2.4. Concluzie
          Din cele spuse putem concluziona că apelul adresat de Ioan Paul al II-lea Bisericii, ca anul jubiliar să se caracterizeze printr-o admitere a greşelii pentru toate suferinţele şi ofensele de care fiii săi s-au făcut responsabili în trecut, (³⁹) ca şi prin practica legată de ea, nu găsesc o confirmare univocă în mărturia biblică. Totuşi ele se bazează pe ceea ce afirmă Sfânta Scriptură referitor la sfinţenia lui Dumnezeu, la solidaritatea dintre generaţii a poporului său şi la recunoaşterea faptului că este păcătos. În plus, apelul papei culege corect spiritul jubileului biblic, care cere îndeplinirea actelor îndreptate spre restabilirea ordinii planului originar al lui Dumnezeu referitor la creaţie. Aceasta cere ca proclamarea "astăzi-ului" jubileului, început de Isus (cf. Lc 4,21), să fie continuată în celebrarea jubiliară a Bisericii sale. În plus, această singulară experienţă de har, determină tot poporul lui Dumnezeu, ca şi pe fiecare botezat, să conştientizeze şi mai mult mandatul primit de la Domnul de a fi totdeauna gata să ierte ofensele primite.