Chapter
1 1 | omul este ceea ce mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi
2 1 | de putere, iar Freud vede în om un ghem de instincte
3 1 | a lui Pascal1, care pune în faţă raţionalitatea şi conştiinţa
4 1 | oarecare fior metafizic.~În ce ne priveşte, credem că
5 1 | desfăşurăm.~Se pare că a vedea în om doar un animal cu conştiinţa
6 1 | nu am rezolva mare lucru în acest sens. Pentru a fi
7 1 | unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit cărora
8 1 | interesant al Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor
9 1 | primeşte poruncă să ia cu sine în corabie nu doar din “animalele
10 1 | aceea o bătea, căci asina în tot felul se împotrivea
11 1 | acum pentru a treia oară?”. În cele din urmă, Îngerul se
12 1 | om care Îi este duşman, în cazul dat, vrăjitorul Valaam.
13 1(3) | Avem şi alte cazuri în Scriptură, când Dumnezeu
14 1(3) | binevoieşte să se întoarcă în mijlocul israeliţilor (I
15 1(3) | lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul
16 1(3) | acasă, în direcţie opusă. În felul acesta se arată că
17 1(3) | porunca lui Dumnezeu, ca şi în cazul cu asina lui Valaam.~
18 2 | altora. Omul are sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi
19 2 | despre Dumnezeu, exprimată în psalmul 50: “învăţa-voi
20 2 | a deveni ceva mai mult.~În persoana lui Valaam, pe
21 2 | asinei, credem că se are în vedere omul eretic, duşman
22 2 | învăţătură nu poate să existe în afara Bisericii, în care
23 2 | existe în afara Bisericii, în care Dumnezeu “Şi-a dat
24 2 | dobitoacele? Căci anume în aceasta credem că se manifestă
25 2 | aceasta credem că se manifestă în primul rând raţionalitatea
26 2 | rând raţionalitatea omului în comparaţie cu animalele, “
27 2(4) | să existe şi să trăiască în fiecare clipă teocentric”.
28 2 | Dumnezeu, ci are sădite în fiinţa sa însuşirile lui
29 2 | Vorbind despre măsura în care aceste însuşiri ale
30 2 | Dumnezeu au fost învestite în om, Sf. Grigorie de Nyssa
31 2(6) | sufletul omenesc constă tocmai în asemănarea cu frumuseţea
32 2(6) | redă chipul celui ce apare în ea, credem că tot aceeaşi
33 2(6) | condusă şi îndrumată, fiind în stare astfel să câştige
34 2(6) | prin faptul că ea devine în acelaşi timp un fel de oglindă
35 2 | şi păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte,
36 2(7) | Dacă chipul ar purta în toate ocaziile pecetea frumuseţii
37 2(7) | Şapte cuvinte despre viaţa în Hristos, I, 48 respectiv
38 2 | virtute. Căci “virtutea constă în a fi fără stăpân şi a face
39 2 | corespunzător. Astfel, “în locul mantiei de purpură,
40 2 | de purpură, s-a îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi
41 2 | dintre îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte
42 2 | fericirea nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească,
43 2(10)| Idee prezentă şi la Platon, în „Republica” I, 27.~
44 2 | dar pentru Cel care are în faţa ochilor toate făpturile
45 2 | Singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om
46 2 | adevărat şi fără scăderi atât în ce priveşte purtările în
47 2 | în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi în oricare
48 2 | purtările în viaţă, cât şi în oricare alte privinţe”. 13
49 2(12)| avea să realizeze, modul în care urma să acţioneze şi
50 2(12)| care urma să acţioneze şi în ce măsură elaboratul nou
51 2 | Faptul că Hristos este în realitatea supratemporală
52 2(13)| Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A,
53 2(13)| Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf. Nicolae Cabasila,
54 2 | pe om, Dumnezeu “a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc
55 2 | amândurora, atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cât
56 2 | desăvârşită dintre suflet şi trup, în care nici sufletul nu-i
57 2 | este superior trupului (ca în religiile orientale), nici
58 2 | fiinţa umană, este o armonie în care urma să se sălăşluiască
59 2 | vremea venirii lui Hristos în istorie, tot pentru El ne-a
60 2 | memorie avem ca să-L purtăm în ea pe El, fiindcă El a fost
61 2 | cu puterea pe care o are în sine la naşterea sa. 21~
62 2 | prin petrecerea neîncetată în Dumnezeu, îndeplinind poruncile
63 2 | organizată teocentric, tinde în mod natural spre Dumnezeu.
64 2 | paraziţi, omul se dezbină în fiinţa sa şi apare boala.
65 2 | Părinţii Pustiei spunea în sfaturile sale către monahi: “
66 2 | cele rele, deoarece nu stă în firea minţii omeneşti ca
67 2 | sine morţii, sinucigându-se în sensul cel mai adevărat
68 2 | vieţuieşte teocentric, el se pune în valoare la infinit pe sine
69 2 | se dezvoltă şi întregeşte în veşnicie”. 23~Însă pe lângă
70 2 | Dumnezeu, pe care omul o are în sine în chip firesc, omul
71 2 | care omul o are în sine în chip firesc, omul mai are
72 2 | păcatului, pe care o vom discuta în continuare.~
73 3 | prin ceea ce se vede, este în cea mai mare parte chip
74 3 | sunt de părere că separarea în bărbat şi femeie este posterioară
75 3(24)| Sf. Grigorie al Nyssei în Despre suflet şi înviere).~
76 3 | acest lucru nu s-a spus în legătură cu Dumnezeu ca
77 3 | după cum zice Apostolul - “în Hristos Iisus nu mai este
78 3 | Scriptura ne istoriseşte că în aceste două direcţii s-a
79 3(25)| Împărţirea omenirii în bărbat şi femeie a avut
80 3 | Nyssa crede că s-a introdus în fiinţa noastră ceva “cu
81 3 | ci [...] ne încadrează în ceata vietăţilor necugetătoare”. 28~
82 3 | separaţi dintru început, a dat în diferite culturi naştere
83 3 | Adam şi Eva stăteau spate în spate, lipiţi de umeri:
84 3 | secure, care i-a separat în două. Alţii sunt de părere
85 3 | dar Dumnezeu l-a tăiat în două jumătăţi”. 29 În Banchetul,
86 3 | tăiat în două jumătăţi”. 29 În Banchetul, Platon crede
87 3 | fie o fiinţă fără fisuri. În general, filozofii greci,
88 3 | general, filozofii greci, în pofida politeismului de
89 3 | fie una şi indivizibilă. În mitologia babiloniană, de
90 3 | popular al epopeii sugerează în câteva rânduri desăvârşita
91 3 | bun prieten, el îi trimite în cale o curtezană. Enkidu
92 3 | Iată o frumoasă legendă în care, chiar dacă nu ni se
93 3 | omului, ea ni se impune în ordine inversă: împreunându-se,
94 3 | lucru ni se relatează şi în cartea Facerii, unde Adam,
95 3 | dovada cea mai sugestivă în favoarea unei existenţe
96 3 | până la cădere. Oamenii în rai, deşi aveau trup, fiecare
97 3 | nevoilor trupurilor, petreceau în rai ca nişte îngeri, fără
98 3 | femeie, ci “toţi vor fi una în Hristos” (Gal. 3, 28). Atunci
99 3 | restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au
100 3 | avut-o înainte de căderea în păcat”. 30 Căci “dacă viaţa
101 3(29)| Citat de Mircea Eliade în Mefistofel şi androginul,
102 3 | anterioară căderii, separarea în bărbat şi femeie este o
103 3 | uitaseră cu totul chipul în care se desăvârşesc îngerii,
104 3 | după alunecarea noastră în păcat: în loc să rămânem
105 3 | alunecarea noastră în păcat: în loc să rămânem la vrednicia
106 3(31)| Nellas, op. cit., p. 109). În ce mă priveşte, cred că
107 3(31)| înmulţire care să se petreacă în rai. La fel şi femeia i-a
108 3(31)| ajutorul femeii, nefiind în rai, cu atât mai mult Adam,
109 3(31)| mai mult Adam, care era în rai şi încă nu cunoscuse
110 3(31)| cunoscuse răul, deci era în nemijlocită legătură cu
111 3(31)| înmulţirii au fost date în rai, dar pentru viaţa de
112 3 | familie, nu ezită să vadă în căsătorie decât o urmare
113 3(32)| psalmistul geme oftând: “omul în cinste fiind, n-a priceput”,
114 3 | oameni, transformă răul în binecuvântare, prefăcând
115 3 | un rezultat al păcatului în ceva folositor. Omul nu
116 3 | prin modul de înmulţire, în chipul dobitoacelor, în
117 3 | în chipul dobitoacelor, în om au pătruns toate pornirile
118 3(34)| lor şi-au făcut intrare în om prin modul său de înmulţire,
119 3(34)| modul său de înmulţire, în chipul dobitoacelor”. (Sf.
120 3 | chip al dobitocului35 şi “în cele pe care – ca dobitoacele
121 3(35)| de Sf. Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus citat.~
122 3 | altceva decât manifestarea în om a chipului dobitocului,
123 3 | mult cu cât conlucrează în ea şi mintea omului”. 37
124 3 | doar pentru supravieţuire în noile condiţii de existenţă.
125 3 | Eseistul italian Julius Evola, în cartea sa “Metafizica sexului” 39,
126 3(38)| m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate?”~
127 3 | foloseşte instinctele sexuale şi în afara scopului procreaţiei,
128 3 | face loc iarăşi mâncării. “În urma înclinărilor şi preocupărilor
129 3 | aşa încât tot ce-i bun în noi cade sub ascultarea
130 3 | mintea ca patimile să prindă în ea rădăcini, el devine robul
131 3(39)| Cartea lui Evola a apărut în limba română la Editura
132 3 | din clipa aceea are loc în om o răsturnare şi o înlocuire
133 3(40)| Partea I, 2, pp. 82-83 (caută în text pentru nota 40 şi 41).~
134 3 | sporească tot mai mult”. 41~În acest fel, pe măsură ce
135 3 | practică virtutea dezvoltă în sine chipul lui Dumnezeu,
136 3 | practică păcatul dezvoltă în sine chipul dobitocului,
137 3 | Dumnezeu, imitîndu-I virtuţile, în schimb omul poate, după
138 3 | văzut, să întreacă dobitocul în patimă. În una din cuvântările
139 3 | întreacă dobitocul în patimă. În una din cuvântările sale,
140 3 | trăsăturilor animale lucrătoare în om, mai exact, Sfântul corespunde
141 3 | şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii ca
142 3 | număr cu oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii
143 3 | amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile şi
144 3 | fiarele şi dracii? 42~Iată, în câteva cuvinte, raţiunea
145 3 | intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: “Au
146 3 | desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi
147 3 | chipul lui Dumnezeu care este în noi. Omul stăpânit de patimi
148 3 | Platon, patima este o piedică în calea filozofiei: “Căci
149 3 | să ştii, declară Socrate În Republica, că pe cât mai
150 3 | aceeaşi idee, Platon relatează în continuare o întâmplare
151 3 | pedeapsa e o mişcare care vine în mod natural din partea naturii
152 3 | I-a stat împotrivă, căzând în moarte, Dumnezeu nu doar
153 3 | ci toate câte au rezultat în urma păcatului le întoarce
154 3 | urma păcatului le întoarce în favoarea omului. Însăşi
155 3(48)| Numeroasele locuri din Scriptură în care se vorbeşte despre
156 3(48)| pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament, se vorbeşte
157 3 | înzestrat Dumnezeu pe om în “noua sa pribegie” nu poate
158 3 | ca să poată supravieţui în moarte, din moment ce a
159 3 | supravieţuiască corect, să ajungă în punctul de a regăsi mai
160 3 | şi se fereşte să ajungă în robia răului (o astfel de
161 3 | supună el aceste legităţi în favoarea sa. În aceasta
162 3 | legităţi în favoarea sa. În aceasta constă şi dovada
163 3 | intransigente ale Universului în care trăim. Aceasta ne mai
164 3 | nepătruns, progresele sale în toate domeniile sunt imprevizibile
165 3 | divino-umană, omul tinde în chip natural spre Dumnezeu.
166 3 | fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic altceva nu-şi află
167 3 | şi bucuria, decât numai în Dumnezeu, de la Care, după
168 3 | nevoit să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu patimi felurite,
169 3 | îndreptate împotriva oamenilor în timpul vieţii lor pământeşti,
170 3 | pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil focul Hadesului.56
171 3(55)| părintească, a ajuns să fie slugă în ţară străină şi să poftească
172 3 | freudian şi nietzschean, în care biologicul, instinctualul
173 3 | acesta i-a şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm însă că
174 3 | atins proporţii monstruoase în lumea contemporană. Ea însă
175 3 | nemotivată pentru o lume în care se pare că nu mai este
176 3 | Morţii sau, şi mai exact, în noi este Dumnezeu!~Da, omul
177 3 | om al neliniştilor. Epoca în care trăim este aşa. Omul
178 3 | este aşa. Omul a ajuns, în clipele sale de singurătate
179 3 | să-L “zămislim” pe Dumnezeu în inimile noastre de la Duhul
180 3 | naştem” lumii, neîncetat în toată viaţa noastră.~Iată “
181 3(56)| despre cele ce s-ar întâmpla în lumea lui Hades, cum că
182 3(56)| înspăimântat, trăieşte în deznădejde”. (Platon, Republica,
|