Dacă de-a lungul secolelor, din cauza împrejurărilor deosebit de dramatice, poporului vostru i-a fost uneori aproape imposibil să comunice cu Scaunul Apostolic, totuşi credinţa catolică nu s-a stins niciodată în mijlocul vostru, ci, dimpotrivă, imediat ce a fost posibil, ea a început să reînflorească, ca un răspuns fidel la chemarea timpurilor de odinioară. Vouă vă revine astăzi, venerabili fraţi şi iubiţi fii, să ascultaţi această chemare şi să imitaţi aceste exemple. Fără îndoială, nu vor lipsi dificultăţile, piedicile şi pericolele, dar cu ele s-au confruntat şi înaintaşii voştri, şi au ştiut să le depăşească cu curaj.

Continuaţi deci, aşa după cum faceţi şi acum, să răbdaţi cu neclintită tărie sufletească persecuţiile, suferinţele, temerile; continuaţi mai degrabă să suportaţi exilul, închisoarea şi pierderea tuturor bunurilor voastre, decât să vă trădaţi credinţa, şi să rupeţi sau să slăbiţi legătura foarte strânsă care vă uneşte cu Scaunul Principelui Apostolilor. Să fiţi siguri că niciodată nu vă va lipsi ajutorul divin, implorat prin rugăciuni.

Avem încrederea că aceste încurajări şi aceste mărturii ale iubirii noastre fierbinţi vor ajunge la cunoştinţa voastră şi că prin ele veţi primi puterea mântuitoare şi ajutorul supranatural, ca să puteţi continua să daţi dovadă de neînfrânta tărie care vă caracterizează.