DITIRAMMU
Ninazzu lu sciancatu,
Peppi lu foddi, e Brasi galiotu
Ficiru ranciu tutti a taci‑maci
’Ntra la reggia taverna di Bravascu,
Purtannu tirrimotu ad ogni ciascu.
Allegri tutti misiru a sotari
E ad abballari pri li strati strati,
Rumpennu ’nvitriati
’Ntra l’acqua e la rimarra, sbriziannu
Tutti ddi genti chi jianu ’ncuntrannu.
Picciotti e picciriddi,
Vastasi e siggitteri,
Cucchieri cu stafferi,
Decani cu lacchè
Ci jianu appressu facennuci olè.
Di jiri ad un fistinu
Di un so vicino, chi s’avia a ’nguaggiari,
E avia a pigghiari a Betta la cajorda,
Figghia bastarda di fra Decu e Narda;
L’occhi micciusi, la facciazza lorda,
La vucca a funcia, la frunti a cucchiara,
Guercia, lu varvarottu a cazzalora,
Lu nasu a brogna, la facci di pala,
Porca, lagnusa, tinta, macadura,
Sdiserrama, ’mprisusa, micidara.
Ch’era divotu assai di lu diu Baccu;
Nudu, mortu di fami, tintu e liccu;
E notti e jornu facia lu sbirlaccu.
Cu li so’ amici li cchiù cunfidati.
’Ntra l’autri cunvitati
Cc’era assittata a punta di buffetta
Catarina la niura,
Narda caccia‑diavuli,
Bittazza la linguta,
Ancila attizza‑liti,
E Rosa Sfincia ’ntòssica mariti.
Cioè si stava allura stimpagnannu
Lu secunnu varrili,
Ch’era chiddu di dudici ’ncannila,
Ben sirratu,
’Nvicchiatu,
Accutturatu,
E pri dittu di chiddi chi ànnu pratica,
Era appuntu secunnu la prammatica.
E comu corda fràdicia si jèttanu
Sti capi vivituri, li cchiù ’nfanfari,
Chisti sei laparderi appizzaferri,
Chi sgherri sgherri dintra si cci ’nfilanu.
Vennu ad ura ed appuntu, anzi l’incàppanu
Cu lu varrili apertu, e si cci allàppanu.
Stenni la manu supra lu timpagnu,
E c’un imperiu d’Alessandru Magnu,
A lu so stili, senza ciu nè bau,
A la spinoccia allura s’appizzau.
Di vinu ’mpapanata,
C’un ciàru chi pareva ’na musìa,
La scuma chi vugghièva e rivugghía,
L’agguanta, e mentri l’àvi ’ntra li pugna,
Grida: curnuti, tintu cu c’incugna!
Sciàllaba sciàllaba,
Tumma tumma tummà,
Cori cuntenti, e tummàmu cumpà!
Cannati, arci‑cannati, anzi purpaini,
Tumma, tumma, cumpagnu, a trinch-vaini;
Chi cu ’na ’nsirragghiata di sciroppu
Si campa allegru e si vinci ogn’intoppu;
E nni fa fari sauti, comu addàini.
Erramu, tintu, putrunazzu e vili,
Cui di nui chista sira ’un s’imbriaca,
E chi nun crepa sutta lu varrili.
Chi vogghiu fari un brinnisi
A Palermu lu vecchiu, pirchì in pubblicu
Piscia e ripiscia sempri di cuntinu
’Ntra la funtana di la Feravecchia;
E pisciannu e ripisciannu
Lu mischinu cchiù s’invecchia.
Pirchì
eri a tempu la vera cuccagna;
Ti mantinivi cu tutta la magna,
Cu
spata e pala, cu curazza ed elmu.
Carrozzi,
abiti, sfrazzi, gali e lussu;
Ma ’ntra la fitinzia dasti lu mussu,
Ca si’ fallutu ohimè senza un quatrinu.
T’ànnu purtatu a tagghiu di lavanca;
Tardu
ora ti nni avvidi, e batti
l’anca;
Scutta
lu dannu, pisciati la sditta.
St’idei
sì malinconici;
D’ora ’nnavanzi in cumpagnia di Baccu
Vogghiu
fari la vita di li monaci,
Quali cantannu, vivennu, e manciannu
Càmpanu
cu la testa ’ntra lu saccu.
Eu fazzu smaccu
Tutti
li cancari,
Tutti
li trivuli
Li pistu e ammaccu.
Chi cantannu e ciullannu comu un mattu,
Pozza tantu cantari, e poi ciullari,
Pri
fina chi facennu un bottu, scattu.
Mentri
lu vinu in pettu mi dilluvia,
Eu sentu, amici, una calura strania,
Chi dintra va sirpennu cùvia cùvia.
A la
testa si nn’acchiananu;
Mi gira
comu strùmmula,
Mi va com’un animulu,
Mi fa cazzicatùmmula
Lu beddu ciricocculu;
Li mura
mi firrìanu;
Li
porti sbattulìanu;
Lu solu fa la vòzzica;
Lu munnu ohimè s’agghiommara;
Li
testi già traballanu;
Tavuli
e seggi pri alligrizza ballanu.
Chi tirribiliu!
Guarda, guarda, chi stravèriu!
Si nni vinni lu
dilluviu!
Giovi à
già sbarrachiati
Catarratti e purticati!
L’autu empiriu purpurinu
Chiovi
vinu; all’erta tutti,
Priparati tini e vutti!
Ohimè! unni scappu?
Dintra
una tina
Trasu pri tappu...
No, nun è tina,
Pigghiavi sbagghiu,
È un quartaloru
Senza stuppagghiu,
Chi cula e chi pircùla
L’ambrosia
biata
Dintra
sta sollennissima cannata.
Nautra
vasata....
Chista
è guarnaccia,
Chi cui
la tempira,
Merita
in faccia
Sarrabutì.
L’acqua
fu fatta pri starisi virgini
O ’ntra lu mari, o ’ntra ciumi, o ’ntra nuvuli,
O ’ntra laghi, o ’ntra puzzi, o ’ntra funtani
Pri li
granci, li pisci, e li giurani:
Si l’ogghiu cci junciti,
si stà sùvuli;
’Mmiscata cu la terra fa rimarri,
’Mmiscata cu lu vinu fa catarri.
Stu muttu praciribili,
Chi
l’acqua mali faciri,
E vinu cunfurtibili.
Viva sempri vinu niuru,
Vinu niuru natu in Mascali,
Chi pri smorfia signurili
Si
disprezza in un barrili;
Poi si
accatta comu alchimia,
’Mbuttigghiatu,
’Ncatramatu,
Siggillatu
Da un frusteri tuttu astuzia,
Chi cci grida pri davansi
Trinch‑lansi, vin de Fransi2.
Chi avi
sempri ostruzioni,
Facci
pallida e giarnusa,
Isterii,
convulsioni,
Viva viva a tuttu
ciatu
Lu muscatu di Catania, o Siragusa:
Nun è cura radicali,
Ma minura li soi mali.
Chi su’ timidi e scurtisi,
Calavrisi
Li sbulazza,
E li
fa nesciri in chiazza.
Chi su’ scuri e ’ngramagghiati,
E ànnu l’occhi sempri
chini
Di li tempi già passati,
Pri nun aviri cchiù
filati e baschi
Durmissiru la notti cu dui ciaschi.
O la
scura gilusia
Vi à livatu l’alligria,
E vi à
risu laschi e friddi,
Si vui tummati malvacia
di Lipari,
’Nfurzati, e quadiati comu vipari.
Chi ’ntra lu stomacu
Cci ànnu lu piulu,
Chini
di viscitu,
Di flemmi e d’acitu,
Cu facci pallida,
Cu
carni sfincida,
Divinu
viviri
Lu Risalaimi3,
Ch’è sanatodos,
Anzi è lu lapisi
Di li
filosofi;
E si vivennulu
E rivivennulu,
Nun si
sullevanu,
Nè si ristoranu,
Torninu
a biviri
A battagghiuni
Varrili
e ciaschi,
Finchì
abbuluni
Ci nescia pri l’oricchi
e pri li naschi.
Chi avi
l’occhi ’nfurrati di prisuttu,
E ’ntra un munnu, di beni e mali chinu,
Lassa lu bonu e s’applica a lu bruttu;
Chi stà mesto e distrattu ’ntra un fistinu,
E ’ntra làstimi poi s’applica tuttu;
Vinu
di li Ciacuddi lu quadia,
E lu guarisci di la sua fuddia.
Simplici e tennira
Senti ’ntra l’anima
Qualchi
simpaticu
Vermi
chi rusica,
E
prova spasimi,
Sintomi
e sincopi,
Granfi
di màtiri
Cu
effetti isterici
Ed autri strucciuli
’Ntra ventri ed uteru,
Si la
voli poi ’nzirtari,
E scacciari
Sti
fantastici virmazzi,
Viva guarnaccia di li Ficarazzi.
Trinchi,
tummi la guarnaccia,
Chi un diavulu a nautru caccia.
Tutti li vini sunnu beddi
e boni,
Sunnu
la vera ambrosia di li Dei;
Ma in bona paci dittu sia tra nui,
(Sacciu chi parru ccà cu mastri mei)
Lu vinu cchiù eccellenti e prelibatu,
A miu pariri, è chiddu
accutturatu.
Chi da
dami e cavaleri,
Da
magnati e da frusteri,
Cu lu mussu strittu
e ncuttu
È chiamatu vinu asciuttu.
Vonnu
vini delicati;
Vonnu
a Cipri ed a Firenza,
A Pulcianu ed a Burgogna,
A
Sciampagna ed a Burdò;
Jeu dirria cu sua licenza,
Chi ’un su’ vini chisti
tali,
Ma sunn’acqui triacali.
È signu incuntrastabili
Chi ’ntra li soi ricchizzi
è miserabili.
Nui
chi vivemu vini spirdatizzi
Semu cchiù ricchi di li soi ricchizzi.
Ciamma
di lu miu cori, vita mia!
A pinsaricci sulu m’arricriu,
Lu
gran piaciri, ch’eu provu di tia.
Chi mi
trapana l’arma di ducizza!
Oh Alcamu! oh Ciacuddi!
oh Bagaria!
Ricettu
di la vera cuntintizza!
L’influssi a li magghiola cchiù
propizj;
Nè mai
vacca cci arraspi lu so cornu,
Nè cci accostinu mai merri e malvizij
Straviu
di li murtali,
’Ntra gotti e cantamplori
Annèi
tutti li mali.
Dici la
viritati;
Lu pigru fai massaru,
Scacci la gravitati.
Rivugghi ’ntra li vini,
Pri tia si fa gagghiardu
Cu’ è debuli di rini.
Asciuchi tu li chianti,
Tu levi
di la facci
L’affruntu di l’amanti.
Nun sulu a li poeti,
M’anchi a lu vulgu
’mmizzi
D’Apollu li segreti.
Avvezzu
a li taverni,
Un sulu to vuccuni
Mi fa scappari perni.
Vogghiu
ballari,
Vaja sunatimi
Li scattagnetti:
Vajanu
a cancaru
Corni e
trummetti.
Nun vogghiu cimmalu,
Nè viulinu,
Mancu salteriu,
Nè minnulinu:
Chiddi
mi piacinu,
Però
mi spiranu
Certu pateticu
Chi fa addurmisciri;
E catammari catammari
Mi fa jiri in visibiliu.
Vogghiu
sunata la napulitana,
C’un tammureddu chinu di cirimuli,
Cu lu liutu e la citarra
chiana:
Lu senziu và pri l’aria ab hoc e abbacchi;
La bedda fa a la gula
nicchi‑nicchi;
Ahimè! ca scattu
comu un tricchi‑tracchi.
Veni, ca ti farrò salamilicchi;
Ssi toi biddizzi quantu
su’ vigghiacchi!
Bedda cannata mia, tu fai li ricchi,
Veni
fammi a la gula tracchi‑tracchi.
Mi pigghia sincupa,
Nun pozzu cchiù.
Già mi precipitu;
Cumpari
Brazzitu,
Tenimi
tu.
Chi motu di riversu, ch’eu mi sentu!
Prima ch’eu mora ccà,
comu un stè‑stè,
Sintiti,
amici, lu miu tistamentu.
Vogghiu
chi vegna in locu di cunventu
Cu li carrabbi in manu e vutti in coddu
Tuttu tuttu l’interu lummardissimu5.
Dintra
una tina, china a tinghitè
D’un vinu chi pò vivirni
lu re.
Ma ’ntra lu burgu
dintra un magasenu
Vogghiu
chi si facissi un musulèu
Autu tri canni e cchiù
di lu tirrenu,
Di
stipi supra stipi, e supra jeu.
Gotti, carrabbi, carrabbuni, e ciaschi:
Sunassiru li tocchi e li martoria
Li quartalori e tutti l’incantini.
Ànnu a
cantari ed ànnu a celebrari
L’offiziu di vinu pistammutta,
Senza ristari mai cu vucca asciutta.
L’unicu gran segretu
impareggiabili,
Pri
cui putiti farivi felici
Ad onta
ancora di la sorti instabili.
E quannu arriviriti a ’mbriacarivi,
Stu munnu, tuttu guai ’mbrogghi e spurcizii,
A modu di purtentu ed arti magica
Divintirà teatru di delizii.
Tanti spargirici,
Tutti s’affumanu,
Ciusciannu mantici,
E
fanno premiri
Chini
d’inchiastri e intrichi
Li
storti e li lammichi,
Pri circari a tanti mali
Lu lapis,
medicina univirsali.
Ma nun stà ’ntra
li burnii,
Ntra
li stipi e ntra l’armarii
D’affumati aromatarii;
Lu truviriti,
Si giririti
Di li lummardi, taverni, e facchini
Li
stipi, vutti, quartalori, e
tini.
Li civa di li corna, eu tutti lassu
Ddi pinseri chi sfrattu e mannu a spassu:
Si smiduddassiru,
Sfirnicïassiru,
Circa l’origini
Di munnu ed omini,
Di
venti e grandini:
Pri
quali causa
Nun pò firmarisi
Un mulu, un asinu,
’Na petra in aria?
Pirchì
producinu
Nuàri
ed orti
Chiatti
li vrocculi,
Longhi
li cavuli,
Russi
li frauli,
Citrola
torti?
Pirchì
lu vinu
Dintra
li fauci
Nni punci e mùzzica,
Gattigghia e pizzica,
Titilla
e stuzzica?
E
l’acqua si nni cala
Locca locca, muscia muscia?
Nun li
sciogghiu, nè indovinu:
Ma l’annegu tutti interi
Ntra ’na ciotula di vinu.
Sta nuvula ntra l’occhi
chi cos’è?
La
testa pisa assai.... chi
cosa cci àju?
Li gammi non annervanu!... chi fu?
Jeu ca.... eu ca.... eu caju....
Tenimi.... ajutu.... ivì!...
nua pozzu cchiù.
’Mmenzu la fudda lascu s’abbannuna,
Cu l’occhi ’nvitriati,
Li vrazza sdillassati:
Lu pettu mantacìa,
Parra
già cu li naschi, e tartagghía....
Abbucca.... fa un gran sforzu e si ripigghia....
Camina
un pezzo ad orsa.... cimiddìa....
Poi pigghia un strantuluni....
si ricupa....
Gira.... sbota.... traballa.... allurtimata
Buffiti
’nterra ’na stramazzunata.
Tutti ’ngriciati ancora peju d’iddu.
Lu spincinu esi‑esi a cuncumeddu;
Poi ntra li vrazza, comu un picciriddu,
Si lu purtaru a cavu
cavuseddu.
|