Atto, Scena
1 Pro2 | cognossesse Amore, an mi, perché aéa aldío dire che 'l iera ria
2 2, 4| fato, fio belo?~RUZANTE Mo aéa paura de star massa, e de
3 2, 4| desgrazià de le altre, che la se aéa pensò de far fare e de dire,
4 2, 4| pianze, l'altra sgnica, che aéa tanto riso che cagava da
5 2, 4| scroe, o con piegore. E po aéa un can, che a' me aéa arlevò,
6 2, 4| po aéa un can, che a' me aéa arlevò, che a' l'aéa usò
7 2, 4| me aéa arlevò, che a' l'aéa usò ch'a' me 'l menava a
8 4, 3| e sí la lagava fare. L'aéa una zucheta, e sí me butava
9 4, 3| andar con le biestie, che aéa quel can, che a' me 'l menava
10 4, 3| catiège una note un lovo, che aéa du oci che parea du candele,
11 4, 3| lovo, a' 'l laghiè stare. Aéa un sponton, a' me 'l strapegava
12 4, 3| sí a' favelava co ela. L'aéa mo una bambasina bianca,
13 4, 3| e sí no saí gnan [con l'aéa lome]. L'iera quelú che
14 4, 3| lite... Che la puta ghe aéa imprometú, e so mare no
15 4, 3| andasea in lo àiere.~E po, con aéa rivò de balare, a' me andasea
16 4, 3| e de quela man che a' gh'aéa tocò, che assè dito «Costú
17 4, 3| uoci, da tanta smagna che aéa.~SIER TOMAO [scoppiando]
|