SCENA
XIV
Detti, meno Orazio.
Massaru
Caloriu
(che è caduto tra le donne, si rialza, tenendosi i lombi indolenziti).
Sindaco
Era un marfatturi, facitilu arristari!...
Mastru
Austinu
(uscendo di camera, col solito manico d'ombrello) Largu, ca
sparu, largu!...
Sindaco
Ma chi sparari, professuri, a cu' spara lei?... Scappau!... Venga tra
noi. Cu' era?... Lei lo conosce?
Massaru Caloriu
Cu' era, chissu?... Si po' sapiri?
Mastru Austinu
Cu' era, signori?... Era quel mascarzone di Oraziu Scavunettu, intesu
Funcidda, lampiunario. Lo facesse arrestare, signor Sindaco!...
Don
Ciccinu
Ma chi arristari, lassàtilu jri, è un poviru pazzu!
Mastru
Austinu
Pazzu birbanti, però!... Mi vuleva suicidari!...
Segretario
Ma come ha fatto, a nascondersi là dentro?
Mastru
Austinu
Ah, allura lei non sapi la quistioni intecedenti? Eccu, signori, ce la
dico io...
Don
Ciccinu
(mettendoglisi davanti) Nenti, papà, m'ha a fari un
piaciri, di non nni parrari chiú… Ajutassi, chiuttostu, a sèrviri e' signuri,
ca si spavintaru.
Massara Pruudenzia
Sí, sí, mangiàmuni du' cunfetti, a la saluti di li spusi!... A vossia,
cummari (prende una manciata di confetti e li dà a Lona, che li mangia
avidamente, ridendo e motteggiando il marito).
Tutti
(si scambiano dolci, liquori, auguri ed evviva).
Massara Pruudenzia
(avvicinandosi al marito) Vi facistuu mali, Massaru
Caloriu?
Massaru Caloriu
Ma non ci badati, cosa di nenti! (a Mastru Austinu) A propositu
prufessuri, belli miraculi ca fa, 'u so' San Giuvanni!...
Mastru Austinu
Ha ragioni, caro cumpare! Si lei mi credi, nni sono mortificatissimo!
Anzi, guardassi, ppi dàrici sodisfazioni, in presenza di tutti, lo ponisco! (va
presso l'altare improvvisato, ne spegne le candele e ne toglie il quadro, con
il quale torna tra i convenuti).
Lona
Ahi!... ahi!... ahi!...
Massara Pruudenzia
Chi fu, cummari?...
Mastru Austinu
(smette e si ferma ad ascoltare).
Lona
(non può parlare, e fa segni con le mani, mostrando la bocca
sanguinante)
Massara
Pruudenzia
Matri mia, cummari, menza lingua ci stava satannu! E come fu?...
Maruzza
Cc' 'u mangiarisi 'na cunfetta!...
(tutti attorno a Lona, la fanno sedere e cercano di curarla)
Mastru Austinu
(a Maruzza) Ma chi fu?...
Maruzza
'A zà Lona, so' mugghieri, cc' 'u mangiarisi 'na cunfetta, si truppidau
menza lingua!
Mastru Austinu
Ci cascau, rutunnamenti? (la cerca per terra).
Maruzza
No, ma non pò parrari chiú!...
Mastru
Austinu
(inginocchiandosi davanti l'immagine di San Giovanni che depone su una
sedia) San Giuvanni Decullatu!... Santu miraculusu!... E ju ca vi
vuleva fari offisa!...
Massaru Caloriu
Chi àvi, prufissuri? Vossia vidi ca so' mugghieri si truppidau menza
lingua, ca mancu pò parrari!...
Mastru
Austinu
(senza badargli) Miraculu spittaculusu!... Signuri mei,
spittaculu!...
Tutti
Chi fu?... Chi successi?...
Mastru
Austinu
(c. s.) Professuri, professuri Prazzitu!
Prazzitu
(sulla soglia dell'ingresso) Chi vòli?...
Mastru
Austinu
Musica! L'indo di Canibarde! (a tutti che lo guardano meravigliati)
Aggiunucchiativi tutti, ca semu davanti a un Santu miraculusu, putenti,
straputenti!... Viva San Giuvanni!... Viva San Giuvanni!...
Prazzitu
Forza, carusi, dàmucci di bernovu!... (si risente la musica deliziosa
di prima. Mastru Austinu, inginocchiato davanti all'armadio, si batte il petto,
tutti lo guardano meravigliati, Lona gli fa cenno, come per dire «Hai ragiuni,
boja...!».
SIPARIO
|