Chapter
1 1 | că toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă nici
2 1(1) | uşurinţă de o stihie, el totuşi se ridică deasupra tuturor
3 1 | însuşire dintre toate câte i se pot atribui omului, capabilă
4 1 | încerca să o desfăşurăm.~Se pare că a vedea în om doar
5 1 | dacă l-am numi animal care se roagă, totuşi nu am rezolva
6 1 | acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit
7 1 | lumea animală. Animalele se roagă, trăiesc o relaţie
8 1 | Ps. 35, 6). ~Animalele se supun poruncilor Dumnezeieşti,
9 1 | căci asina în tot felul se împotrivea să mai meargă).
10 1 | În cele din urmă, Îngerul se arată şi lui Valaam. Acesta
11 1 | Iată că Dumnezeu preferă să se arate mai degrabă şi să
12 1 | Dumnezeu şi nici măcar că nu se ruga Lui (căci ni se relatează
13 1 | nu se ruga Lui (căci ni se relatează mai sus că se
14 1 | se relatează mai sus că se ruga), totuşi vedem că,
15 1 | atitudinea sa, om fiind, se coboară mai jos decât dobitoacele.~
16 1(3) | legat chivotul furat, ca să se vadă dacă Dumnezeu binevoieşte
17 1(3) | Dumnezeu binevoieşte să se întoarcă în mijlocul israeliţilor (
18 1(3) | direcţie opusă. În felul acesta se arată că dobitoacele depăşesc
19 2 | am văzut că şi animalele se roagă (şi se ştie că au
20 2 | şi animalele se roagă (şi se ştie că au şi conştiinţa
21 2 | spunem că el nu numai că se roagă, ci are posibilitatea
22 2 | cei necredincioşi la Tine se vor întoarce”. Îndeplinind
23 2 | inferioară asinei, credem că se are în vedere omul eretic,
24 2 | lui Dumnezeu. Acesta, deşi se roagă, se roagă greşit.
25 2 | Acesta, deşi se roagă, se roagă greşit. Şi din această
26 2 | sa. “Teolog este cel care se roagă corect”, spunea Evagrie
27 2 | anume în aceasta credem că se manifestă în primul rând
28 2(6) | între cuget şi firea care se lasă condusă şi îndrumată,
29 2(7) | Nicolae Cabasila: „Că oamenii se fac dumnezei şi fii ai lui
30 2(7) | Dumnezeu, iar natura noastră se cinsteşte cu cinste dumnezeiască,
31 2(7) | dumnezeiască, şi ţărâna se înalţă până la atâta slavă,
32 2(7) | natura dumnezeiască – cu ce se poate compara aceasta?…Dumnezeu
33 2 | concepţii, animalele, deoarece se supun legilor naturii, pe
34 2 | îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe fericirea
35 2 | prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie
36 2 | adevărat împărat ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii
37 2 | stăpânească toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot
38 2(12)| măsură elaboratul nou avea să se asemene cu originalul, adică
39 2 | divino-umană, omul trebuie să se desăvârşească atât spiritual,
40 2 | armonie în care urma să se sălăşluiască Hristos Dumnezeu.
41 2 | fel sunt cele prin care se exprimă asemănarea omului
42 2 | chipul Său, cu scopul de a se naşte mai târziu cu voia
43 2 | naşterea sa. 21~Nepătimirea se realizează prin petrecerea
44 2 | de factori paraziţi, omul se dezbină în fiinţa sa şi
45 2 | neagă pe Dumnezeu, omul se neagă pe sine însuşi şi
46 2 | neagă pe sine însuşi şi se autodistruge. Când vieţuieşte
47 2 | vieţuieşte teocentric, el se pune în valoare la infinit
48 2 | infinit pe sine însuşi, se dezvoltă şi întregeşte în
49 3 | chip al animalului~Omul se naşte, creşte, are nevoie
50 3 | lui Dumnezeu? Acestea ni se par nouă, deoarece judecăm
51 3 | deoarece judecăm după cele ce se văd, iar omul, prin ceea
52 3 | iar omul, prin ceea ce se vede, este în cea mai mare
53 3 | mai mult prin ceea ce nu se vede. Adam nu a cunoscut
54 3 | lui Hristos. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Eva,
55 3 | desăvârşirea. Dar Scriptura se întoarce din nou şi ţine
56 3 | un om al pădurii, care “se îmbulzea cu turma de animale
57 3 | drept urmare, atunci când se îndreaptă spre adăpătoare,
58 3 | în care, chiar dacă nu ni se vorbeşte clar despre o existenţă
59 3 | iniţială a omului, ea ni se impune în ordine inversă:
60 3 | împreunare. Acelaşi lucru ni se relatează şi în cartea Facerii,
61 3 | cădere, va fi nevoit să se apere de răutatea acestora.
62 3 | aceea el nu avea nevoie să se căsătorească, ceea ce se
63 3 | se căsătorească, ceea ce se dă de înţeles prin lipsa
64 3 | Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; iar
65 3 | veacului acestuia se însoară şi se mărită; iar cei ce se vor
66 3 | şi se mărită; iar cei ce se vor învrednici să dobândească
67 3 | învierea cea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită.
68 3 | nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară
69 3 | viaţa celor restabiliţi se aseamănă cu cea a îngerilor,
70 3 | a căderii. Acest paradox se explică prin atotştiinţa
71 3 | cu totul chipul în care se desăvârşesc îngerii, Dumnezeu
72 3(31)| nu la o înmulţire care să se petreacă în rai. La fel
73 3 | de sentimentul că cel ce se roagă este mai “rău decât
74 3 | vierme sunt, şi nu om”, se smereşte Împăratul David (
75 3 | continue a păcatului, care se realizează prin folosirea
76 3 | dobitoacele. Acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte
77 3 | preocupărilor animalice, adeseori se îndobitoceşte până şi gândirea,
78 3 | raţiunea după care cel ce se desparte de Dumnezeu devine
79 3 | nepizmuirea desăvârşită, nu se mânie. 48 Nici măcar izgonirea
80 3(48)| locuri din Scriptură în care se vorbeşte despre mânia lui
81 3(48)| a. În Vechiul Testament, se vorbeşte mai mult de mânia
82 3 | siguranţa întemeiată, din frică se poate ajunge la ascultare,
83 3 | aceasta pentru că o fire demnă se ridică deasupra patimilor
84 3 | ridică deasupra patimilor şi se fereşte să ajungă în robia
85 3(52)| folositoare, deoarece prin ea se perpetuează specia omenească.
86 3 | divino-umane. 54 Dacă animalele se supun şi sunt conduse de
87 3 | meu, Doamne, până când nu se va odihni întru Tine”, oftează
88 3 | primit fiinţă; atunci când se desparte de El, e nevoit
89 3 | ca şi cu nişte roşcove, se hrăneşte...” 55~Voind să
90 3 | haina strălucirii care nu i se potriveşte. O astfel de
91 3 | nemotivată pentru o lume în care se pare că nu mai este om care
92 3 | noi este Dumnezeu”, aşa se tâlcuieşte Emanuel, numele
93 3 | care înăbuşă acest glas se pot asemăna doar cu durerea
94 3 | care avortează, iar noaptea se visează alăptând un copil.
95 3(56)| de care înainte nici nu se sinchisea. Iar poveştile
96 3(56)| sinchisea. Iar poveştile ce se spun despre cele ce s-ar
97 3(56)| teamă ca nu cumva ele să se adeverească... Iar cel care
98 3(56)| viaţă, întocmai pruncilor, se trezeşte adesea din somn
|