PARRA
MASTRU CUNCETTU
– Bravu, cumpari, vui ccu 'na
parola
vi nni nisciti!...
Ma siddu v'addimannu,
mintemu, peracasu,
chi nni pinsati ad attu di pulitica,
chi cosa arrispunniti?
Ristati mutu, ccu 'n parmu di nasu!
Carissimu
cumpari Vinnirannu,
ci sunnu genti ca, non
disprizzannu,
vi ponnu fari scola!...
ed ju, 'tra l'attu di la me'
'gnuranza,
di triplici allianza
nni sacciu, pirchì l'haju
sturiatu,
ccu libra e ccu giurnali,
e a chiù di 'na pirsuna cca
prisenti,
– parrannu bellu francu e
ginirali –
ci dugnu vinti punti e ci
traversu
supra qualunqui geniri
diversu.
Note. – L'A. avverte, pei
non siciliani, che il popolo di Sicilia è eminentemente iperbolico e possiede,
in sommo grado, fervida immaginazione e spirito d'inventiva. Le invenzioni
dell'immaginoso racconto di Mastru Cuncettu lu Tamburineri, non sono esagerate,
nè uniche; chè l'A. ne ha intese d'altre, più marchiane ancora, dette con tanta
enfasi e tal persuasione che c'era da scommettere che l'interlocutore stesso
fosse convinto dell'autenticità... delle sue invenzioni! Questi casi di
autosuggestione sono frequentissime, specialmente fra i popolani di Catania,
quando sono dediti al vino – Vi nni nisciti (ve ne uscite) – Siddu
(se) – Non disprizzannu (non disprezzando – non facendo offesa ad
alcuno) – Ponnu (possono) – Ni sacciu (ne so, ne conosco) – L'haju
sturiatu (l'ho studiato).
Chi è? sòliti smáfiri?...
Ju, ppi sapillu, parru francamenti,
e non cuntu nè smàfiri, nè favi,
L'autra vota ci fu don Ramunnu
– mi dispiaci ca non è prisenti –
ca cuntrastava
supra Santu Munnu:
'o quali ca diceva ch'era farsa,
ca l'Italia picciuli non nn'avi
e agghiri 'ssi paisi di Livanti
fici lu Diu di la mala cumparsa!...
Doppu c'avia sfüatu
ci dissi 'na parola,
'na simprici parola 'ntra 'n'aricchia,
e m'arristò davanti pircantatu.
Chi
era 'ssa parola ca ci dissi?
Ci dissi, 'mpari
Santu, ca nuâtri
pri forza avemu a
vinciri,
pirchì avemu 'na
Squatra, sull'onuri,
Note. – Smàfiri o
smàfari (iperboli, palloni, gonfiature) – Favi (invenzioni) – Ramunnu
(Raimondo) – Santu Munnu (San Mun – la famosa baja cinese che doveva
occupare l'Italia e che abbandonò per la solita politica delle mani nette... e
vuote) – Picciuli (quattrini) – Agghiri (verso) – Mala
cumparsa (brutta figura) – Avìa sfüatu (s'era sfogato) – 'Ntra
'n'aricchia (in un orecchio) – Pircantatu (incantato, come uno
scemo) – Nuâtri (nojaltri, noi) – Avèmu (dobbiamo) – Squatra (Squadra,
Armata).
ca è la chiù maggiuri di li
Squatri.
Abbasta aviri la so' navi
Umbertu,
ca ammenzu di cinquanta
curazzati
dui, tri duzzìni, si li fa di
certu!
'Ddocu
non c'è d'arrìdiri!...
pirchì su' cosi serii,
e troppu serii!
Vui 'ssa palora la diciti spissu,
di triplici allianza, ma a la fini
chi vi criditi chi cosa cunsisti?
Sintemu: pirchì fu spirimintata?
Sintiti a mia, ca vi cuntu un
fattu
d'unn'è ca mi furmai la 'pinioni
di 'ss'allianza, di com'è cumposta...
Pirchì, caru
cumpari, distinguemu:
Nuâtri ora sapemu
ca, tantu lu tudiscu,
quantu l'astrecu,
sunnu alliati nostri a di
tant'anni.
Note. – La chiù
maggiuri (la migliore, la più possente) – Si la fa (se le mette
sotto, le distrugge, le annienta) – Spirimintata (inventata, creata) – Tudiscu
(tedesco) – Astrecu (idiotismo: austriaco) – Alliati (alleati).
Ju 'ntra
'ssi cosi mancu mi ci 'mmiscu;
ma lu zu' Janu Grecu,
ca è chiù granni
e ha statu in
Sittintrioni,
vi po' diri ca un tempu
li tudischi,
spiciali la sbirra razza
astreca,
s'avianu 'mpatrunitu di
nuautri
e, pittinati e frischi,
nni facevunu tali mali
abusi,
tali supirchiarei ca,
beddamatri,
eranu digni di la
picireca!
Ma un jornu re
Vittoriu, bonarma,
si siddiò, scinnìu di
tuttu abbrivu,
– ci vinni giustu giustu
di calata! –
ccu fantaria e cavalli,
cci 'mmisca 'na pirata
e ci dici: – Nescite
for dei balli!...
(Eh, re Vittoriu, siddu
fussi vivu!)
Chiddi scappàru e
arriturnò la carma...
Note. – Mi cci 'mmiscu (mi
ci immischio) – S'avianu (s'erano) – Pittinati e frischi (lindi e
pettinati – comodamente, senza contrasti) – Beddamatri (esclamazione
comunissima, come Madonna mia) – Picireca (pece greca) – Bon'arma (buon'anima)
– Si siddiò (si seccó, s'indispettì) – Scinnìu (scese) – Calata
(discesa) – Cci 'mmisca (gli assesta, o: assesta loro) – Pirata (pedata)
– Chiddi (queglino, coloro).
Chista, signuri, è storia,
e siddu jti a Napoli,
truvati a re Vittoriu
scurpitu ccu 'na
sciabula
ca sta sfunnannu l'aria
'ccussì: – Viva l'Italia!
Pri mezzu di Vittoriu agghìri
susu,
di Canibardi e Bissiu cca jusu,
basta, 'ntra 'n tempu di 'na para d'anni,
tutti 'sti tudiscazzi e 'sti borbonici,
cumprisi li parrini e li canonici,
èbbiru lu sciaòffu a tutti banni.
E ddocu ora accuminciunu
tutti li magisterii!
Pirchì, signuri cari, è tempu inutili:
quannu c'è unu ca si porta avanti
e l'autri s'addùnanu
Note. – Suddu (se)
– Sfunnannu (sfondando) – 'Ccussì (così – l'interlocutore allude
alla statua di Vitt. Em. II, nel palazzo reale di Napoli) – Agghìri susu (lassù)
– Canibardi (Garibaldi) – Cca jusu (quaggiù) – Parrini (preti)
– Sciaóffu (sfratto, «licenza alla spagnuola») – Accumìnciunu (cominciano)
– S'addùnanu (si accorgono).
chi, a picca a picca, a di chi è trabanti,
addiventa surdatu e capurali,
a locu d'ajutallu lu sutterrunu,
e si ci ponnu fari quarchi mali,
inveci d'unu ci nni fannu trenta...
e si non àvi ficatu n'abbenta!
Però
nuâtri, canuscennu all'omini,
chi ficimu? Nni misimu
'ncarina
certi varcuzzi, chini
di citruledda, ognunu
di li quali
jetta fora murata
certi cutugna e certi carraffini,
'nsemi ccu quarche mennula
aghiazzata,
d'accussì fini
ca passa lu pitittu e...
'mpari Puddu,
vi l'assicuru, non nn'accatta
nuddu!
Vegnu e mi speju supra lu
discursu
di triplici allianza: – 'Na matina,
Note. – A picca
a picca (a poco a poco) – Trabanti (attendente) – Si non
àvi ficatu (se non ha forza e resistenza) – N'abbenta (non trova
requie) – Nni mìsimu 'ncarina (mettemmo in costruzione, in bacino) – Varcuzzi
(barchette – l'interlocutore intende: corazzate) – Citruledda (cetrioli,
leggi: cannoni) – Jetta (gitta) – Fora murata (fuori bordo) – Cutugna,
carraffini, mennuli agghiazzati (melocotogne, anforette, confetti di
mandorla: leggi: bombe e granate) – Pitittu (appetito) – 'Mpari
(compare) – Non nn'accàtta (non ne compra) – Nuddu
(nessuno).
'ntra sonnu e viglia mentri
era curcatu,
so' Maistà Umbertu, ci
sciusciàru
'na parola all'oricchia:
– Abbada, re Umbertu; che Gugliermu
ti voli fari guerra!...
Si susi, 'nfuriatu comu
'n'ursu,
si strica l'occhi 'anticchia,
si stira tuttu paru,
curri ddà banna, afferra
il campanellu (Umbertu, omu
fermu!)
e chianta 'na sunata.
– Pronti, Maistati,
all'ordini?...
– Curri a chiamari subitu
il mio ministro più
guagliardo, olà! –
Doppu cincu minuti s'apprisenta
il ministro Depretico.
'Na varva, 'mpari, quantu di cca a ddà,
ccu certi ciuffi, oh, non dicu smàfira,
ca parevanu mazzi di sarmenta.
Note. – Viglia
(veglia) – Curcatu (coricato) – Ci sciusciàru (gli soffiarono,
gli insinuarono) – Voli (vuole) – Si susi (si alza) – Ursu (orso)
– Strica (stropiccia) – 'Anticchia o tanticchia (un
tantino) – Tuttu paru (per tutto il corpo) – Ddà banna (di là)
– Chianta (mena, appioppa) – Maistati (idiotismo: Maestà) – Depretico
(Depretis) – Varva (barba) – Di cca a ddà (da qui a lì
– così lunga) – Mazzi di sarmenta (fasci di tralci di viti).
– Mio affabeli
menistro, 'sta matina
m'hano sciosciato
dentro l'oricchia una
palora, il quale,
che re Gugliermu forsi
è 'ntinzionato
di fàrini una guerra,
indi ho pinsato...
– Cosa ha pinsato,
sacra Maistà?...
– Aggàttati!... Olà!
– Pronti, cumanna!...
– Cammareri, una
simpreci belìci,
ccu tri mutanni, e
aspèttami ddà banna!
– Ma, chi cosa faciti,
Sacra Maistà?... –
dici allura Depretico. –
– Aggàttati, ti ho
ditto, ora viditi, –
Allura chianta un
corpu di tilefrico:
«Al cumannante del
papure Umbertu,
mittiti a focu tutti
centu machini!»
Depretico, ca era omu spertu,
la sappi sèntiri,
e s'aggattau, prontu alla partenza.
Note. – Fàrini
(farci) – Aggàttiti (sta zitto, non dir verbo, non fiatare) – Belìci (valigia)
– Mutanna (la camicia, le mutande e le calze) – Faciti (fate) – Tilefricu
(telegrafo) – Papure (idiotismo: vapore, piroscafo) – Màchini (macchine)
– Spertu (scaltro) – La sàppi sèntiri (comprese tutto).
Re Umbertu
si parti col suo simprici
cammareri, la simprici belìci
e il simprici menistru più
guagliardo.
Arrìva supira il papuri,
dici:
– Cumannanti, ci semu?
– Pronti, Maistà, ppi unn'ámu
a addizzari?
Diritto per Birlinu!... –
Cumpari, non è cosa di
sghirzari!...
Di Roma 'nsina ddani,
v'aviti a fiurari
ca c'è tantu caminu...
Chi v'haju a diri, va, di ccà
a Rannazzu,
in parauni, è nenti!...
Ma il papure, confenti
isàu tutti l'àncuri,
senza farici tantu pruulazzu,
Note. – Sùpira
(sul) – Ci semu? (ci siamo) – Ppi unni ámu a addizzari (dove
dobbiamo recarci, che rotta dobbiamo prendere) – Sghirzari (scherzare) –
'Nsina ddani (fin là) – V'aviti a fiurari (dovete immaginare) –
Rannazzu (Randazzo il paese più alto e più distante sull'Etna) – Confenti
o cunfenti (come, appena) – Jsáu (alzò, salpò) – Pruulazzu
(polvere – fari pruulazzu: far fracasso, confusione).
arrivau a distinu
comu fussi 'na badda di
bigliardu!...
Trasennu dintra il porto di
Birlinu
jetta 'n friscu schigghienti
ca sturdìu un paisi,
e po' doppu si misi
ammenzu di lu portu e jttò
l'àncuri,
quattru di prua, a pinneddu,
e quattru a puppa, beni
urmiggiatu
e arriparatu di tutti du'
banni.
– Pronti, una lancia a mari!
– Maistà, chi faciti?
– Vi dissi a tutti ca v'âti a
aggattari!... –
Non ci fu 'na parola e mancu
'n ciatu,
s'avissi 'ntisu abbulari
'n'aceddu.
Re Umbertu scinni e si metti assittatu,
col simprici menistro,
la simprici belìci e il cammareri.
Note. – Badda (palla)
– Trasennu (entrando) – Schigghienti (acuta, stridente) – Sturdìu
(stordì) – A pinneddu (a pennello, verticalmente) – Di
tutti du' banni (da ambo i lati) – V'âti (vi dovete) – Abbulari
(volare) – Aceddu (uccello) – Scinni (scende) – Assittatu (a
sedere).
– Andiamo pronti
in terra, timuneri!
Quannu scinnému supra la
banchina,
jsa bannera all'arvulu maistru
e jetta fumu di li 'ncimineri!...
–
Li todischi,
scinnennu a la marina
e vidennu a Umbertu agghiri ddà,
'dda sorti di papuri,
'dda simprici belici, sbricia, sbricia,
si guardaru 'ntra l'occhi, dici:
– Micia!
Chista daveru è parti di valuri,
varda chi sorti d'audacità!... –
Arrivannu
al palazzu 'mpiriali:
– Tuppi, tuppi.
– Cu' è? –
Quannu l'imperaturi
Gugliermu va pri gràpiri la
porta
e vidi al nostro re,
arristau accussì, comu un
minnali!
– Re Umbertu, tu cca?!... Cu'
ti ci porta?!...
Note. – Scinnèmu (scendiamo)
– 'Ncimineri (camini) – Sbricia sbricia (semplice e nuda) –
Micia! (esclamazione di stupore) – Audacità (idiotismo: audacia) –
Tuppi tuppi (voce onomatopeica, da tup tup) – Cu è (chi è) –
Gràpiri (aprire – I popolani di Catania non hanno altre cognizioni intorno
al cerimoniale di Corte che quelle acquisite nei teatrini di marionette,
dove i travicelli vestiti da re vanno ad aprire le porte ed introducono
i visitatori, senza l'intervento di alcun domestico) – Accussì (così)
– Minnali (minchione) – Cu' ti ci porta? (Chi ti conduce?).
Chi forsi
hai avutu un picculu sinturi,
forsi t'hano sciosciato una
parola,
all'oricchia? Arrispunni!...
– E chi fu, ti cunfunni?
M'hano sciosciato una parola,
il quali
ca dici c'hai 'ntinzioni
di farimi una guerra... Ti
sdinei? –
– No, è veru, e tu chi forsi
veni
p'arrinniriti? –
– Mio caru imperaturi,
Mi pari un pocu anticu;
chi forsi, caru amicu,
tu mi canusci c'haju suggizioni?
–
– E allura pirchì veni
nelli cuntrati mei? –
– Vegnu pirchì comòra
non vogghiu fari sconzu,
m'ha' capitu?
Pri fàriti cumprènniri,
Note. – Sinturi (sentore,
avviso) – Cunfunni? (confondi?) – Ti sdinei? (ti ritratti?) – P'arrinniriti
(per arrenderti) – Anticu (antico: essere o sembrare antico, in
Sicilia, ha il significato di essere bagiano, allocco, ingenuo) – Suggizioni
(soggezione – qui ha il significato di: paura) – Comòra (per ora) – Sconzu
(disturbo, guerra, ruina).
mentri t'ammustri d'accussì
attrivitu
ca è megghiu ca t'aggatti cu
vintottu
vasinnò ti nn'acchiani;
e sugnu bonu a fariti di
bottu
n'autri terzi Vespri
siggiliani!...
– Ma... – Senza ma, va, chi
ti senti forti?
– Furtissimu!
– E allura, senza fari tanti
morti,
chi nn'hai cannuni boni?
– Spittaculusi.
– Andiamu, spara un corpu di
cannuni
di chiddi furiusi,
ca doppu t'arrispunnu! –
Allura re
Gugliermu si lu porta
supra l'àstricu...
Sidicesimu pianu...
– Vui, donna Mara, agghicàuru
morta! –
Note. – T'ammustri (ti
dimostri) – Attrivitu (audace, ardimentoso; dallo spagnuolo: atrevido)
– Cu vintottu (nel famoso popolare gioco del trentuno, restare con ventotto
vuol dire far gioco prudente) – Vasinnò (che se no) – Ti nn'acchiani (sballi
e perdi la partita) – Vespri siggiliani (far Vespri siciliani, in
Sicilia, ha il significato di: accoppare, conciare per le feste) – L'àstricu
(la terrazza) – Agghicàuru (sareste giunta).
Ah, vi parunu smàfiri?
Vui spiàticci a chiddi ca nni
sanu
e mi sapiti a diri
chi cosa sunnu l'àstrichi a
Birlinu!
Abbasta a diri
ca di ddà supra, vaja,
l'anibussi
parevanu carrozzi d' 'a
Tanasia
e c'erunu liuni
ca parevanu quantu 'na furmicula!
Gugliermu fa purtari un
sbilluncinu
e dici: – Umbertu, vedi quel castellu?
Addizza la binocula
a quella dirizioni. –
Re Umbertu guarda e si sturcìu li
mussi...
Un casteddu, cumpari, chi v'ha' diri?...
Quantu menza Catania, va, mancu?
E misu supra un ciancu
si videva un cannuni,
ca 'ntra la sula vucca, sull'onuri,
ci capeva un papuri.
Note. – Vi parunu
(vi sembrano) – Spiàticci (chiedetene) – A chiddi (a
coloro) – Sanu (sanno) – L'anibussi (gli omnibus) – Tanasia (una
famosa mercantina di giocattoli, in Catania) – Furmicula (formica) – Sbilluncinu
(binoccolo, cannocchiale) – Sturcìu (contorse) – Li mussi (le
labbra) – Menza (mezza, metà) – Misu (posto) – Ciancu (fianco)
– Vucca (bocca) – Ci capeva (vi si conteneva).
Spara, Gugliermu! – ci dici lli
re.
– Aspetta: Cammareri, scinni jusu
e pòrtimi cca sùpira
dui canniletti di cuttuni sciusu.
– Pirchì – ci dici Umbertu – cosa c'è?
– Pirchì ccu tia ju non jocu a sgangu:
con il simprici sgrusciu
l'oricchi to' ponnu scattari 'nsangu...;
inveci con la mattula
il botto arriva musciu... –
Re Umbertu pigghiò 'ddi
canniletti
– di prima l'asservò,
abbeniaggi c'era ocche tanticchia
di vitru avvilinatu, –
e doppu ca fu bonu assicuratu,
adàciu adàciu, si li cumminò
una p'aricchia,
simpatichi e perfetti.
Note. – Canniletti (cannelotti,
qui vale: batuffoli) – Cuttuni sciusu (la bambagia) – Non jocu a
sgangu (non tratto con slealtà) – Sgrusciu (rumore, botto) – Scattari
(scoppiare) – Màttula (bambagia, ovatta) – Musciu (moscio,
fievole) – Abbeniaggi (alcuni viaggi, talune volte) – Ocche tanticchia
(qualche tantino) – Adaciu (adagio, con cautela) – Cumminò (combinò,
situò).
– Spara, Gugliermu, sono pronto
all'ordeni! –
Gugliermu chianta un corpu di tilefrico:
– Cumannanti del castellu,
spara un corpu di cannuni,
di tutta carica!... –
Cumpari,
oh, 'i todischi non crirìti
ca sunnu debuli!...
Abbasta dìrisi
ca di lu sulu sgrusciu
spavintusu
di 'ssu cannuni ca sparò,
sapiti?
'Ntra tutta la citati
no ristò 'n vitru sanu;
e tubi e lumi, e cìchiri e
cannati...
unu di tuttu, fôru liniati,
roba ca l'àppuru a ittari
'nchianu.
Re
Umbertu chi fici?
Fa 'na risata, jetta
'ddu cuttuni,
Note. – Crìriti (credete)
– Abbasta dirisi (basti dire) – Cìchiri (tazze) – Cannati (brocche,
boccali) – Unu di tuttu (ogni cosa) – Fôru (furono) – Liniati (crinati)
– L'àppuru (le ebbero, li dovettero) – 'Nchianu (fuori, all'aperto,
sulla strada) – Cuttuni (cotone, bambagia).
si pigghia a re Gugliermu a sulu, dici:
– M'hai fattu arridiri,
re Gugliermu! Ci prummetti,
senza offisa, in amicizia,
ca sparu 'n corpu di li me' cannuni,
a dirizioni di 'ssa to' furtizza?
(E assistanti ci fici 'na carizza!...)
– Sì, re Umbertu, ci prummettu,
subitu!
– E allura, re Gugliermu, leva 'ss'omini...
– Pirchì? – Ca annunca mòrunu...
– Mai, non ci cridu, sta' dicennu smàfira...
– Ti dicu lèvili!...
– No, non li levu, re Umbertu, spara!
– Lèvili, fammi questa carità!...
– Siddu ti dicu no,
fatti l'affari to!
– Basta, però, siddu ti costa cara,
non voggiu currispunsabilità. –
Va beni, avanti! –
Note. – Pigghia (prende)
– Arridiri (ridere) – Assistanti (nel contempo) – Annunca (se
no) – Mòrunu (muojono) – Siddu (se) – Currispunsabilità (idiotismo:
responsabilità).
Re
Umbertu fa 'nsinga: – Cumannanti
in capu del vascellu,
sparati un corpu sulu, menza
carrica,
a dirizioni di questu
castellu! –
Spara
'ssu corpu di cannuni, pàrtisì
'ssa menza palla –
senza sgrusciu, oh!...
Ca nuatri taliani, pri
sapillu,
sgrusciu non semu
fàcili di fàrini. –
Già ccu lu sulu ventu
ca purtò
abbularu tri mila e
chiù canali...
Mancu 'n cicruni, mancu 'n timpurali!
E non criditi ca 'ntra Birlinu
ci su' canali comu chisti cca?
Ogne canali, ddà, cumpari Tinu,
è di 'sta fatta, vah, senza cusà!
Chi fici 'ddu casteddu? Mancu a
dillu!
Curpennulu 'ddà badda, si sbracò!...
Note. – Fa 'nsinga (fa
segno) – Pàrtisi (si parte) – Menza palla (mezza palla: nella
immaginazione dell'interlocutore, un colpo a mezza carica è con mezza palla)
– Sgrusciu (rumore) – Ppi sapillu (perchè si sappia) – Abbulàru (volarono)
– Canali (tegole) – Di 'sta fatta (di questa dimensione: qui
l'interlocutore fa il segno con le braccia) – Mancu a dillu (manco a
dirlo) – Curpennulu (colpendolo) – Si sbracò (si rovesciò,
precipitò con fracasso).
Si sdirrubbò cannuni... e nni
murènu
chiù di se' mila, tostu chiù ca menu!
N'asisteva chiù nenti,
comu siddu ci avissiru passatu
li bèstii ccu l'aratu...
Tirrenu rasu, va, arrutunnamenti!
Quannu lu re Gugliermu s'addunàu
di tutta 'ssa minnitta,
cridu ca dissi 'loria mmaliritta;
currìu nni
Umbertu Primu, l'affirrau:
– Basta! – ci dissi – basta, re Umbertu,
t'ha' canusciutu! Abbasta, pri pruvalla,
la forza to', 'ssa sula menza palla! –
Doppu, di omu spertu,
di tuttu 'stu fragellu,
nni 'nfurmau l'astrecu 'mpiraturi:
«Caro colleca astreco,
«il taliano è malo canusciuto,
Note. – Si sdirrupò (precipitò
fra i dirupi) – Nni murenu (ne morirono) – S'addunàu (s'accorse)
– Minnitta (ruina) – 'Loria mmaliritta (gloria maledetta:
imprecazione d'uso) – Currìu (corse) – T'ha' canusciutu (t'ho
conosciuto).
«oggi l'avemu avuto
«in Birlino, ccu un simprici vascellu,
«un simprici menistro, una belici
«e un simpreci criato,
«e 'ntantu nn'ha chiantato
«un corpu a menza carrica
«ca quasi ha distruggiuto
«una citati in menu ca si dici.
« Non è
cosa di fàrici
«la guerra a tutta ortranza,
«chiuttostu ju pensu, caru imperaturi
«di farinnillu amicu,
«ccu tanticchia di 'ntricu,
«osia, megghiu mi spieco,
«di fàrici una triplici allianza.
«Per cui
vi preco in seguito
«di vèniri cca subitu, pirchì
«è megghiu ca trattamu tutti tri».
Note. – Criatu (cameriere,
domestico) – Nn'ha chiantatu (ci ha appiccicato) – Distruggiutu (distrutto)
– Citati (città) – Fàrici (fargli) – Farinnillu (farcelo)
– 'Ntricu (intrigo) – Vèniri (venire) – Trattamu (trattiamo)
– Tri (tre).
L'astrecu vinni all'ordini,
discussi,
a Umbertu s' 'u pigghiáru ccu li boni,
si ciáuraru li mussi,
e cumminàru 'sta pasta 'rattata:
l'astrecu si pigghiò menza Turchia,
il todisco sgangò a parti di China...
il talïanu la pinsó chiù fina:
ammurràu 'nta l'Africa...
e si puliziau l'Arritrè! ...
Note. – S' u' (se
lo) – Pigghiàru ccu li boni (presero con le buone) – Si ciáuraru
li mussi (si intesero, come le bestie che si annusano
scambievolmente) – Cumminaru (combinarono) – Pasta 'rattata (pasta
grattata – ha il significato di: combinazione, intesa, impresa) – Pigghiò (prese)
– Sgangò (acciuffò, rimediò) – Talïanu (italiano) – Chiù fina (con
più intelligenza) – Ammuràu (arenò, diede in secco sulla sabbia) – Puliziau
(pulì) – Arritrè (corruzione di Eritrea – dicesi arritrè o retrè, in
Sicilia il gabinetto o stanzino del cesso, – dallo spagnuolo retrete).
|