Chapter.Paragraph
1 NoPre | Internaţionale, care au avut loc la Roma în 1998 şi 1999. Textul
2 Intro | semnele "care pot sluji la trăirea mai intensă a harului
3 Intro | conducă - dacă este just - la o recunoaştere corespunzătoare
4 Intro | greşelilor şi să contribuie la un drum real de reconciliere.
5 Intro | sfinţenia pe care o primeşte de la Cristos, să îngenuncheze
6 Intro | cererilor de iertare referitoare la greşelile din trecut. ~
7 Intro | din trecut. Întrebările la care se încearcă a se da
8 Intro | ca pocăinţa referitoare la greşelile din trecut să
9 Intro | Precizându-se încă de la început genul de reflecţie
10 Intro | prezentată aici, se clarifică şi la ce se referă când se vorbeşte
11 Intro (2) | intervenţii, şi în special la numărul 33 din scrisoarea
12 Intro | decisiv pentru a ajunge la pronunţări corecte şi eficace,
13 Intro | acte de căinţă referitoare la greşelile din trecut le
14 Intro | semnificativă dacă ne gândim la multele persecuţii suferite
15 1.1 | poporului lui Dumnezeu. Încă de la prima sa celebrare sub Bonifaciu
16 1.1 | pelerinajul penitenţial la mormintele apostolilor Petru
17 1.1 | precedente de iertare referitoare la greşelile din trecut, care
18 1.1 | abuzurile [...] şi abaterile de la îndatoriri", de care s-a
19 1.1 | dezvoltată", extinsă "de la cap la membre" (7) . Adrian
20 1.1 | dezvoltată", extinsă "de la cap la membre" (7) . Adrian al
21 1 (6) | periodicitatea jubileului la fiecare cincizeci de ani.
22 1.1 | discursul de deschidere la cea de-a doua sesiune a
23 1.2 | conciliari - "cerem iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii
24 1.2 | iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii despărţiţi, precum
25 1.2 | existat uneori chiar şi la creştini", care i-au făcut
26 1.2 | care i-au făcut să ajungă la convingerea că între ştiinţă
27 1.2 | asociază şi o cerere de iertare la faptele citate. ~
28 1.2 | păcătoşi iertaţi, chemaţi la o metanoia permanentă, la
29 1.2 | la o metanoia permanentă, la reînnoire în Duhul Sfânt. "
30 1.2 | diferite neimputabilitatea la contemporani a greşelilor
31 1 (13) | este chemată de Cristos la această continuă reformă
32 1.2 | Bisericii Catolice. (17) Ca şi la originea sa, anul sfânt
33 1.3 | extinde cererea de iertare la o mulţime de fapte istorice
34 1 (19) | octombrie 1992, şi Discurs la audienţa generală din 21
35 1 (19) | cu sclavi negri (Discurs la Yaoundé, 13 august 1985).
36 1 (26) | aspect apare în TMA numai la nr. 33, unde se spune că
37 1.3 | persoane care au consimţit la ea în mod voluntar, prin
38 1.4 | tradiţia care urcă până la apostoli, tradiţie normativă
39 1.4 | credincioşi, şi cea care se referă la societatea secolelor numite "
40 1.4 | numite "de creştinism" sau la structurile de putere în
41 1.4 | ca Biserica să contribuie la modificarea imaginilor false
42 1.4 | credincioşilor pentru nişte greşeli la care ei nu consimt în nici
43 1.4 | trecut numai luând parte la activitatea critică asupra
44 2 | preponderent tematică, pornind de la întrebarea următoare: care
45 2.1 | textele biblice referitoare la mărturisirea păcatelor,
46 2.1 | recenta practică eclezială la care se referă cercetarea
47 2.1 | convenabil să restrângem analiza la cea de-a doua categorie. ~
48 2.1 | este asociat sau nu este la greşeala comună, făcând
49 2.1 | mărturiseşte sau face aluzie la păcatele sale împotriva
50 2.1 | Dumnezeu fără nici o referire la greşelile generaţiilor precedente. (31) ~ -
51 2 (31) | Putem prezenta ca exemplu la această serie: Dt 1,41 (
52 2 (31) | împotriva Domnului, referindu-se la faptul că au slujit zeului
53 2 (31) | greşelile fiilor săi care au dus la devastarea sa); Ez 33,10;
54 2 (33) | naţională putem face trimitere la: 2Re 22,13 (cf. 2Cr 34,21:
55 2 (33) | generaţiilor trecute începând de la Exod). Cf. şi spusa populară
56 2.1 | Num 21,7 se face referire la o parte umană lezată: Moise). (35)
57 2.1 | bine şi în rău? (ne gândim la ideea "personalităţii corporative").
58 2.1 | corporative"). Drept răspuns la această întrebare ar putea
59 2.1 | poruncilor divine referitor la ele, cum ar fi de exemplu
60 2 (35) | născocirea şi cugetarea la lucruri viclene".
61 2.1 | de cerere de iertare de la aceste popoare pentru că
62 2.2 | exista nici o aspiraţie la filiaţiunea divină în Isus,
63 2.2 | în mod desăvârşit, "până la sfârşit" (In 13,1). Adică,
64 2.2 | a-şi prezenta darul său la altar: lui Dumnezeu nu-i
65 2.2 | aştepte iertarea numai de la Dumnezeu, pentru că numai
66 2.2 | estompat, acelaşi motiv revine la toţi evangheliştii. Iuda
67 2.2 | chiar dacă Iuda ajunge la disperare pentru ceea ce
68 2.2 | Lc 22,61 ş.u.) şi ajunge la tripla mărturisire de iubire (
69 2.2 | Evanghelia după Matei, chiar la apariţia finală a Domnului
70 2.2 | interpretare critică a istoriei de la origini. Relatările sunt
71 2.2 | comportament bun, pentru o trăire la cel mai înalt nivel de angajare,
72 2.2 | cadrul poporului chemat la existenţa escatologică proprie
73 2.2 | creştine (să ne gândim numai la reproşurile care se află
74 2.3 | pe deplin!): ea convoca la fiecare 50 de ani celebrarea
75 2.3 | restitui independenţa chiar şi la cea mai mică familie din
76 2.3 | dezminţirea şi dezicerea de la acţiunea mântuitoare divină
77 2.3 | dezvoltă aceste aluzii la practica jubileului cu temele
78 2.3 | dreptatea socială, un apel la eliberarea celor oprimaţi (
79 2.3 | semnificativ, cu o aluzie la Isaia 58,6, pentru că Isus
80 2.4 | Sfânta Scriptură referitor la sfinţenia lui Dumnezeu,
81 2.4 | sfinţenia lui Dumnezeu, la solidaritatea dintre generaţii
82 2.4 | generaţii a poporului său şi la recunoaşterea faptului că
83 2.4 | al lui Dumnezeu referitor la creaţie. Aceasta cere ca
84 2.4 | mult mandatul primit de la Domnul de a fi totdeauna
85 3 (41) | Ne gândim la tema reproşului adresat
86 3.1 | şi istorice se raportează la darul divin într-un mod
87 3.1 | comuniune, care participă la viaţa trinitară şi face
88 3.1 | 1In 1,8-10). În toţi, până la sfârşitul timpurilor, neghina
89 3.1 | Biserica reuneşte păcătoşi la care a ajuns mântuirea lui
90 3.1 | poporul celor sfinţi invocă de la Dumnezeu ca privirea sa
91 3.2 | care a dobândit-o dându-se la moarte pentru ea, este menţinută
92 3.2 | Biserică toţi sunt chemaţi la sfinţenie". (48) În acest
93 3.2 | În acest sens, încă de la origini, membrii Bisericii
94 3.2 | poporului lui Dumnezeu până la sfârşitul timpurilor şi
95 3.2 | şi care este recerută de la el, realizarea deplină a
96 3.2 | lui Dumnezeu şi părtaşi la natura divină şi, prin aceasta,
97 3.2 | ajutorul harului care vine de la Dumnezeu. Atunci când se
98 3.2 | conformează întreaga sa fiinţă la planul Celui Preaînalt!
99 3.3 | greşelile noastre', ne întoarcem la el, ca fiul risipitor (cf.
100 3.3 | determină pe sfinţii părinţi la afirmaţii hotărâte ca aceasta
101 3.4 | predicare şi Botez naşte la o viaţă nouă şi nepieritoare
102 3.4 | nepieritoare pe fiii zămisliţi de la Duhul Sfânt şi născuţi din
103 3 (56) | K. DELAHAYE, La Comunita, Madre dei credenti,
104 3.4 | în sânul ei şi le aduce la lumină". (60) ~
105 3.4 | prin comunicarea Duhului de la un credincios la altul ca
106 3.4 | Duhului de la un credincios la altul ca un ambient generator
107 3.4 | în participarea solidară la cruce, în mărturia comună.
108 3.4 | întrucât este născut în ea la viaţa divină, dar şi Biserică
109 3.4 | dragostea sa cooperează la naşterea de noi fii pentru
110 3.4 | întotdeauna să acceadă din nou la izvoarele harului şi să
111 3.4 | comunităţi a Bisericii mamă. La rândul său, aceasta, ca
112 3.4 | fiilor săi, pentru a coopera la învingerea lor pe calea
113 3.4 | semnificativ faptul că tocmai de la el a venit invitaţia ca "
114 4 | istoriei corectă, care să fie la baza evaluării teologice.
115 4 | seama de aceasta pornind de la contextul în care acţionau.
116 4 | acţionau. Numai când ajungem la certitudinea morală că tot
117 4 | vedere istoric. Referindu-se la evaluarea istorico-teologică
118 4 | informat exact referitor la situaţia din acel timp.
119 4 (64) | adresat participanţilor la Simpozionul Internaţional
120 4.1 | sunt totalmente reductibile la instanţele actuale, ci au
121 4.1 | traduce în aplicarea sa la prezent: trecutul este cules
122 4.1 | viitor. ~ Se ajunge la o osmoză rodnică cu trecutul
123 4.1 | a-i face pe alţii părtaşi la dialogul împletit cu trecutul,
124 4.1 | fie pentru a fi expusă la confruntarea cu alte eventuale
125 4.2 | a fiecărei fiinţe umane la istorie şi la medierile
126 4.2 | fiinţe umane la istorie şi la medierile sale expresive,
127 4.2 | uşor privirea teologică la riscul de a ceda interpretărilor
128 4.2 | caracterizează, şi deci contribuind la interacţiunea prezentului
129 4.2 | în ei. Aceasta contribuie la apărarea de orice istoricism
130 4.2 | teme de adevărul care iese la iveală din istorie şi este
131 5.1 | responsabilităţii referitoare la o greşeală săvârşită împotriva
132 5.1 | responsabilitatea morală se referă la relaţia dintre acţiune şi
133 5.1 | unei anumite persoane sau la mai multe persoane. Responsabilitatea
134 5.1 | subiectivă: prima se referă la valoarea morală a actului
135 5.1 | sau rău, şi, prin urmare, la imputabilitatea acţiunii;
136 5.1 | fi cea de tip obiectiv, la care se poate adera totdeauna
137 5.1 | ori de câte ori se ajunge la atribuirea unei calităţi
138 5.1 | o memorie reconciliată, la care sunt invitaţi toţi,
139 5.1 | numai aşa vom putea ajunge la cunoaşterea motivaţiilor
140 5.1 | Rezultatul este o trecere de la o societate sacrală la o
141 5.1 | de la o societate sacrală la o societate pluralistă sau,
142 5.1 | întâmplat în unele cazuri, la o societate seculară: modelele
143 5.1 | şi în schimb să se ajungă la mărturisirea lui Dumnezeu
144 5.2 | Duhului Sfânt, iubind până la sfârşit (cf. In 13,1), îi
145 5.2 | preasfântă a vestirii evangheliei la toată făptura". (70) ~
146 5.2 | Orientului şi Occidentului la începutul acestui mileniu,
147 5.2 | mileniu, iar în Occident - la patru secole după aceea -
148 5.2 | gravitatea problemelor privitoare la credinţă şi la structura
149 5.2 | privitoare la credinţă şi la structura Bisericii". (73)
150 5 (74) | Discursul de deschidere la cea de-a doua sesiune a
151 5.2 | timpul care a trecut de la încheierea Conciliului şi
152 5.2 | smerită cerem iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii
153 5.2 | iertare de la Dumnezeu şi de la fraţii despărţiţi, precum
154 5.3 | slujba adevărului ~ La contramărturia divizării
155 5.3 | adevărului". (78) Ne referim la formele de evanghelizare
156 5.3 | prezentată credinţa, ca şi la formele de violenţă exercitate
157 5.3 | memorie mitică şi accederea la o adecvată memorie critică,
158 5 (82) | PAUL AL II-LEA, Discurs la Sinagoga din Roma, 13 aprilie
159 5.4 | cunoscuţii lor evrei. Însă pare la fel de adevărat că, "alături
160 5.4 | s-ar fi putut aştepta de la discipolii lui Cristos". (86)
161 5.4 | şi să devină un imbold la dublarea eforturilor pentru
162 5.4 | şi religioasă" referitor la rana produsă evreilor. În
163 5.5 | etic, negarea dreptului la viaţa copilului încă nenăscut,
164 5.5 | motiv puternic de convertire la exigenţele evangheliei pentru
165 5.5 | pune un preludiu necesar la cererea de iertare lui Dumnezeu,
166 6.1 | acelui fapt poate contribui la creşterea comunităţii ecleziale
167 6.1 | să fie reaşezate corect, la timpul potrivit". (93) Toţi
168 6 (92) | Să ne gândim numai la semnul martiriului: cf.
169 6 (93) | este chemată de Cristos la această continuă reformă (
170 6.1 | prezente, fie că se referă la moştenirea trecutului. ~ -
171 6.1 | şi mântuieşte, pornind de la experienţa pe care ea a
172 6.1 | trăit-o şi o trăieşte privitor la el în istorie, şi în slujirea
173 6.1 | în felul acesta privitor la omenire prin contribuţia
174 6.1 | omenire prin contribuţia la depăşirea relelor din prezent.
175 6.1 | contribui, în consecinţă, la depăşirea lor în ascultarea
176 6.2 | însăşi viaţa Bisericii? Ies la iveală diferite aspecte: ~ -
177 6.2 | ne gândim, de exemplu, la diferitele modele istorice
178 6.2 | să se pronunţe referitor la greşelile din trecut, fie
179 6.2 | autoritate nu implică de la sine o angajare a carismei
180 6.2 | crede un fel de participare la misterul lui Cristos răstignit
181 6.3 | asemenea acte să contribuie la stoparea elanului evanghelizării
182 6.3 | aceste acte ar putea conduce la creşterea credibilităţii
183 6.3 | se dialoghează referitor la ideea de căinţă şi de iertare.
184 6.3 | motivează acest act, începând de la mesajul creştin, şi trebuie
185 6.3 | de altă parte participă la misterioasa atracţie caracteristică
186 6.3 | ales în Occident, invitaţia la purificarea memoriei îi
187 6 (98) | adresat participanţilor la Simpozionul Internaţional
188 Conclu | persoanei umane chemată la plinătatea vieţii în alianţa
189 Conclu (101)| Discurs la Centrul European pentru
|