Chapter

 1 1(1) |              care poate fi strivită cu uşurinţă de o stihie, el
 2 1    |          vedea în om doar un animal cu conştiinţa morţii, nu înseamnă
 3 1    |           trăiesc o relaţie tainică cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le
 4 1    |          Noe primeşte poruncă să ia cu sine în corabie nu doar
 5 1    |             lui Valaam. Acesta cade cu faţa la pământ, iar cuvintele
 6 1    |             dat, vrăjitorul Valaam. Cu toate că nu putem spune
 7 1(3) |            Dumnezeu, ca şi în cazul cu asina lui Valaam.~
 8 2    |        Dumnezeu “Şi-a dat întâlnire cu oamenii” şi care, după chipul
 9 2    | raţionalitatea omului în comparaţie cu animalele, “întrucât frumuseţea
10 2(6) |         constă tocmai în asemănarea cu frumuseţea modelului său
11 2    |            la viaţă şi l-a copleşit cu tot felul de daruri”. 8
12 2(7) |          are Modelul nostru, atunci cu greu s-ar isca între ei
13 2(7) |         natura noastră se cinsteşte cu cinste dumnezeiască, şi
14 2(7) |            cinste şi chiar asemenea cu natura dumnezeiască – cu
15 2(7) |            cu natura dumnezeiască – cu ce se poate compara aceasta?…
16 2    |              de aceea îl şi răsfaţă cu daruri atât de mari. Darul
17 2    |           împărătească, e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât
18 2(12)|     Grigorie Îl compară pe Dumnezeu cu un artist care îşi schiţează
19 2(12)|   elaboratul nou avea să se asemene cu originalul, adică scopul
20 2(14)|           pe lume de către Dumnezeu cu o invitaţie într-o casă
21 2(14)|     pregătită din timp şi amenajată cu toate cele necesare, ca
22 2    |        bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cât şi prin plăcerile
23 2    |           exprimă asemănarea omului cu Dumnezeu”. 19 Pentru ca
24 2    |          Căci, “pentru ca să devină cu adevărat om, Domnul a dat
25 2    |           Dumnezeu după chipul Său, cu scopul de a se naşte mai
26 2    |            de a se naşte mai târziu cu voia lui din Dumnezeu prin
27 2    |           omul să conlucreze liber, cu puterea pe care o are în
28 3    |           despre Eva, care împreună cu Adam alcătuieşte omul, căci “
29 3    |             nu s-a spus în legătură cu Dumnezeu ca model originar (
30 3    |         Dumnezeu ca model originar (cu toate că) - după cum zice
31 3    |         femeiască” (Gal. 3, 28). Şi cu toate acestea, Scriptura
32 3    |             în fiinţa noastră ceva “cu totul străin de Dumnezeu”, 27 “
33 3    |         împărţire care n-are a face cu modelul dumnezeiesc, ci [...]
34 3    |          pădurii, care “se îmbulzea cu turma de animale sălbatice
35 3    |            femeia îşi pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o
36 3    |            deşi aveau trup, fiecare cu conformaţia lui psihosomatică
37 3    |           mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui
38 3    |             restabiliţi se aseamănă cu cea a îngerilor, atunci
39 3    |    sufletele omeneşti care uitaseră cu totul chipul în care se
40 3(31)|             femeii, nefiind în rai, cu atât mai mult Adam, care
41 3(31)|             în nemijlocită legătură cu Dumnezeu, nu avea nevoie
42 3    |             omul a pierdut împreună cu acea petrecere fericită
43 3    |            chinuită, atunci, o dată cu acestea, a fost introdusă
44 3(32)|              p. 53. Textul continuă cu aceste cuvinte: “Cred că
45 3(32)|           avut-o aproape deopotrivă cu a îngerilor. “De aceea,
46 3    |     dobitocului, care “la om creşte cu atât mai mult cu cât conlucrează
47 3    |             creşte cu atât mai mult cu cât conlucrează în ea şi
48 3(38)|            necurat ca un câine? Sau cu ce ochi, Îngerule al lui
49 3    |           care îşi gâdilau gâtlejul cu o pană, provocându-şi voma,
50 3    |    înlocuire a peceţii lui Dumnezeu cu un chip al dobitocului,
51 3    |           om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar,
52 3    |           cum voi putea să te număr cu oamenii când nu văd în tine
53 3    |             continuare o întâmplare cu Sofocle: “Odată, povesteşte
54 3    |        Sofocle: “Cum stai, Sofocle, cu plăcerile iubirii? Mai poţi
55 3    |          Poetul răspunse: “Nu vorbi cu păcat, omule! Cu adâncă
56 3    |           Nu vorbi cu păcat, omule! Cu adâncă mulţumire am scăpat
57 3    |             sfâşiindu-le necontenit cu unghiile ei de fier. Nu
58 3    |            toată puterea, făcându-l cu totul nefolositor”. 46 Atât “
59 3    |             De aceea nimic din cele cu câte l-a înzestrat Dumnezeu
60 3    |       omului, ele nu pot să şteargă cu desăvârşire strălucirea
61 3    |          Dumnezeu din noi. Raţiunea cu care este înzestrat, are
62 3    |    înzestrat, are putere să conducă cu ele. Iar atunci când “puterea
63 3    |        caute plăcerea în făpturi şi cu patimi felurite, ca şi cu
64 3    |           cu patimi felurite, ca şi cu nişte roşcove, se hrăneşte...” 55~
65 3    |     jocurile şi orgiile, pentru cei cu totul trupeşti. Aceasta
66 3    |             zeu minor de a conlucra cu muritorii era aspru pedepsită
67 3    |        auzit niciodată de Hristos. “Cu noi este Dumnezeu”, aşa
68 3    |             om “dumnezeu” după har. Cu noi este Dumnezeu, Biruitorul
69 3    |            glas se pot asemăna doar cu durerea şi neliniştea fetei