Este uşor de înţeles: e vorba aici de Dumnezeu, de Biserică şi de suflete; de aceea nu trebuie să vă pierdeţi niciodată curajul; nu trebuie niciodată nesocotite sau încălcate acele lucruri care sunt impuse de conştiinţa creştină sau cerute de poruncile dumnezeieşti, ci trebuie respectate întotdeauna cu statornicie nezdruncinată şi cu zel neobosit, punându-le în practică cu toată convingerea. Vă vor asista fără îndoială, cu ocrotirea lor eficace şi cu mijlocirea lor puternică, acei sfinţi din cer cu care se mândreşte patria voastră; şi în primul rând Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu, pe care voi o cinstiţi cu o evlavie fierbinte, şi care pentru voi, fiii săi aflaţi în mare pericol, va mijloci de la Unul său Născut ajutorul dumnezeiesc de care aveţi atâta nevoie; vă vor asista, de asemenea, rugăciunile noastre şi cele ale întregii lumi catolice, care, într-o întrecere sfântă, vor implora de la Părintele îndurărilor ceea ce constituie dorinţa noastră, a voastră şi a tuturor oamenilor buni: deplina libertate de a mărturisi, în particular şi în public, religia voastră, şi de a păstra intacte instituţiile, normele şi preceptele ei.

Pentru a vă obţine aceste daruri cereşti şi pentru a vă da mărturie de iubirea noastră părintească, vă acordăm tuturor, cu iubire în Domnul, venerabili fraţi şi iubiţi fii, binecuvântarea noastră apostolică.

Dat la Roma, la Sfântul Petru, la 27 martie 1952, anul al patrusprezecelea al Pontificatului nostru.

Pius PP XII