Chapter
1 1 | Ce îl deosebeşte pe om de animale?~Există o mulţime
2 1 | animale?~Există o mulţime de încercări de a-l defini
3 1 | Există o mulţime de încercări de a-l defini pe om. Pentru
4 1 | baza fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vede în
5 1 | Freud vede în om un ghem de instincte peste care domneşte
6 1 | libido). Omul mai este văzut de unii şi drept un animal
7 1(1) | Este vorba, desigur, de celebra maximă a lui Pascal “
8 1(1) | fi strivită cu uşurinţă de o stihie, el totuşi se ridică
9 1(1) | stihii, căci, spre deosebire de ele, este singurul care
10 1 | să-l înalţe deasupra ei. De aceea vom încerca să o desfăşurăm.~
11 1 | nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale. Chiar
12 1 | Pentru a fi om, este nevoie de mai mult.~Experienţa ştiinţei
13 1 | ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu hrana lor” (
14 1 | lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti,
15 1 | separat pentru totdeauna de lumea animală. Animalele
16 1 | iar Dumnezeu le poartă de grijă, deoarece ele sunt
17 1 | rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă
18 1 | care Valaam nu-l vedea (şi de aceea o bătea, căci asina
19 1 | Valaam: “ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia
20 1 | îngerului sunt acestea: “De ce ai bătut asina ta de
21 1 | De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să
22 1 | văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până
23 1 | mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă
24 1 | dacă ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi ucis
25 1 | Valaam că nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar că
26 1(3) | cunoscută voia prin animale, de exemplu vitele de care a
27 1(3) | animale, de exemplu vitele de care a fost legat chivotul
28 1(3) | Regi. 6, 7-14). Interesant de observat că vacile înjugate
29 2 | morţii, dar are puterea, dată de Hristos, să devină nemuritor!
30 2 | ceea ce îl deosebeşte pe om de dobitoc, este calitatea
31 2 | dobitoc, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură
32 2 | sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre
33 2 | degradând (vom vedea mai târziu de ce) mai jos decât asina
34 2 | nu o au animalele, aceea de a avea o învăţătură (concretă
35 2 | Această Biserică este Biserica de Răsărit.~De unde are omul
36 2 | este Biserica de Răsărit.~De unde are omul această învăţătură
37 2 | formează tocmai puterea de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem
38 2 | aici ajungem la punctul de plecare al oricărei discuţii
39 2 | icoană] al lui Dumnezeu. De aceea, el nu numai că are
40 2 | nu numai că are tendinţa de a-L cunoaşte şi de a-L propovădui [
41 2 | tendinţa de a-L cunoaşte şi de a-L propovădui [şi lăuda]
42 2(5) | Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea [alcătuirea]
43 2(5) | Scrieri, partea a doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae,
44 2(5) | Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998, colecţia
45 2 | învestite în om, Sf. Grigorie de Nyssa e de părere că singura
46 2 | Sf. Grigorie de Nyssa e de părere că singura diferenţă
47 2 | când al doilea este creat de Primul. 7 “Dumnezeu, spune
48 2(6) | devine în acelaşi timp un fel de oglindă din oglindă sau
49 2 | l-a copleşit cu tot felul de daruri”. 8 Omul este rodul
50 2(7) | slavă, încât devine vrednică de aceeaşi cinste şi chiar
51 2(7) | cea mai desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii
52 2 | rodul iubirii lui Dumnezeu, de aceea îl şi răsfaţă cu daruri
53 2 | şi răsfaţă cu daruri atât de mari. Darul suprem pe care
54 2(8) | Sf. Grigorie de Nyssa, Ibidem, p. 49.~
55 2 | Astfel, “în locul mantiei de purpură, s-a îmbrăcat în
56 2 | îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe
57 2 | nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească, e
58 2 | distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat ca unul
59 2 | noi, care îl cunoaştem mai de mult ca strămoş, Adam cel
60 2 | făpturile chiar înainte de a-şi lua ele începutul vieţii –
61 2 | arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi
62 2(12)| Atunci când a fost vorba de crearea omului, a avut loc
63 2(12)| artist care-şi face o schiţă de plan pentru ceea ce avea
64 2 | fie posterior lui Adam, de vreme ce toate lucrurile
65 2 | toate lucrurile sunt conduse de la cele nedesăvârşite spre
66 2(14)| găsim şi la Sf. Grigorie de Nyssa: “Încă nu-şi făcuse
67 2(14)| să apară stăpânul înainte de supuşi, ci întâi trebuia
68 2(14)| suveranului”, ibid., p. 20. De altfel, Sfântul episcop
69 2(14)| aducerea omului pe lume de către Dumnezeu cu o invitaţie
70 2(14)| necesare, ca pentru un oaspete de mare preţ. Astfel sugerează
71 2 | său. Nu este vorba doar de Cuvântul pur şi simplu,
72 2 | pur şi simplu, ci anume de Cuvântul întrupat. Căci,
73 2 | sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi de omenesc
74 2 | amestec de dumnezeiesc şi de omenesc pentru ca să poată
75 2 | amândurora, atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu,
76 2 | are, că nu-i străin nici de bucurii”. 16 De aceea până
77 2 | străin nici de bucurii”. 16 De aceea până şi “sufletul
78 2 | dar legat prin simţuri de lumea materială”. 17 Această
79 2(16)| Sf. Gr. de Nyssa, op. cit., p. 21.~
80 2 | Arhetipul pentru cele zidite (de El)”. 18~Condiţia care ne
81 2 | Condiţia care ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne asemănare
82 2 | fericirea, înstrăinarea de orice rău şi multe altele
83 2 | orice rău şi multe altele de acest fel sunt cele prin
84 2(18)| 17. Sf. Grigorie de Nyssa, cit., de P. Nellas,
85 2(18)| Grigorie de Nyssa, cit., de P. Nellas, ibidem, p. 77.~
86 2 | care nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului strămoşesc,
87 2(19)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 23.~
88 2 | Sfântul Maxim Mărturisitorul e de părere că însuşi Adam a
89 2 | însuşi Adam a fost creat de Dumnezeu după chipul Său,
90 2 | după chipul Său, cu scopul de a se naşte mai târziu cu
91 2 | Orice abatere a minţii de la Dumnezeu sfârşeşte prin
92 2 | tendinţă este întreruptă de factori paraziţi, omul se
93 2(21)| Maxim Mărturisitorul cit. de Nellas, op. cit., p. 114.~
94 2 | şi şi-a despărţit mintea de Dumnezeu, cugetând cele
95 3 | naşte, creşte, are nevoie de hrană, îmbătrâneşte şi moare
96 3 | nu a cunoscut creşterea de la mic la mare, ci a avut
97 3 | la mic la mare, ci a avut de la început “vârsta bărbatului
98 3 | Părinţii Bisericeşti sunt de părere că separarea în bărbat
99 3(24)| Cele pe care le-a luat omul de la pieile animalului iraţional
100 3(24)| scurgerea sămânţei, creşterea de la mic la desăvârşit, floarea
101 3 | pe ei”. Cred că toţi sunt de acord că acest lucru nu
102 3(25)| creaţiei”. (Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 51).~
103 3 | şi femeie, Sf. Grigorie de Nyssa crede că s-a introdus
104 3 | noastră ceva “cu totul străin de Dumnezeu”, 27 “împărţire
105 3(26)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 48.~
106 3 | naştere unor interpretări, de multe ori naive şi caraghioase,
107 3 | interesant să le amintim. De exemplu, după Bereshit rabba, “
108 3 | stăteau spate în spate, lipiţi de umeri: atunci Dumnezeu i-a
109 3 | despărţit printr-o lovitură de secure, care i-a separat
110 3 | separat în două. Alţii sunt de părere că primul om (Adam)
111 3 | primitiv era o fiinţă bisexuală de formă sferică. La popoarele
112 3 | potrivit căreia un astfel de suflet ideal poate ajunge “
113 3 | în pofida politeismului de atunci, ajunseseră să afirme
114 3 | În mitologia babiloniană, de unde avem vestita epopee
115 3 | Enkidu (personajul făcut de zei pentru a răzbuna populaţia
116 3 | populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), el fiind
117 3 | care “se îmbulzea cu turma de animale sălbatice la adăpătoare,
118 3 | Prin această imagine plină de gingăşie, autorul popular
119 3 | va fi nevoit să se apere de răutatea acestora. Dar dovada
120 3 | popoare şi religii, indiferent de concepţia fiecăruia despre
121 3 | cerească asemenea îngerilor. De aceea el nu avea nevoie
122 3 | căsătorească, ceea ce se dă de înţeles prin lipsa ruşinii
123 3 | nepătimirea celor doi oameni de până la cădere. Oamenii
124 3 | îngeri, fără a fi aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi
125 3 | poftă şi fără a fi asediaţi de alte patimi. Aceeaşi stare
126 3 | Mântuitorul a fost ispitit de saduchei, întrebat fiind
127 3 | înviere, căci toţi au avut-o de nevastă, Hristos le răspunde: “
128 3 | pe care au avut-o înainte de căderea în păcat”. 30 Căci “
129 3(29)| Citat de Mircea Eliade în Mefistofel
130 3 | atunci e limpede că viaţa de dinainte de păcat era un
131 3 | limpede că viaţa de dinainte de păcat era un fel de viaţă
132 3 | dinainte de păcat era un fel de viaţă îngerească”. 31 Deşi
133 3(30)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 52.~
134 3 | depărtarea noastră liberă de pe calea cea dreaptă şi
135 3 | căderea care a urmat, departe de viaţa îngerilor, pentru
136 3 | ceva mai potrivit stării de după alunecarea noastră
137 3 | îngăduit să transmitem viaţa de la unii la alţii întocmai
138 3(31)| Mărturisitorul crede că este vorba de o înmulţire spirituală a
139 3(31)| a neamului omenesc (cit. de P. Nellas, op. cit., p.
140 3(31)| călugări s-au putut lipsi de ajutorul femeii, nefiind
141 3(31)| Dumnezeu, nu avea nevoie de ajutorul femeii. Cred că
142 3(31)| în rai, dar pentru viaţa de după cădere.~
143 3 | necugetătoare”. 32 Sfântul Ioan Gură de Aur, care a scris atâtea
144 3 | mai mare dascăl al vieţii de familie, nu ezită să vadă
145 3 | După ce nu a ascultat de Dumnezeu şi s-a făcut pământ
146 3 | introdusă şi căsătoria... Vezi de unde şi-a luat obârşia căsătoria,
147 3 | luat obârşia căsătoria, de unde s-a arătat a fi necesară?...
148 3(32)| aceste cuvinte: “Cred că de aici vine faptul că, deplângând
149 3(32)| deopotrivă cu a îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a
150 3(32)| dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. ~
151 3 | Care are nemăsurată iubire de oameni, transformă răul
152 3 | viaţa. Numai că prin modul de înmulţire, în chipul dobitoacelor,
153 3(33)| Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia
154 3 | caracteristice firii dobitoacelor. 34 De aici încolo, omul, cel după
155 3(34)| intrare în om prin modul său de înmulţire, în chipul dobitoacelor”. (
156 3(34)| dobitoacelor”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Ibidem, p. 54.).~
157 3 | Iuda 1, 10). Viaţa omului de după cădere e o continuă
158 3(35)| este pe larg dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa în
159 3(35)| dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus
160 3 | Psalmistul (Ps. 91, 15). De aceea orice patimă nu este
161 3(36)| poate caracteriza firea atât de înaltă a lui Dumnezeu” Sf.
162 3(36)| lui Dumnezeu” Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
163 3 | vedea că ele sunt pătrunse de sentimentul că cel ce se
164 3 | supravieţuire în noile condiţii de existenţă. Eseistul italian
165 3(38)| De exemplu, această rugăciune
166 3(38)| spre mine sau să te apropii de ~mine, cel necurat ca un
167 3(38)| cel ce m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate?”~
168 3 | Să ne aducem aminte doar de chefurile romanilor, care
169 3 | sale, Sfântul Ioan Gură de Aur face o inventariere
170 3(41)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
171 3 | care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rău
172 3 | dobitocele şi chiar decât dracii. De fapt, acesta este mesajul
173 3 | noi eram altă dată fără de minte [fără raţiune, ca
174 3 | poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa
175 3 | când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru
176 3 | întru dreptate săvârşite de noi, ci după a lui îndurare,
177 3 | prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea
178 3(42)| Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri Partea a treia,
179 3(42)| Omilii la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. Inst.
180 3(42)| Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti
181 3 | este în noi. Omul stăpânit de patimi nu poate să-L cunoască
182 3 | pentru mine plăcerile legate de trup, pe atât sporesc dorinţele
183 3 | dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând
184 3(43)| Comparaţie a Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 55.~
185 3 | acelaşi personaj, am fost de faţă când cineva l-a întrebat
186 3 | Mai poţi oare să te bucuri de o femeie?” Poetul răspunse: “
187 3 | adâncă mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi fugit
188 3 | mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi fugit de un
189 3 | iubire, de parcă aş fi fugit de un stăpân smintit şi sălbatic”.45~
190 3 | Patimile sunt adesea înfăţişate de Sfinţii Părinţi ca nişte
191 3 | Închipuie-ţi, spune Sf. Ioan Gură de Aur, că şi mânia este tot
192 3 | fiară. Arată şi tu faţă de tine tot atâta zel cât îl
193 3 | sfâşia leul şi vipera atât de cumplit măruntaiele ca mânia,
194 3 | necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatămă numai trupul,
195 3 | nu poate forma un punct de asemănare între Dumnezeu
196 3(46)| Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit., p. 60.~
197 3(47)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
198 3 | tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui Adam,
199 3 | care o va cunoaşte omul de acum înainte nu este îndreptată
200 3(48)| Testament, se vorbeşte mai mult de mânia lui Dumnezeu, pentru
201 3(48)| Dumnezeu, pentru a-i păzi de pieirea desăvârşită pe evreii
202 3 | într-o altă dimensiune. De aceea nimic din cele cu
203 3 | chiar şi aceleaşi patimi. Pe de o parte, instinctele sunt
204 3 | spre iraţionalitate, iar pe de altă parte, acestea constituie “
205 3 | corect, să ajungă în punctul de a regăsi mai deplină viaţa
206 3 | din ură la antipatie faţă de rău, din patima amorului
207 3 | în robia răului (o astfel de mândrie e lăudată de marele
208 3 | astfel de mândrie e lăudată de marele apostol Pavel atunci
209 3 | când ne cere să căutăm cele de sus)”. 53~Omul este singura
210 3(52)| Sf. Ioan Gură de Aur, rezumând concepţia
211 3(52)| generală a Părinţilor, e de părere că pofta este nu
212 3(52)| care este binecuvântată de Dumnezeu pentru cei care
213 3(53)| Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 55.~
214 3 | se supun şi sunt conduse de legităţile naturii, fără
215 3 | şi aspaţială. Omul este de nepătruns, progresele sale
216 3 | inepuizabile – aceasta ne vorbeşte de originea sa divină, că omul
217 3 | înăbuşită, omul este bântuit de o mare nelinişte şi tristeţe,
218 3 | Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic altceva
219 3 | decât numai în Dumnezeu, de la Care, după chipul şi
220 3 | atunci când se desparte de El, e nevoit să-şi caute
221 3(54)| Maxim Mărturisitorul, cit. de P. Nellas, op. cit., p.
222 3 | hrăneşte...” 55~Voind să scape de această tristeţe, grecii
223 3 | inventat banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice,
224 3 | greceşti. Grecul era tiranizat de ideea destinului implacabil
225 3 | destinului implacabil şi de spiritul răzbunător al zeilor.
226 3 | încercare a vreunui zeu minor de a conlucra cu muritorii
227 3 | muritorii era aspru pedepsită de zeii mai mari. Atunci când
228 3 | oamenilor, Zeus îl leagă de o stâncă, unde vulturii
229 3 | focul Hadesului.56 Iată de ce grecii aveau o motivaţie
230 3 | plăsmuind un “dumnezeu” de tipul celui freudian şi
231 3 | se potriveşte. O astfel de îndumnezeire a omului, fără
232 3 | mare tristeţe, tiranizaţi de monstruozitatea fatalităţii
233 3 | să nu fi auzit niciodată de Hristos. “Cu noi este Dumnezeu”,
234 3 | a ajuns, în clipele sale de singurătate apăsătoare,
235 3 | Dumnezeu în inimile noastre de la Duhul Sfânt şi să-L “
236 3 | Iată suma eforturilor de a-l preamări pe om: “Omul –
237 3(56)| mai departe. Despre teama de iad a grecilor, ne vorbeşte
238 3(56)| omul crede că este aproape de moarte, este cuprins de
239 3(56)| de moarte, este cuprins de frică şi grijă pentru lucruri
240 3(56)| şi grijă pentru lucruri de care înainte nici nu se
241 3(56)| acolo socoteală - poveşti de care râsese multă vreme -,
|