|
ZANETTA:
|
Vintitrè pani
bianchi. Otto de semolei. (Sdegnosa.)
|
|
DOROTEA:
|
Poverazza! la
diga, s'ala mo struppià i dei?
|
|
ZANETTA:
|
La me burla?
|
|
DOROTEA:
|
Ste cosse
soffrir no le se pol. (Ironica.)
Vardè là quella
putta da vu cossa la vol.
|
|
ZANETTA:
|
Cossa gh'è,
Meneghina, voleu gnente da mi?
|
|
DOROTEA:
|
Cara siora Zanetta, la dispone cussì?
Ela fa i so regali? ela dispensa el
brodo?
Ela xe la
parona. In verità la godo.
|
|
ZANETTA:
|
Parlela con mi,
adesso?
|
|
DOROTEA:
|
Parlo giusto
con ela.
Meneghina xe
qua colla so pignatela.
|
|
ZANETTA:
|
Eh, no la varda el brodo, cara siora
parona,
Ma la varda
piuttosto el fante e la corona.
|
|
DOROTEA:
|
Tocco de desgraziada, con mi cussì ti
parli?
Son parona i mi
bezzi de spenderli e zogarli.
|
|
ZANETTA:
|
Diseva...
|
|
DOROTEA:
|
Tasi là.
|
|
ZANETTA:
|
Ma se...
|
|
DOROTEA:
|
Va via de qua.
|
|
ZANETTA:
|
Perché...
|
|
DOROTEA:
|
Tasi.
|
|
ZANETTA:
|
Se parlo...
|
|
DOROTEA:
|
Tasi per carità.
|
|
ZANETTA:
|
(Ih ih, furia
franzese). (Da sé.)
|
|
DOROTEA:
|
(No la vôi sopportar) (Da sé.)
|
|
ZANETTA:
|
(Mi lasso che
la cria: me vago a inmascherar). (Da sé, e parte.)
|