NON
È LU DARI CA STRUJ E CUNSUMA
Arsira, ccu lu lustru di la luna,
pigghiai ppi la trazzera di la chiana;
pri strata vitti càrrichi li pruna
e càrrica 'na
ficu mulinciana.
Lu cori mi
facìa 'nnicchi pri una,
s'affaccia 'na picciotta e dici:
acchiana,
e ccu l'ajutu di 'ssa me' patruna
lestu mi nni scippai menza
duzzana.
'Nchianavi
leggiu... ma a la fini, 'nsuma;
a lu scinniri, ci sciancai 'na
rama,
d'unni lu latti, ci niscìu, e
la scuma!...
– Ahi! – dissi, la picciotta – comu abbrama!
«Non è lu dari ca struj e cunsuma,
«ma lu perdìri l'oggettu chi
s'ama!» –
Note. – Arsira (ieri
sera) – Lu lustru (il lume) – Pigghiai (presi) – Trazzera
(sentiero di campagna) – Chiana (la Piana di Catania) – Vitti (vidi)
– Pruna (susini) – Ficu mulinciana (fico che produce i fichi
neri, a forma di melenzana) – Fari lu cori 'nnicchi (aver forte
desio) – Picciotta (giovinotta) – Acchiana (monta, vieni su) – Patruna
(padrona) – Scippai (colsi) – Menza duzzana (mezza dozzina) –
'Nchianavi leggiu (montai con leggerezza, leggero) – 'Nsuma
(insomma) – Scinniri (scendere) – Sciancai (scollai, ruppi) – 'Na
rama (un ramo) – Niscìu (uscì) – Scuma (schiuma, linfa) – Abbrama
(spasima) – Struj (strugge).
|