ajungem la certitudinea morală că tot ceea ce s-a făcut contra
161 4 | fi putut fi înţeles de ei ca atare şi evitat, poate avea
162 4.1 | trebuie subliniat faptul că ambii sunt străini între
163 4.1 | înainte de toate "trecute": ca atare ele nu sunt totalmente
164 4.1 | fundamentează în faptul că fiecare fiinţă umană de
165 4.1 | acest scop este necesar ca înţelesul dinainte, care
166 4.1 | trecut - înţeles în general ca mărturie scrisă, orală,
167 4.2 | aceasta recere în primul rând ca în acest tip de interpretare
168 4.2 | diferenţiere şi faptului că prezentul şi trecutul au
169 4.2 | trebuie avut în vedere că diferite sunt timpurile
170 4.2 | ţinându-se cont de faptul că o cerere eclezială de iertare
171 4.2 | să aibă în vedere faptul că, prin interpretarea credinţei,
172 4.2 | operant în toate timpurile, ca subiect într-un oarecare
173 4.2 | care ar considera istoria ca justificatoare a toate.
174 5 | Discernământul etic ~ Pentru ca Biserica să facă o adevărată
175 5 | în sfinţenie, este nevoie ca ea să ştie să recunoască "
176 5.1 | morală a actului în sine ca fiind bun sau rău, şi, prin
177 5.1 | conciliilor sau actelor ca abolirea anatemelor reciproce,
178 5.1 | conştiinţei. Conştiinţa, atât ca "judecată morală" cât şi
179 5.1 | judecată morală" cât şi ca "imperativ moral", constituie
180 5.1 | uman, chiar dacă Biserica, ca şi Isus, poate şi trebuie
181 5.2 | sunt", ar rezulta de aici că "lumea va crede că Fiul
182 5.2 | aici că "lumea va crede că Fiul a fost trimis de Tatăl" (
183 5.2 | 17,21) şi "toţi vor şti că ei sunt discipolii săi" (
184 5.2 | explicită a lui Cristos, ca şi cum el însuşi ar fi fost
185 5 (71) | Ibid., 13. TMA, 34 spune că "şi mai mult decât în primul
186 5.2 | Reformă". (72) Este adevărat că "aceste diverse comunităţi
187 5.2 | pe catolici şi ortodocşi, ca şi pe catolici şi protestanţi,
188 5.2 | convertirea interioară", "pentru că dorinţa de unitate se naşte
189 5.2 | până astăzi, cu siguranţă că rezistenţa opusă mesajului
190 5.3 | era prezentată credinţa, ca şi la formele de violenţă
191 5.3 | potrivit". (79) ~ Ca întotdeauna, decisivă este
192 5.3 | lor spirituale şi morale, ca şi semnificaţia lor obiectivă.
193 5.4 | creştinii conştienţi de faptul că "Isus era un descendent
194 5.4 | descendent al lui David; că din poporul evreu s-au născut
195 5.4 | Fecioara Maria şi apostolii; că Biserica îşi trage seva
196 5.4 | neamurilor (cf. Rom 11,17-24); că evreii sunt dragii şi iubiţii
197 5.4 | iubiţii noştri fraţi, şi că, într-un anumit sens, sunt
198 5.4 | antisemitism, care nu numai că dispreţuia credinţa, ci
199 5.4 | pare la fel de adevărat că, "alături de aceşti curajoşi
200 5.5 | mod deosebit este faptul că această negare, mai ales
201 5.5 | iradieze lumii adevărul că "Dumnezeu este iubire (agape)" (
202 5.5 | iubire. De aici urmează că cea mai bună cale ca toţi
203 5.5 | urmează că cea mai bună cale ca toţi creştinii să iradieze
204 5.5 | aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei:
205 5.5 | punctul de a putea spune că adesea creştinii, "prin
206 5.5 | sfârşit, trebuie subliniat că menţionarea acestor greşeli
207 6.1 | asupra prezentului, pentru că păcatele din trecut îşi
208 6.1 | simţită povara lor şi rămân ca tot atâtea ispite şi pentru
209 6.1 | În acest scop, este bine ca memoria vinovăţiei să cuprindă
210 6 (93) | 6. Acelaşi text afirmă că "Biserica, în cursul peregrinării
211 6.1 | îndepărtează de ea, fie că este vorba despre greşeli
212 6.1 | despre greşeli prezente, fie că se referă la moştenirea
213 6.1 | Ioan Paul al II-lea afirmă că "numeroşi cardinali şi episcopi
214 6.1 | umilinţă în prezenţa Domnului ca să se întrebe asupra responsabilităţilor
215 6.2 | căinţă eclezială, pentru că ele diferă în raport de
216 6.2 | luat în consideraţie faptul că anumite evenimente sau cuvinte
217 6.2 | importanţă universală şi, invers, că actele condiţionate de o
218 6.2 | greşelile din trecut, fie că este vorba despre păstori
219 6.2 | personal sau colegial, fie că este vorba despre păstorul
220 6.2 | Trebuie subliniat că destinatarul oricărei posibile
221 6.2 | iertare este Dumnezeu şi că eventualii destinatari umani,
222 6.2 | căinţa de ele, fără a ignora că reciprocitatea - uneori
223 6.2 | condiţie indispensabilă şi că gratuitatea iubirii se exprimă
224 6.2 | negative despre celălalt, ca şi activarea proceselor
225 6.2 | autoculpabilizare, subliniind faptul că asumarea greşelilor din
226 6.2 | cererea de iertare, atât ca subiecţi cât şi ca destinatari. ~
227 6.2 | atât ca subiecţi cât şi ca destinatari. ~
228 6.3 | trebuie evitat în primul rând ca nu cumva asemenea acte să
229 6.3 | avut în vedere şi faptul că tocmai aceste acte ar putea
230 6.3 | este cât se poate de dorit ca ele să se facă în reciprocitate,
231 6.3 | este oportun să se arate că, pentru credincioşii în
232 6.3 | ce trebuie evitat, este ca asemenea acte să nu constituie
233 6.3 | De asemenea este de dorit ca aceste acte de căinţă să-i
234 6.3 | excepţie şi sunt conştienţi că toţi sunt foarte păcătoşi
235 6.3 | se aibă în vedere faptul că, în actualul context cultural,
236 6.3 | de a lumina şi susţine, ca din prea plinul ei, alegerile
237 6.3 | este legitim să sperăm că responsabilii politici şi
238 Conclu | dată în evidenţă faptul că în toate formele de căinţă
239 Conclu | trebuie să fie înţeleasă ca ostentaţie a unei umilinţe
240 Conclu | umilinţe prefăcute, nici ca renegare a istoriei ei bimilenare,
241 Conclu | reconciliere şi de pace, pentru că, aşa cum afirmă însuşi papa, "
|