Chapter.Paragraph
1 Intro | care să conducă - dacă este just - la o recunoaştere
2 Intro | aceluia care preconceput este ostil ei. Între consens
3 Intro | elaborând textul de faţă. În el este oferită o reflecţie teologică
4 Intro | subiecţii lor adecvaţi? care le este obiectul şi cum trebuie
5 Intro | urmare, scopul textului nu este de a examina cazuri istorice
6 Intro | despre Biserică în ea: Nu este vorba numai despre instituţia
7 Intro | organismul social al Bisericii este în serviciul Duhului lui
8 Intro | şi profundă comuniune - este unica mamă în har care-şi
9 Intro | mistic prelungit în istorie este - a luat asupra sa o dată
10 Intro | şi a judecăţii teologice este elementul decisiv pentru
11 Intro | munca întreagă a comisiei: este vorba despre preamărirea
12 1.1 | vinovate. Un exemplu celebru ne este dat de papa reformator Adrian
13 1 (13) | cursul peregrinării sale, este chemată de Cristos la această
14 1 (13) | necontenit, în măsura în care este o instituţie omenească şi
15 1.3 | Biserica este invitată "să devină mai
16 1.3 | încetineli". (22) De asemenea este evocată responsabilitatea
17 1.3 | numele său". Aşadar, păcatul este totdeauna personal, chiar
18 1.3 | ministru al pocăinţei, este mediatoarea sacramentală
19 1.4 | ridicate ~ Biserica este o societate vie care străbate
20 1.4 | şi însăşi viaţa sa, dar este şi plină de o serie întreagă
21 1.4 | Dificultatea care se profilează este aceea de a defini greşelile
22 1.4 | strâns împletite. De aceea este cât se poate de necesară
23 1.4 | credibilitatea sa. De altfel, este just ca Biserica să contribuie
24 1.4 | nedreptăţi. Această practică este cu totul altceva decât retorică,
25 1.4 | din acest punct de vedere, este necesar un discernământ
26 1.4 | generaţii, dacă însăşi Biserica este acuzată de păcate şi greşeli.
27 1.4 | recunoaşterea greşelilor este în general unilaterală şi
28 1.4 | sau inchiziţia? Oare nu este prea uşor să judeci protagoniştii
29 1.4 | poate oare nega că totdeauna este în joc judecata etică, pentru
30 1.4 | Bisericii. Chestiunea prioritară este, aşadar, aceea de a clarifica
31 2 | întrebarea următoare: care este punctul forte pe care-l
32 2.1 | referă cercetarea noastră este convenabil să restrângem
33 2.1 | păcatelor poporului şi cu cine este asociat sau nu este la greşeala
34 2.1 | cine este asociat sau nu este la greşeala comună, făcând
35 2 (32) | văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu şi poporul
36 2 (32) | israeliţilor afirmă: "Vina noastră este deja prea mare"); Esd 10,
37 2.1 | părinţilor" mărturisirea este îndreptată numai spre Dumnezeu,
38 2 (34) | Este cazul unor texte, cum ar
39 2 (34) | noştri Ierusalimul [...] este obiect de batjocură [...]",
40 2.1 | ipoteze. În primul rând este vorba despre acel răspândit
41 2 (36) | aceste capitole, repudierea este prezentată ca o exigenţă
42 2.2 | larg în Noul Testament, este cea a sfinţeniei absolute
43 2.2 | Dumnezeu. Dumnezeul lui Isus este Dumnezeul lui Israel (cf.
44 2.2 | să fie sfinţi "pentru că este scris: 'Fiţi sfinţi, pentru
45 2.2 | 7), iar sfinţenia Fiului este împărtăşită alor "săi" (
46 2.2 | 13,1). Adică, creştinul este chemat să iubească şi să
47 2.2 | optică, o mare relevanţă este dată de tema reconcilierii
48 2.2 | Mt 6,12. 12-15). Cel care este capabil să ierte aproapelui
49 2.2 | lui Dumnezeu. Discipolul este invitat să ierte "până de
50 2.2 | cei care o ofensează: ea este chemată să facă primul pas,
51 2.2 | conştientă fiind că ea însăşi este păcătoasă în faţa lui Dumnezeu,
52 2.2 | Ceea ce are importanţă este schimbarea inimii proprii,
53 2.2 | pentru că numai Dumnezeu este pururea milostiv şi gata
54 2.2 | şteargă păcatele. Aceasta este şi semnificaţia jertfei
55 2.2 | proprie experienţei creştine este amplu recunoscută. De exemplu,
56 2.2 | Paul, comunitatea creştină este un popor escatologic, care
57 2.2 | chiar dacă răspunsul lor este alcătuit din ignoranţă,
58 2.2 | flexibilitatea lor faţă de păcat, nu este pur şi simplu o interpretare
59 2.2 | De altfel, Noul Testament este plin de recomandări pentru
60 2.2 | trecut, chiar dacă, desigur, este foarte semnificativă recunoaşterea
61 2.3 | depăşirea situaţiilor trecute, este reprezentat de celebrarea
62 2.3 | celebrarea jubileului, aşa cum este reglementată în cartea Leviticului (
63 2.3 | mai mică familie din ţară. Este decisivă pentru Levitic
64 2.3 | răscumpărării. Isaia 58 este un atac împotriva observanţei
65 2.3 | Domnului. Chiar acest text este semnificativ, cu o aluzie
66 2.4 | recunoaşterea faptului că este păcătos. În plus, apelul
67 3 | de scandal. Cu toate că este sfântă prin încorporarea
68 3 | subliniază realitatea că Biserica este atinsă de păcatul fiilor
69 3 | fiilor săi: sfântă, întrucât este făcută ca atare de către
70 3 | Fiului şi darul Duhului, ea este într-un anumit sens şi păcătoasă,
71 3 | convingerea că Biserica nu este numai o comunitate de aleşi,
72 3 | misterului care o alcătuieşte, este cea mai profundă autoconştiinţă
73 3 | Cristos şi în Duhul Sfânt - este într-adevăr "sfântă şi în
74 3 (41) | cele mai reprezentative este Liber asceticus aparţinând
75 3.1 | Dumnezeu umanitatea luată este semn şi instrument al acţiunii
76 3.1 | purificare permanentă şi este solidar cu slăbiciunea celorlalţi: "
77 3.1 | sânul ei păcătoşi, Biserica este sfântă, întrucât ea nu posedă
78 3.1 | Biserica în "misterul său" este întâlnirea dintre sfinţenie
79 3.1 | eclezial prin timp şi spaţiu este posibilă considerarea aspectului
80 3.2 | Bisericii ~ Biserica este sfântă pentru că sfinţită
81 3.2 | dându-se la moarte pentru ea, este menţinută în sfinţenie de
82 3.2 | Noi credem că Biserica este în mod imuabil sfântă. Într-adevăr,
83 3.2 | împreună cu Tatăl şi cu Duhul este proclamat 'unul sfânt',
84 3.2 | care o primeşte fiecare este înrădăcinată forma de sfinţenie
85 3.2 | i-a fost dăruită şi care este recerută de la el, realizarea
86 3.2 | caz, sfinţenia personală este proiectată spre Dumnezeu
87 3.2 | caracter esenţialmente social: este sfinţenia "în Biserică",
88 3.2 | primit-o". (49) Cel botezat este chemat să devină prin toată
89 3.3 | cauza prezenţei păcatului este nevoie de o continuă reînnoire
90 3.3 | Dumnezeu: Biserica de pe pământ este "împodobită cu o sfinţenie
91 3.3 | sfinţenie adevărată", care însă este "imperfectă". (50) Împotriva
92 3.3 | să se înşele, afirmând că este fără de păcat: "Ca Biserica
93 3.3 | fără pată şi fără rid, este scopul final spre care tindem
94 3.3 | aceea Biserica întreagă este aceea care, prin mărturisirea
95 3.3 | botezaţi în timp şi în spaţiu este astfel încât în ea fiecare
96 3.3 | astfel încât în ea fiecare este el însuşi, dar în acelaşi
97 3.3 | însuşi, dar în acelaşi timp este condiţionat de ceilalţi
98 3.3 | aceea, ea, "cu toate că este sfântă prin încorporarea
99 3.4 | acţiunea Duhului Sfânt, este exprimată foarte eficient
100 3.4 | concepţia protopatristică este conceptul central al întregii
101 3.4 | de veneraţie, Biserica, este asemenea Mariei: ea naşte
102 3.4 | asemenea Mariei: ea naşte şi este fecioară. Din ea aţi fost
103 3.4 | fiu al Bisericii, întrucât este născut în ea la viaţa divină,
104 3.4 | pentru Dumnezeu: ba chiar este cu atât mai mult Biserică
105 3.4 | mult Biserică mamă, cu cât este mai mare sfinţenia sa şi
106 3.4 | de credinţă că sfinţenia este mai puternică decât păcatul
107 3.4 | puternică decât păcatul întrucât este rodul harului divin: dovadă
108 3.4 | de această sfinţenie şi este conştientă de binefacerea
109 3.4 | De aceea, Biserica sfântă este conştientă de datoria "de
110 3.4 | episcopul Bisericii care "este în fruntea ei prin iubire", (62)
111 3.4 | papa. Iată de ce este foarte semnificativ faptul
112 4 | evanghelia şi, în cazul că nu este, dacă fiii Bisericii care
113 4 | şi "judecata teologică" este pe cât de complexă, pe atât
114 4 | ceea ce trebuie evitat este atât o apologetică ce vrea
115 4 | de natură etică, aşa cum este cererea de iertare, fără
116 4 | pe istorici, cărora nu le este cerută o judecată de natură
117 4.1 | interpretează şi ceea ce este interpretat trebuie să recunoaştem
118 4.1 | vorbească. În acest scop este necesar ca înţelesul dinainte,
119 4.1 | înţelesul dinainte, care de fapt este totdeauna inclus în orice
120 4.1 | sa la prezent: trecutul este cules în potenţialităţile
121 4.2 | dintre trecut şi prezent nu este motivată numai de interesul
122 4.2 | comuniunii credincioşilor, care este revelaţia. Biserica - în
123 4.2 | interpretării lor pentru astăzi este cât se poate de necesar.
124 4.2 | la iveală din istorie şi este gata să recunoască greşelile,
125 4.2 | dovedite, mai ales când este vorba despre respectul datorat
126 5 | în har şi în sfinţenie, este nevoie ca ea să ştie să
127 5.1 | religioasă a răului făcut, care este prin natura sa o memorie
128 5.1 | prin urmare, acolo unde este cazul, prin "purificarea
129 5.1 | divizării şi a opoziţiei este purificată şi înlocuită
130 5.1 | substanţial modificată. Rezultatul este o trecere de la o societate
131 5.2 | creştinilor ~ Unitatea este legea vieţii Dumnezeului
132 5.2 | faţă voinţa lui Cristos şi este un scandal pentru lume,
133 5.2 | de obicei Reformă". (72) Este adevărat că "aceste diverse
134 5.2 | depăşirea acestor diferenţe este cea a dialogului doctrinal
135 5.2 | moment ce această dragoste este porunca supremă a evangheliei,
136 5.2 | evangheliei, fără de care restul este numai "o aramă sunătoare
137 5.2 | reînnoită de a o trăi. Aceasta este porunca ante omnia (1Pt
138 5.2 | de patriarhul Atenagoras este exemplară. ~ Deosebit
139 5.3 | fundamentale. Cererea de iertare este valabilă în ceea ce priveşte
140 5.3 | Ca întotdeauna, decisivă este stabilirea adevărului istoric
141 5 (80) | Citatul din Vatican II este din Dignitatis humanae,
142 5.4 | examinare specială de conştiinţă este raportul dintre creştini
143 5.4 | Bisericii cu poporul evreu este diferită de cea pe care
144 5 (81) | Acest subiect este tratat riguros în declaraţia
145 5.4 | dintre evrei şi creştini este o istorie frământată [...].
146 5.4 | evrei în decursul timpului este un fapt istoric dureros
147 5.4 | fapt istoric dureros şi este cauză a unei profunde păreri
148 5 (83) | Aceasta este judecata recentului document
149 5.5 | frapează în mod deosebit este faptul că această negare,
150 5.5 | sale cele mai teoretice, este un proces apărut în lumea
151 5.5 | care trebuie să ne-o punem este, în ce măsură credincioşii
152 5.5 | privit în ansamblu, nu este un fenomen originar, ci
153 5.5 | Cristos, creştinilor le este oferit harul incomensurabil
154 5.5 | lumii adevărul că "Dumnezeu este iubire (agape)" (1In 4,8.
155 5.5 | 16). Întrucât Dumnezeu este iubire, el este şi trinitate
156 5.5 | Dumnezeu este iubire, el este şi trinitate de persoane,
157 5.5 | adevărul lui Dumnezeu iubire este iubirea reciprocă: "Prin
158 6.1 | care - aşa cum s-a spus este procesul unei reînnoite
159 6.1 | ieri - subliniază papa - este un act de loialitate şi
160 6.1 | înfruntăm". (91) În acest scop, este bine ca memoria vinovăţiei
161 6 (93) | cursul peregrinării sale, este chemată de Cristos la această
162 6 (93) | necontenit, în măsura în care este o instituţie omenească şi
163 6.1 | îndepărtează de ea, fie că este vorba despre greşeli prezente,
164 6.2 | ţări unde prezenţa creştină este preponderent minoritară. ~ -
165 6.2 | greşelile din trecut, fie că este vorba despre păstori locali,
166 6.2 | personal sau colegial, fie că este vorba despre păstorul universal,
167 6.2 | În această perspectivă este oportun să se ţină seama -
168 6.2 | posibile cereri de iertare este Dumnezeu şi că eventualii
169 6.2 | în definirea acestor acte este de dorit o cercetare comună
170 6.2 | Pe plan pedagogic, este oportună evitarea perpetuării
171 6.2 | asumarea greşelilor din trecut este pentru cel care crede un
172 6.3 | În această perspectivă este cât se poate de dorit ca
173 6.3 | Pe planul interreligios, este oportun să se arate că,
174 6.3 | a greşelilor din trecut este conformă cu exigenţele de
175 6.3 | Ceea ce trebuie evitat, este ca asemenea acte să nu constituie
176 6.3 | creştinism. De asemenea este de dorit ca aceste acte
177 6.3 | Aşa cum istoria omenirii este plină de violenţe, genocid,
178 6.3 | istoria diferitelor religii este presărată cu intoleranţă,
179 6.3 | spaţiu. Acolo unde o cultură este întru totul străină de ideea
180 6.3 | critico-profetic. Acolo unde este vorba despre o indiferenţă
181 6.3 | diferite situaţii în care este recunoscută o atare urgenţă.
182 6.3 | celui de-al treilea mileniu, este legitim să sperăm că responsabilii
183 Conclu | încheierea reflecţiei prezente, este oportun să scoatem încă
184 Conclu | viu: "Slava lui Dumnezeu este omul viu - iar viaţa omului
185 Conclu | omul viu - iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu". (99)
186 Conclu | Iar adevărul recunoscut este izvor de reconciliere şi
187 Conclu | adevărului, căutat cu umilinţă, este una din marile valori capabile
188 Conclu | Recunoaşterea slăbiciunilor de ieri este un act de loialitate şi
|