SCENA
III
Mastro
Austinu solo.
Mastru Austinu
Ora ju
vurrissi conusciri cu' sunnu questi mascarzoni!... (senza scendere dalla
scaletta, sempre piú forte, per farsi udire da tutti) Ma l'haju dittu e
lo farò! Divu dari un esempiu, 'nta 'stu curtili, ca si l'hannu a ricurdari
fina ca càmpanu!... Farabutti!... Genti senza cuscienza e senza religioni!...
Omini e fimmini!... Ogni giornu, signuri mei! Ogni giornu, nel filo del
mezzigiorno, mentri che un professionista si fa una pinnicunata pp'arripusarisi
l'ossa dei membri stanchi, veni qualche divotu, o qualche divota, con farso
inganno, a s'asciuca l'ogghiu d' 'a lampa!... Mascarzoni!... O' santu, signuri
mei, a un santu miraculusu ca non ci nn'è unu 'u stissu 'nta tutta la
Sigilia!... S'arroba a un santu!... Il giornu della so' vigilia!...
Farabutti!... Figuramuni all'omini, chi ci putissiru fari?!... Ma ju, però, ci
dicu, a 'sti vicineddi cari, ca ci staju priparannu un bellu piattu dorci!...
Cu' àvi oricchi mi senti!... (rincarando la dose) Parru generali!...
Parru ccu tutti chiddi ca hannu oricchi... e fanno oricchi di mircanti!
|